TE CHEAMA... Pe tine te cheama...

     "Isus a luat cuvintul si le-a zis: "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." Luca 5:31-32
...............................
     Majoritatea oamenilor sint bolnavi... bolnavi sufleteste... si bolnavi trupeste. Ne nastem ca sa ...murim. O groaza de probleme se pot rezolva cu bani si cu relatii... dar nu poti sa iti lungesti viata cu o secunda, oriciti bani ai avea sau orice stare sociala, sau relatii la nivel inalt. Cind nimic nu mai ajuta si nimic nu functioneaza... cind toate sperantele s-au dus... nu uitati ca Fiul lui Dumnezeu a venit sa-i cheme la viata pe cei care si-au pierdut viata; sa le dea speranta celor ce nu au speranta... sa recupereze absolut tot ce era pierdut, nu conteaza cit de pacatosi si de pierduti au fost. Singurul lucru pe care trebuie sa il faci, prietenul meu, este sa raspunzi chemarii... Nu este chemarea mea... este chemarea Lui... El te cheama pentru ca te iubeste. Vino, suflet pierdut! Vino la El!...
(Daca ai vrea sa gasesti cea mai apropiata biserica evanghelica de locul unde locuiesti, lasa un comentariu. Am sa intreb si am sa caut cea mai apropiata biserica de locul unde locuiesti. Nu te chem la biserici - ci te chem la Domnul si trag nadejde ca ai sa-L gasesti. Biblia spune ca orisicine Il cauta Il va gasi... pentru ca El vrea sa Se lase gasit.)
   

IN ASTEPTARE...

Matei 25,1-13: “Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, şi nici vouă; ci mai bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

...................................................................
   

Zilele astea mi-am amintit de parabola asta cu cele zece fecioare. In copilarie si adolescenta am auzit mereu predicindu-se din acest text, dar de o vreme incoace, desi vremile sint tulburi si invatatura parabolei ar fi mult mai la pas cu vremile ce le traim... nu am auzit predicindu-se din text deloc.
     Acuma ...de unde mi-a venit mie sa scriu despre aceste fecioare? Ca intotdeauna textul imi vorbeste personal. Imi faceam deunazi o analiza... si am realizat ca untdelemnul e putin in candela mea si pic pur si simplu de pe picioare de somn. Mi s-a spus in repetate randuri, de catre mai multe personae, ca sint prea transparenta si prea le spun pe sleau. Sint sigura ca daca imi recunosc aici slabiciunile n-o sa ma dea nimeni afara din biserica. Si daca ma da inseamna ca n-am ce cauta intr-un loc unde pacatosii nu au voie sa intre.
     Ma gindeam numai ca unii dintre voi aveti aceleasi simptome ca si mine. Ascult mult la "Focus on the family" si alte emisiuni religioase. Am devenit astfel mai competenta in cunoasterea Bibliei, dar un pic si mai pretentioasa la predici. Bineinteles ca vreau sa aud mereu ceva nou ce n-am mai auzit. Bineinteles ca ma plictisesc daca bate cineva apa in piua. Partasia... cine are nevoie de ea? Si pentru ce? De unii indivizi din biserica nu ne pasa si poate pe buna dreptate... unii doar vor ceva , altii doar vor sa afle ceva... ca sa dea mai departe... nu-i asa? Ca sint si indivizi din astia. Avem tot ce ne trebuie si nu mai avem nevoie de altii, si nu mai avem nici macar intelegerea ca poate altii au nevoie de noi - si daca Dumnezeu ne-a dat ceva, ne-a dat ca sa Il slavim si glorificam si sa lucram cu talantii primiti. Vezi-ti de treaba!... Ingropam tot ce avem... si linistiti ne punem pe prispa si atipim plictisiti de predici si nesimtiti, si lipsiti de interes la nevoile altora... Incet, incet, uleiul din candela se consuma... si uite ca a ramas doar un fitil umed care fumega...
     Ni s-au lipit ochii de atita somn... si in jurul nostru se intimpla lucruri interesante, pe care le-am recunoaste daca am fi treji. Domnul Isus este aproape la usa... sa vina a doua oara...
     Nu... nu vin colindatorii sa le dam colaci... vine Mirele sa ne ia la El... Sculati, oameni buni, frecati-va la ochi... cautati dupa candela, sa vedeti in ce stare este! Mi-am gasit candela aproape goala... Doamne, nu ma lasa pe intuneric, ca mi-e frica!...

