Am lasat o vreme pe blog orice comentariu - si m-am explicat sau am raspuns oricarei cerinte, oricarui curios. La inceput am avut comentatori care au cerut sa discute privat. Unii au cautat doar ca apa sa gaseasca o fisura. Altii au vrut sa-mi cunoasca caracterul sub umbrela anonimatului.
Fratii mei... prietenii mei, dusmanii mei... voi toti cei care imi cititi blogul... eu scriu aici nici ca sint sfinta, nici desteapta si nici mai buna, sau mai talentata, sau mai grozava ca voi. Scriu in primul rind ca am in mine dorinta si nevoia sa ma exprim; si fiind singura nu prea am la cine - si n-as vrea sa-i obosesc pe cei care ii mai am in viata mea... copii etc. Apoi scriu din dorinta de a-mi impartasi unele experiente. Chiar negative. Invatati sa nu faceti ca mine - ca cine face ca mine, ca mine pateste.
Deunazi cineva ma tachina ca sint divortata. Da, sint! Sint si credincioasa? Da, sint! Domnul Isus a adunat de pe strada oamenii cazuti... samariteanul, femeia adusa de farisei... Si oamenii astia au nevoie de Cristos; sau poate mai mult decit ceilalti. Daca sinteti credinciosi, faceti bine si potoliti-va! Asta este jobul unui credincios: "duceti-va in toata lumea" nu a fost o sugestie, ci o porunca. Domnul Isus a venit sa caute si sa gaseasca ce era pierdut. Este asta o noutate pentru voi? Si daca nu este... ce parere aveti ca trebuie facut cu oamenii astia gasiti pe dumul ce coboara de la Ierusalim? Nu vrea nimeni sa fie magarul care sa-i duca la Han? Sinteti prea eleganti pentru asa o slujba?
Acuma va spun eu ceva ce o sa va pice bine. Daca n-ai trecut prin anumite experiente, nu ai cum sa-i compatimesti pe cei care sint pe drumul respectiv. Inteleg asta... si apoi treaba este uneori murdara... si unii aveti hainele primenite frumos. Ok. Dar, fratii mei... lasati cel putin pe cei care au mai fost mazgaliti la viata lor si vor sa ajute pe altii sa faca treaba respectiva. Nu va umflati in pene degeaba. Si divortatii vor ajunge in cer. Singele Domnului nostru este suficient sa spele si acest pacat.
Acuma nu ma nici compatimiti, ca daca scriu aici, nu scriu sa ma jelesc. Eu stiu ce stiu, si nici unul dintre voi, oricit ati fi de draguti, nu ati facut ce a facut Domnul meu pentru mine... Si orice ati spune, si oricite insulte mi-ati aduce, nu vor reusi sa ma tulbure. Poate le chiar merit uneori. Poate fatza mea cere pumni ori ceva. Ca si cind calatoresc cu avionul nu stiu ce gasesc aia de la aeroport la mine, dar de fiecare data ma pun la o parte si ma controleaza cu de-amanuntul. Sora mea ride de mine - zice ca am profil de terorist... Dar acuma in mod serios; sint oameni care nu sint vinovati de acest pacat urit al divortului. Sint victime de doua ori. Odata victimizati de persoana in care au crezut cind s-au casatorit, si apoi in fratii lor care ar trebui sa-i mingaie si sa-i sprijineasca. De ei ar trebui sa va fie mila. Si chiar si de cei care au gresit si sint ei insisi motive de durere. Daca Domnului Isus I-a fost mila de pacatosi, nu ar trebui sa ne fie si noua?
Oricum... vreau sa inchei spunindu-va ca daca mai lasati insulte pe blog, nu le mai dau drumul. Majoritatea sinteti "anonimi"...si anonimilor obraznici nu le voi mai da glas pe blog. Sau chiar acelora care isi iau nume de imprumut ca sa insulte. Daca nu va place ce scriu, nu cititi... daca nu va place de mine... evitati-ma. Va promit, n-am sa va duc dorul!!!
