Ieri m-a durut mina ingrozitor; ma tem ca am facut ceva infectie din cauza hematomului. Asta este conluzia mea intr-un domeniu in care nu ma pricep de loc - dar cum mina ma doare pe mine imi asum dreptul sa vorbesc. Azi noapte insa am tinut mina la caldura, intr-o pozitie confortabila si dimineata desi ma gindeam insistent la o cafea, am intirziat in pat de frica sa nu ma apuce iar durerea.
Fetele mele toate s-au trezit si mi-au trimis mesaje sa ma intrebe cum o duc: Deb era in drum spre cabinetul unui specialist pentru fierea ei, Claudia deja in clasa cu copiii ei pe care ii invata istorie si Laura in Oregon cu ceata lui Pitigoi...probabil pregatind micul dejun si trimitindu-i care pe unde aveau de mers. Eu sub plapuma...Si suna telefonul...
La celalalt capat de telefon Tusa Marta din Aiud. Acuma daca stiu pe cineva care se roaga pentru mine si ai mei, matusa asta a mea este in capul listei. Si nu numai ca se roaga pentru mine dar mai stiu eu citiva "apartinatori" de lista asta. Mare lucru sa ai pe cineva care sa te poarte in rugaciuni. Eu am avut-o pe Buna mea ani buni si sa va spun ce cred eu...eu cred ca rugaciunile nu sint limitate de timp. Domnul Isus s-a rugat pentru noi toti in Gradina Ghetsimane. Rugaciunile stau ca un nor si ne acopere si tin pe cel rau la distanta. Rugaciunile facute pentru noi sint in jurul nostru si atita vreme cit traim , chiar daca cel care a spus rugaciunea nu mai este, rugaciunea spusa pentru noi ramine valabila, ramine ca protectie , ca sursa de energie, sursa de putere; un monument vesnic ridicat pentru noi de dragostea celui care s-a rugat.
Ei...si dupa ce m-a chestionat Tusa Marta ca la FBI sa stie exact cum stam fiecare si ce ne mai lipseste si sa stie cum sa se roage pentru noi, mi-a zis o chestie atita de simpatica cit si atit de adevarata si de importanta ca m-am decis s-o scriu pe blog.
Zicea dumneaei ca unchiu Muresan Ioan, sotul ei (fost pastor baptist in Aiud pe vremuri) avea o vorba cind Tusa Marta ii tot spunea cite ceva de unul dintre copii...
-Auzi tu Marta...zicea el...Eu i-am incredintat Domnului pe copiii astia. Tu de ce ma tot bati la cap atita?
..................
Pai chiar asa, mi-am zis eu care sint specialista sa bat pe Domnul la cap cu problemele mele...de ce il bat la cap? Asa ca m-am gindit sa va imprumut si voua palaria mea. Cui i se potriveste...sa o poarte...
No comments:
Post a Comment