Amintiri de la Marea Moarta...

     Un alt lucru care m-a impresionat in calatoria mea de anul trecut in Israel a fost Marea Moarta. De fapt Marea Moarta este un lac urias de circa 600 de km patrati, in care curge riul Iordan. Se afla la granita dintre Israel si Iordania. Nu exista viata in Marea Moarta din cauza salinitatii, care este de zeci de ori mai mare ca salinitatea marilor si oceanelor. Si daca ai vrea sa te scufunzi, nu poti, pentru ca apa sarata te tine la suprafata.
     Am vazut o singura salupa militara pe suprafata apei - erau graniceri. Se zice ca nimeni altcineva nu are voie sa navigheze pe apa asta. Am fost si eu curioasa sa imi ud picioarele sau sa plutesc pe aceasta apa - mai ales ca eu nu stiu sa inot. Si cu toata dorinta si curiozitatea mea de a merge acolo, odata ajunsa acolo, m-am simtit foarte ciudat. Am intrat in apa... si, la sfatul sorei mele, mi-am luat ceva incaltari cu care sa pot merge in apa, pentru ca terenul nu este prietenos... mult pietris...
     Cind am intrat in Marea Mediterana, la Jaffa, mi-au zburdat picioarele de placere si bucurie. Apa era calduta si parca mingiietoare. In Marea Moarta insa apa este neprietenoasa... parca ai intrat in alt lichid... greu, sufocant, neprietenos. Am vrut sa experimentez si am incercat sa merg mai in larg. Este stiut ca intrind in aceasta apa trebuie sa ai grija sa nu iti ajunga apa in ochi... ca ai ce suferi usturime apoi. Asa ca am mers incet si am tatonat cu piciorul cind sa fac fiecare pas. Nu vezi unde pui piciorul, fiindca apa este inchisa la culoare... si sint o multime de gropi. Cum calci intr-o groapa, cum te stropesti... si stropii respectivi pot sa-ti ajunga in ochi si sa te arda. M-am asezat jos si am pipait cu mina terenul. Tot la citiva pasi dai de buzunare de mil fin, pe care oamenii il folosesc pentru diferite boli. De fapt asigurarea medicala le plateste unora sa mearga acolo pentru bai datorita beneficiilor mult cunoscute in intreaga lume ale acestui namol.
    Dar umblind incolo si incoace pe malul apei, m-am gindit cit de bine se simte corpul asta al nostru cind facem baie in apa... in apa vie - si ce sinistra si neplacuta este baia asta in apa moarta. Abia am apucat sa ies de acolo si sa fac un dus cu apa buna...
     In Marea Moarta nu creste nimic... decit citeva bacterii. In apa buna - in apa vie, creste tot ce exista pe lumea asta. Riul Iordan a alimentat aceasta mare de mii de ani, dar acum atit iordanienii, cit si evreii folosesc apa Iordanului pentru irigatii, asa ca Marea Moarta se micsoreaza de la an la an. Localnicii sint ingrijorati ca, in timp, marea va disparea...
     Pentru ca Marea Moarta este in vecinatatea Sodomei si Gomorei, am gasit un filmulet tradus in romana, care explica stiintific ce s-a intimplat in preajma marii. La inceput, pare ca nu ar fi de acord cu Biblia, dar daca urmariti filmuletul pina la sfirsit, veti realiza - din nou - ca Biblia este corecta si e mai presus chiar decit istoria. Chiar daca nicaieri in alte scrieri nu se amintesc anumite evenimente, daca ele sint scrise in Biblie, au existat. Cercetatorii si oamenii de stiinta care si-au inceput cercetarile de la aceste informatii gasite doar in Biblie au ajuns in cele din urma sa gaseasca si dovezile arhelogice, sau astronomice, sau stiintifice pentru a sprijini informatia din Biblie.
http://www.trilulilu.ro/video-diverse/mistere-biblice-sodoma-si-gomora-documentar?ref=similare_jos

