FIECARE ZI... IN PLANUL LUI...

   

      Am auzit deseori aceasta fraza: "As vrea sa stiu ce plan are Dumnezeu cu mine"...si multi se roaga, si asteapta, si uneori traiesc in confuzie si nesiguranta intreaga viata; asteptind poate o lista, un program - poate ca programul serviciilor duminicale. Nu critic pe nimeni, ca si eu am avut ginduri din astea si de aia le stiu, si nu tocmai pentru ca as fi fost atit de dedicata sa urmez programul, sa plec odata cu stilpul de foc sau norul si sa ma opresc odata cu el (ca poporul evreu in pustie). Nu... pe undeva cred ca am vrea sa credem ca vrem sa facem voia Lui chiar daca nu avem nici o intentie. Pe undeva... ca suna bine...
     Dar vine programul zilei... real asa cum e el, si ni se intimpla lucruri pe care le tratam ca pe niste incidente sau accidente... si uitam ca nimic nu ni se intimpla fara voia Lui - si ca poate tot ce este in jurul nostru si ne afecteaza cere sa ne implicam si sa aplicam cele invatate din Cuvint. Asta este de fapt planul Lui.
     Ce ziceti? Daca nici un fir de par din cap nu cade fara stirea Lui... e posibil sa nu stie El de "timpitul" sau "idiotul" ala batrin care a intrat cu masina in fata noastra? Yeah... ala care aproape ca a provocat un accident... Dar de vecinii aia galagiosi care s-au mutat linga noi... mai bine se duceau in Nordul Africii...
Dar de colegul sau colega... care umbla, face, drege?...mai stiu eu ce?
     Mi-e asa de greu sa accept uneori unde sint sau de ce sint unde sint... Se putea mai bine daca... si am atitea variante pentru "daca". Ma gindesc la David si cit timp a fost fugarit de Saul pina a ajuns imparat asa cum i-a promis Dumnezeu. Ma gindesc la Avraam, si cit a asteptat dupa un fiu, si ce prostii a facut "asteptind"?! Dumnezeu i l-a dat la timpul Lui. Si noi avem promisiuni, dar n-avem rabdare sa asteptam. "Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celui..." Pai sa lucreze!!!...acuma!!!...
     Ok... vorbesc in dreptul meu. Mi se pare ca timpul sta pe loc uneori... ca viata este o drama lunga... Afara ploua ca raspuns la multele rugaciuni pentru ploaie facute de populatia din Joaquin Valley... si ar trebui sa fie pentru noi, cei de aici din vale, un timp de bucurie ca Dumnezeu raspunde rugaciunilor, in schimb vad ca eu am decis sa nu ma bucur de ploaie, sa nu astept rabdatoare pina se opreste ploaia ci sa las norii sa picure depresie in jurul meu.
     Inapoi la planul Lui Dumnezeu, care era de fapt gindul central al acestui mic articol. Fiecare pas, fiecare gind, fiecare cuvint, fiecare fapta sint importante si fac parte din planul Lui. Ma gindesc la prorocul Ilie si de cite ori a mincat, si a dormit, si s-a trezit, si corbul a mai adus o halca de carne, si iara a mincat, si iara s-a culcat... Era asta planul Lui Dumnezeu? Sau numai a vrut sa-l plictiseasca pe Ilie si n-a gasit alta modalitate... Atunci si timpul asta al meu in care imi vindec mina si imi odihnesc sufletul, si imi tirii picioarele de la soare la racoare sint undeva in planul Lui...?!
     "Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne binecuvinteze, sa faca sa lumineze peste noi Fata Lui, ca sa se cunoasca pe pamint calea Ta, si printre neamuri mintuirea Ta!" Psalmul 67:1-2