Azi am condus-o pe Deb la tren. A fost la Modesto pentru preop... si s-a decis sa mearga acasa cu trenul. Iar eu nu m-am abtinut la plecare si i-am facut citeva poze la statia de tren. Mi-am amintit de gara din Petrosani... si de desele calatorii la Bucuresti, la Ambasada Americana sau la mai stiu eu pe unde sa cerem pasapoarte... Amintiri... mai vechi; si acum am creat si amintiri noi...
"Viata-i ca un tren de munte"... era o cintare veche. Unora nu le place cintarea. Dar imaginea unui tren calatorind prin locuri necunoscute, oprindu-se la statii din cind in cind... oameni noi in compartiment etc, aduce un pic cu viata. Iata pozele... Joi o sa aiba iara o operatie. As aprecia daca v-ati ruga pentru ea. Multumesc.
1 comment:
Draga Rodica,
Pe mine poti conta. Mai ales ca Domnul mi-a dat un inel. :)
Cine citeste sa inteleaga.
Va imbratisez cu drag si rugi nestinsi.
Post a Comment