CEL MAI VECHI ORAS DIN LUME... SI UN PAHAR DE APA DIN IZVORUL LUI ELISEI

     De mult am vrut sa scriu despre ceva. Vara trecuta cind am vizitat Israelul, am fost si la Ierihon. Acolo este si izvorul despre care se vorbeste in 2 Imparati capitoul 2 :19-22
     "Oamenii din cetate au zis lui Elisei:"Iata, asezarea cetatii este buna, dupa cum vede domnul meu; dar apele sint rele, si tara este stearpa." El a zis:"Aduceti-mi un blid nou si puneti sare in el, si a zis:"asa vorbeste Domnul:"Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici stirpiciune." Si apele au fost vindecare pina in ziua aceasta, dupa cuvintul pe care-l rostise Domnul."
     Cind am coborit din taxi in Ierihon, un batrinel cu o paralizie evidenta, dar care vorbea engleza, s-a apropiat de noi si ne-a oferit sa ne fie ghid. Bineinteles ca am acceptat - si omul ne-a povestit ca a facut cindva parte dintr-o echipa de arheologi. Ne-a dus sa vedem zidurile Ierihonului si am adus si eu acasa citeva cioburi de acolo, iar sora mea si-a luat esarfa de la git si i-am facut o poza pe locul unde se presupune ca ar fi fost casa lui Rahab.
     Ierihonul este cel mai vechi oras din lume - 10.000 de ani. Pe locul vechiului Ierihon nu s-a construit nimic, si din poze vedeti doar vechile ziduri- ce a mai ramas din ele. Interesant este faptul ca apa de la izvorul lui Elisei, care a fost tamaduita dupa cuvintul Domnului, asa cum spune prorocul, mai curge inca si alimenteaza tot Israelul cu apa potabila. Am baut apa din acest izvor... In tara asta lipsita de apa, acest izvor curge de mii de ani...
     Se spune ca toate zidurile Ierihonului au cazut inauntru... peste oamenii din cetate. Greu de explicat fenomenul. Dar stiinta si arhelologia aduc mereu, mereu dovezi ca Biblia nu este o carte de basme, ci este adevarata ...si aici, in acest oras vechi, aceste lucruri pot fi ...pipaite.
     S-a construit mult in jurul vechii cetatii, si in departare se vede inverzita valea Iordanului. Dar atit vechiul izvor tamaduit de Elisei, cit si zidurile darimate ale vechii cetati canaanite stau inca si astazi martore vii ca Dumnezeu dirijeaza istoria si Cuvintul Domnului este vesnic.

Amintiri - Paste 2014

 

Scurt si...cuprinzator...

"Opriti-va, si sa stiti ca Eu sint Dumnezeu: Eu stapinesc peste neamuri, Eu stapinesc pe pamint."
       Psalm 46:10

   

      Mai nou... cu orisicine vorbesc, aud numai vesti proaste. Parca fiecare familie are o problema, are o durere, are o neliniste. Daca asculti sterile, indiferent ca sint locale sau internationale, este acelasi balamuc... si nu se mai termina. Si parca si pamintul este pornit impotriva omenirii: cutremure, furtuni, inundatii, seceta...
     Citeam azi acest psalm, si cind am ajuns la versetul 10, care incepe cu..."opriti-va!", asta m-a facut sa fiu mai atenta la ce urmeaza... Nu vi se pare ca Dumnezeu, in mila Lui, a stiut ca vor veni vremuri cind vom fi speriati de umbra noastra... ca tot ce este in jur pare a fi pe cale sa se naruie? Ma gindesc la oamenii din Ucraina, care nu demult s-au bucurat ca au scapat de comunism, ca au dat de democratie... si iata-i in ce stare sint. Dar situatia oricarei tari se poate schimba pe moment intr-un haos de nedescris daca Dumnezeu ingaduie...
     Acest verset mi-a amintit inca o data ca nimic nu este la voia intimplarii. Ca pot sa respir usurata stiind ca Dumnezeu este in control. Copiii mei sint ingrijorati ca zona unde locuiesc eu este o zona rea... multi oameni ai strazii misuna pe biciclete sau pe jos toata noaptea. In weekend mai ales, auzi impuscaturi si politia sau ambulanta. Si adesea ...cad pe ginduri. Dar... pina in prezent nu mi s-a intimplat nimic. Trebuie sa imi amintesc acest verset, sa-l scriu pe inima mea. Dumnezeu ne aminteste ca El stapineste pe pamint. Si atita vreme cit este El in control... de ce sa ma infric?

