ce-am invatat eu de la un cascat...

     Am citit cindva despre cascat si ris... Ce au aceste lucruri in comun? Se pare ca te ...contamineaza. Cineva casca si, oricit te-ai abtine, iti vine si tie sa casti. Cineva ride in hohote? De la o vreme, oricit ai fi de serios, te apuca risul, fara sa stii macar de ce ride persoana care te provoca sa rizi. Ia sa asculti o melodie frumoasa!? Ce se intimpla? O zi intreaga nu mai scapi de ea si te pomenesti singur ca fredonezi aceeasi melodie una intruna.
     S-au straduit unii mai destepti sa faca lumina in trebusoara asta si sa gaseasca ce anume se intimpla cu creierul nostru de nu putem sa ne opunem acestei contagieri ...de... zic eu... emotii naturale?! Nu am prea gasit nicaieri explicatii bune - dar am tras concluzia mea, ca asa mi-s eu - cad mereu pe ginduri, si atunci cite un ou din multele oua gindite mai cloceste cite ceva.
     M-am gindit eu ca noi oamenii sintem influentati de mediul in care traim mai mult decit ne putem imagina. Sint putini oameni ca Lot, care isi chinuia sufletul in Sodoma... dar statea acolo de dragul nevestei si fetelor lui (putem fara probleme sa-i punem la indoiala intelepciunea in aceasta privinta). Majortatea oamenilor se acomodeaza usor la orice, cum se acomodeaza broasca pusa pe foc in oala care incet o fierbe si moare acolo de neinteleapta ce este. Se obisnuieste treptat cu temperatura care creste si nu va sari din oala chiar de ajunge in clocote. Tot asa si noi ne acomodam cu mai orice conditii daca stam in ele timp mai indelungat. Poate de aceea Biblia ne spune categoric sa fugim de pacat... pentru ca daca nu fugim atunci cind recunoastem pericolul din pacat, curind vom fi induplecati in mintea noastra ca pe noi nu ne afecteaza pacatul sau pericolul este exagerat, sau ceva de genul asta... si ne trezim prea tirziu si prea departe sa mai facem ceva. Unii au experimentat situatia si ma pot intelege, nu-i asa?
     Concluzia finala in dreptul meu - si, daca gasiti vreun miez de intelepciune, atunci si in dreptul vostru, cititorii mei - este ca trebuie sa fim intelepti in privinta mediului in care ne hotarim sa locuim, sa ne educam, sa muncim, sa ne distram. Trebuie sa stim ca nu sintem incoruptibili, sa nu ne credem mai tari si mai mari decit sintem. Nu stiu cine zicea, dar parca am invatat la latina un citat ca "nimic din ceea ce este omenesc nu consider strain de mine" ...si cit de mult adevar spune acest citat. Si pentru ca sintem omenesti, nu duhovnicesti ar trebui sa urmam niste reguli stricte in unele privinte, ca sa nu alunecam, sa nu fierbem ca broasca fara sa ne dam seama ca sintem in pericol. Sa intelegem ca asa cum ne vine sa cascam fara a fi somnorosi si obositi - doar pentru ca cineva linga noi casca; si ca asa cum ne bufneste risul cind nu avem niciun motiv de ris, ci am auzit doar pe cineva rizind in prostie... tot asa s-ar putea sa ne pomenim implicati in situatii in care nu ne-am putut imagina ca vom fi in veci - dar sintem pentru ca nu am pus destula distanta intre noi si ceea ce nu se potrivea cu noi, cu viata noastra.
     Ce este chiar mai trist este ca nu ne interesam suficient de mediul in care isi petrec copiii nostri timpul - si ne trezim ca actioneaza in mod nepotrivit, si nu intelegem cum, ca noi nu asa i-am invatat acasa. Pai... au cascat altii prea mult in prezenta lor si s-au contaminat... sau n-am bagat de seama ca era un idiot care ridea a proasta pe unde erau si copiii nostril - si uite ca nu se mai pot opri acuma din ris... sau... poate fi chiar si mai rau...
     Si ca incheiere... scurt si cuprinzator: asta este ce am invatat eu de la un simplu... cascat...