PINA CIND...

     Au mai trecut citeva zile de cind n-am mai scris nimic. Nu ca ar fi asa de important sa scriu - doar ca m-am obisnuit zilnic sa pun ceva pe blog. Aproape ca si intrarile zilnice intr-un jurnal personal. De ce n-am scris?
     Poate pentru ca zilele fara nici un program deosebit s-au topit si si-au pierdut granitele; si viata a devenit un fel de lunga asteptare. Ce asteptare? Asteptare ca oasele sa se sudeze, ca muschii sa se relaxeze si sa se vindece, ca pielea sa se netezeasca si sa aiba o culoare mai... vie... Astept sa pot misca degetele si sa string pumnul, sa pot folosi iarasi mina dreapta. Parca am oprit viata in loc si doar astept... astept...o are pina cind?
     Ce am mai invatat in ultimele doua saptamini? Am invatat ca nu sint chiar atit de independenta pe cit am crezut; si am invatat ca am nevoie sa lucrez; de fapt, nu cred ca mai vreau sa ies la pensie. Nu curind ...si poate niciodata, daca am sa pot sa ma duc si sa stau 8 ore la birou. Nu-mi vine sa cred cit de mult duc dorul activitatilor de care cu ceva timp in urma eram satula pina peste cap. Analizind doar acest mic detaliu si imi dau seama cit de mult gresim in gindire crezind ca noi stim mai bine de ce avem nevoie in viata.        
     Biblia  ne spune ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare din noi, pregatit cu migala de El inca inainte ca noi sa fi exitat. Dar atit de adesea am cerut de la Dumnezeu cind una, cind alta, insistind sa primesc ceea ce eu credeam ca este necesar pentru mine... ceea ce credeam ca este o nevoie - fara sa inteleg ca unele lucruri pe care le cer ar deveni greutati, probleme si chestii care sa-mi ingreuneze viata.
     Stau acuma in pragul a citorva saptamini de repaus de la munca si ma uit in gol ca un om hipnotizat. Si daca m-ar intreba cineva ce dorinta am... n-as sti ce sa spun. "Odihneste-te, Rodica!"... mi-ar spune prietenii... dar odihna fara de munca dinaintea ei nu are farmec...
     Ma mai bate un gind ...ba ma chiar tulbura. Sint lucruri importante pe care trebuie sa le facem, dar le aminam. Ne gindim ca le facem miine... poimiine. Si vine ziua cind ...nu mai putem folosi mina dreapta. Si daca ai vrut sa cinti la vioara... nu mai poti tine arcusul...
     Sint lucruri pe care am dori sa le facem, dar sint lucruri pe care chiar trebuie sa le facem. Cintatul la vioara este optional... dar poruncile Domnului nu sint. Ce ne facem daca aminam sa facem necesarul cerut de Dumnezeu. Ce ne facem daca aminam sa ne impacam cu Dumnezeu pina cind este prea tirziu. Stim noi daca o sa avem "norocul" tilharului care a marturisit pe Domnul Christos pe cruce, cu citeva minute inainte de a-si da duhul? Dar daca noi n-o sa avem acele secunde la indemina? Dar daca epuizam timpul ce ni s-a dat si planificat pentru mintuire si ne trezim intr-o zi neputinciosi...si fara perspective?
 
Solomon spune in Eclesiastul 12:1-7...
     "Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretei tale, pina nu vin zilele cele rele si pina nu se apropie anii cind vei zice: "Nu gasesc nicio placere in ei"; pina nu se intuneca soarele, si lumina, luna si stelele, si pina nu se intorc norii indata dupa ploaie; pina nu incep sa tremure paznicii casei (miinile), se sa se incovoaie cele tari ( picioarele); pina nu se opresc cei ce macina(dintii), caci s-au imputinat; pina nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii); pina nu se inchid cele doua usi inspre ulita (buzele), cind uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cintaretelor se aude inabusit, te temi de orice inaltime si te sperii pe drum; pina nu infloreste migdalul cu peri albi, si de-abia se tiraste lacusta, pina nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesmica, si bocitorii cutreiera ulitele; pina nu se rupe funia de argint, pina nu se sfarma vasul de aur, pina nu se sparge galeata la izvor; si pina nu se strica roata de la fintina; pina nu se intoarce tarina in pamint, cum a fost , si pina nu se intoarce duhul la Dumnezeu care l-a dat."
     Acuma... eu nu am nimic cu programul nimanui... ca nu m-a pus nimeni responsabila. Dar pentru ca mie mi se potrivesc citeva din cele scrise de Solomon... m-am gindit ca poate v-ar interesa si pe voi. Ca si de treburile astea te poti ocupa numai... pina cind...