O INTREBARE...SI UN RASPUNS!

http://neclintit.com/2013/11/16/te-lasa-fara-cuvinte/

TOMA CEL SINCER ...SI LOIAL

     Am ascultat o predica frumoasa despre Toma.(Ioan 20:24-29) Interesant cum mincam asa de multe ori mestecat de altii si traim cu parerile altora despre te miri ce subiect - desi avem Biblia, ca sa ne lamurim daca sau nu ceea ce se spune despre cineva este adevarat. A apucat cineva cu sute de ani in urma, sint sigura, sa-l vorbeasca de rau pe bietul Toma, si uite ca asa a ramas peste veacuri... "Toma necredinciosul". Hai ca nu e cel mai rau lucru sa fii Toma, dar nici mare cinste nu-ti face daca esti ca el... nu-i asa?
    Predica de care vorbesc insa l-a prezentat pe Toma intr-o alta lumina... si pe cind s-a terminat predica, Toma mi-a devenit mai mult decit simpatic (daca poti sa spui asa ceva despre un apostol).
    Dupa moartea Domnului, ucenicii s-au adunat speriati in camera de sus... Toma nu era cu ei. Oare de ce? Una dintre posibilitati este si aceea ca Toma era o persoana care la necaz se izoleaza. Cunoasteti pe cineva care sa se izoleze cind are vreun necaz? Foarte adesea multi dintre noi fac acest lucru. Domnul Isus li se arata celor 10 in camera de sus, si Toma nu este acolo... si pierde prilejul sa-L vada pe Domnul. Asisderea noi cind lipsim de la Casa Domnului pierdem ocazia sa avem partasie cu fratii - acolo se poate petrece ceva minunat, si doar pentru ca cineva ne povesteste cum a fost - sau pentru ca prin inetermediul internetului putem uneori sa urmarim slujba... nu este acelasi lucru - asa ca, indiferent cit de necajiti sau deznadajduiti sintem - solutia cea mai buna este sa ne prezentam la casa Domnului, mai ales ca avem promisiunea ca unde sint doi sau trei adunati in Numele Lui, si El este acolo...
     Dar sa revin la Toma. Intr-o situatie... cind au aflat de moartea lui Lazar, si Domnul Isus a zis (Ioan 11:15-16)... "Si Ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el.", Toma, zis si Geamanu, raspunde... "Haidem sa mergem si noi sa murim cu El." Toma era un sufletist. Si moartea Domnului Isus l-a afectat profund - a suferit intens si s-a izolat. Cind Toma spune ca vrea sa puna mina si sa pipaie rana facuta de cuie si de sulita... o face pentru ca Toma nu este un superficial. Este loial Domnului Lui... vrea sa fie sigur - vrea sa cerceteze si sa se convinga. Mult mai sanatoasa atitudinea decit a unora dintre noi pe care ne bate vintul si nu stim uneori in ce directie mergem. Dumnezeu spune sa-L cautam... sa cerem, sa batem. Toma exact asta face. Cind Domnul Isus i Se arata si lui Toma, ii respecta acestuia dorinta... trateaza cererea lui cu seriozitate. Domnul Isus ii raspunde EXACT asa cum a cerut Toma. El ne poate raspunde si noua daca Il cautam cu seriozitate.
    Am invatat multe de la Toma. Mi-a placut sa ma uit la el intr-o lumina noua, favorabila. De acum incolo ma voi gindi la el ca la un om exceptional, un tip deschis si sincer - fara ascunzisuri si prefacatorii. Un om care a avut indrazneala sa ceara si sa vada - si a avut harul sa i se raspunda la cerere. Asa ca, aviz amatorilor - acelora care nu sint siguri de existenta lui Dumnezeu. Nu intirziati sa cercetati si sa cereti sa vedeti - ca sa va convingeti. Orice cerere sincera si decenta este luata in considerare de Dumnezeu.

