( Faptele Apostolilor 16: 25-26)
Intr-una din zilele ce au trecut inca rumegam la intrebarea de ce Dumnezeu face una sau alta sau ingaduie ceva sau altceva in viata mea si in viata celor pe care-i iubesc si pe care ii vad cum isi duc adesea cu greu durerile zilnice. Sint o multime de situatii in Biblie unde Dumnezeu a intervenit intr-un fel sau altul. Domnul Isus face tot felul de miracole, unele greu de explicat... cum ar fi inmultirea piinilor. Pai din citeva piini si citiva pestisori hraneste mii de oameni si ridica o multime de cosuri cu firimituri. Cum sa explici cu creierul asta mic si limitat asemenea miracole? Si totusi, cind sintem la strimtoare, vrem sa ni se intimple un miracol si noua. Bineinteles daca ar fi posibil sa nu scuipe Domnul in tarina sa faca noroi si sa ne dea pe ochi. Yack... asta e prea de tot. Un miracol mai elegant pentru omul emancipat al secolului XXI... nu?
Dar sa revin la gindurile mele ...nu odata I-am cerut Domnului sa faca o minune in viata mea sau in viata copiilor mei, sau verilor mei, sau parintilor mei, sau fratilor mei. Si pot sa spun ca am trecut prin citeva circumstante pe care stiinta de pilda nu le poate explica. Cum ar fi electrocutarea mea la 12.000 de Volti. Bineinteles ca asta nu m-a facut sa fiu mai cuminte - ci am staruit in necredinta mea, ca poporul evreu, care s-a apucat sa strige de sete dupa ce au trecut pe uscat Marea Rosie...
Dar zilele astea am citit ceva de pasajul de mai sus, unde Pavel si Sila erau in inchisoare si se rugau, si cintau cintari de lauda. Si Dumnezeu intervine. Cum Dumnezeu nu este limitat in nimic ce face, intotdeauna ne surprinde in felul cum lucreaza; numai ginditi-va ca nici pe orbi nu i-a vindecat in acelasi mod, ci a folosit modalitati diferite. Tot asa si in viata noastra va folosi timpul potrivit si metoda potrivita ca sa Isi faca lucrarea in noi si prin noi. Dar ce am citit despre Pavel si Sila m-a pus... pe ginduri. Acestia inainte de a li se fi rupt legaturile se rugau si cintau cintari de lauda.
Unul dintre ginduri m-a cuprins asa pe loc. Eu cer mereu lucruri si astept, dar adesea imi lipseste cintarea de lauda; sau cint DUPA ce Dumnezeu Si-a facut lucrarea, m-a scos din te miri ce situatie, mi-a schimbat imprejurarile, m-a adus la mal. De ce nu pot eu sa-L laud ca si astia doi in temnita... sa-I cint cintari de lauda cu picioarele in butuci, si atunci Dumnezeu poate ca grabeste dezlegarea legaturilor mele...
Am scris ca stiu ca multi sintem legati; avem copii care sint legati, frati si rude, si prieteni legati. Multi sintem asa de strinsi de cite o situatie, ca desi sintem liberi, ne simtim ca intr-o temnita. Cintarile ne sint la indemina, nici nu trebuie sa le compunem noi, ca au compus altii suficiente. Multi sintem treji la miezul noptii... gindurile nu vor sa ne lase sa dormim... Hai sa cintam, fratii mei!... Hai sa-L laudam pe Domnul! Cintarea aduce eliberare, usurare, bucurie... si cine stie? Poate Domnul aude cintarea noastra de lauda si o sa ne dezlege legaturile...
No comments:
Post a Comment