9 comments:
E usor sa insultam dar e greu sa reparam. Pacat ca ne luptam cu alte probleme si nu cu cele care ne ajuta sa fim mai buni.
Nu lua in seama slabiciunile oamenilor si mergi mai departe!
O Duminica minunata!
oooh draga mea!!! postul tau mi-a mers la inima. NU pt ca eu sunt divortata, ci pt ca sotul meu este. Si cite mi-au auzit urechile mie, d-apai lui, saracul. Nu mai departe deunazi am auzit ( de la una care se da mare sfinta lui peste prajit) ca ea nu stie cum de l-am luat eu de barbat, el mai fiind insurat inainte, ca ea n-ar fi putut face asa ceva. Ete na...
Stii vorba aia, ciinii latra ursul merge. NU baga in seama, caci gura lumii n-=o astupa decit pamintul.
Partea aiurea e ca oameni d-astia dau nume rau crestinilor. Ca sunt unii,care se dau mari sfinti pocaiti,da-s vai mama lor. Dar pina la urma urmei, eu sunt ferm convinsa,ca nu oricine zice Doamne-Doamne ajunge acolo Sus,in imparatia cerurilor.
Oamenii judeca degeaba,caci este Unul singur care are puterea asta si noua numai de EL trebuie sa ne pese.
God Bless!
Draga mea , Isus a iertat pe fiecare care a venit la El si nici pe unul nu la intrebat dece a gresit . . El a iertat si a aruncat in marea uitari pacatele noastre (si ale mele ). Hai sa le uitam si noi si sa nu luam seama la dujmanul care vrea sa ni le aminteasca mereu . Te iubesc si Domnul te iubeste.
Corina, venit indemnul de la o mama si o sotie ca tine, cuvintele sint ca un balsam . Multumesc.
Rasplatiri de sus
Anca.T... citeodata ma intreb de ce a trebuit sa trec prin unele situatii. Parca sint prea multe si de unele chiar nu aveam nevoie. Dar trecutul meu oricit l-as regreta nu-l pot schimba. A fost pe undeva si vina mea? Sigur ca da...ca am facut suficiente greseli. Dar ar fi de pomana tot trecutul daca nu as fi invatat din el ceva...si daca nu altceva cel putin compasiune pentru cei prinsi in vreajapacatului, pentru cei oropsiti, fara nici o directie, fara nici o speranta.
Cu cit mai mult judecam pe altii cu atit mai mult ne vom judeca pe noi intr-o zi...Multumesc ca ai avut curajul sa te expui. De fapt...daca Dumnezeu ne cunoaste- si nu daca ci El ne stie...atunci de cine sa ne temem? Iti doresc o viata plina de bucurii cu Acela care a acoperit absolut tot raul ce era in noi cu singele Lui ...si ne-a facut niste fapturi noi demne de respect si dragoste.
Tusa Marta...Te iubesc si eu...
Draga Rodica
imi place cum/ce scrii. Nu am timp sa citesc toate postarile tale, dar de cite ori citesc imi place si imi merge la inima. Dumnezeu ti-a dat acest dar si te incurajez sa il folosesti, chiar daca la unii nu le place. Nu este nimeni obligat sa citeasca daca nu ii place. Daca sunt unii care citesc si nu le place si continua sa
te necajeasca cu comentariile lor, fa te rog efortul sa nu ii bagi in seama. E clar ca sunt rau voitori.
As vrea, doar pe scurt, sa revin la ceva ce ai scris nu de mult despre „pacatele Sodomei si Gomorei“. Nu sunt cele pe care le asteptam. Sunt pacate ascunse ale inimii, lucruri pe care fiecare din noi le face din fire si majoritatea nici nu le considera pacate.
Domnul sa se indure de noi de toti.
God bless you.
Imi cer scuze ca a aparut comentariul sub numele Daniel. Stiu ca ar fi de acord cu mine, totusi vreau sa fac precizarea ca sunt sotia lui, Daniela
Sora Daniela Branzei, un cuvint spus la momentul potrivit este ca un pahar de apa dat unui om care traverseaza pustia Sahara. Multumiri si recunostiinta...
Post a Comment