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

https://www.facebook.com/photo.php?v=709143895814685&set=vb.100001572445438&type=2&theater

STERGARUL

de Costache Ioanid

La cina cea de Paste, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a asezat Isus.
Se revãrsa din sfesnic o galbenã luminã
pe azimile calde, pe mielul… fãrã vinã…
Era plãcut prilejul. Si toate pregãtite.
Dar, vai, uitase gazda o slugã a trimite,
un rob sau o copilã, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând sã le-o deslege,
sã le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor sedea la rugã?
Sau cine îsi va pune stergarul cel de slugã?

O, iatã-i cum se-ncruntã, privind cu tulburare
când vasele cu apã, când praful pe picioare.
Si Duhul îi întreabã, în fiecare zboarã:
- N-ai vrea sã-ti pui tu, Petre, stergarul astã searã?
- Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânãr? - Eu stau lângã Stãpân…
- Dar tu? întreabã Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmã la Domnul între ei?
- Dar tu ce tii doar punga? – Eu am fãcut de-ajuns.
Am cumpãrat merinde. Si mielul l-am strãpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare sã fii tu cel ce spalã?
- Sunt trist. Se luptã-n mine o umbrã de-ndoialã…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Si-n fiecare cuget rãspunsul a fost: Nu.
Atunci, lãsându-Si brâul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stãpânul cel coborât din cer
Si-a-nfãsurat stergarul, S-a aplecat usor
sã-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâtia ani s-au dus.
Si-acum a câta oarã? – Se-aseazã iar Isus
sã-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoarã:
- N-ai vrea sã-ti pui tu, Gheorghe, stergarul astã searã?…
Tu, sorã Mãrioarã? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odatã acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmã.
Nu vrei, în lumea asta, sã fii tu cel din urmã?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sã fii tu, frate, al fratilor tãi rob?
Sunt rãni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în tainã se preling,
sunt vãduve bolnave, bãtrâni fãrã putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mângâiere,
sunt prunci rãmasi acasã, cu-o mamã în spital,
bolnavi care asteaptã un salvator semnal.
Se cere ostenealã si jertfã uneori.
Si nopti de priveghere si iarãsi muncã-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ti-e dat,
cât mãtura, si acul, si rufa de spãlat,
cât cratita, toporul si roata la fântânã.
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo bãtrânã.
Sã stai de veghe noaptea la câte-un cãpãtâi,
sã-ntorci cu greu bolnavul, sã rabzi si sã mângâi;
sã-l scoti apoi la soare si sã-i alini amarul.
…Nu vrei cu Mine, frate, sã-ti înfãsori stergarul?
- Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânãr. Eu stau lângã Stãpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am fãcut de-ajuns.
- Chiar eu? – Chiar eu? Se-aude acelasi trist rãspuns.
Si-atunci, lãsând sã-I cadã cununa Lui si haina,
iubirii fãrã margini trãindu-i iarãsi taina,
încet – a câta oarã? – Se-apleacã iar Isus
si, plin de-atâtea gânduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mlãditã se-apleacã lângã trunchi,
Stãpânul omenirii Se-apleacã în genunchi.
La jugul fãrã slavã, Isus iar Se-njugã,
El, Împãratul Vietii, din nou e rob si slugã.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-ai ei tãrânã!
Isus vã spalã iarãsi cu propria Sa mânã!
Veniti, voi ce-n pãcate nãdejdea vi se frânge!
Isus vã spalã astãzi cu propriul Sãu sânge!…

*

Voi, frati, goniti mândria, visãrile si somnul!
Luati cu drag stergarul alãturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i bunã;
dar cine ia stergarul, acela ia cununã!

ALELUIA...CHRISTOS A INVIAT!!!

     Ce bun e Domnul...ne da binecuvintari si atunci cind nu le meritam; zile senine si atunci cind stau norii prin apropiere. El lasa ca norii sa se dea la o parte suficient ca Soarele sufletelor noastre sa ne incalzeasca inimile. Si ce minunata este bucuria invierii Lui...cita speranta a adus pentru niste pacatosi ca noi...
Ieri, un grup din biserica mea care cinta cu miinile- prin semne, au cintat o cintare despre inviere si...nu mi-a venit nici mie sa cred cit m-a impresionat. Refrenul avea o multime de 'Halleluia..." si m-a podidit plinsul. Daca as fi putut sa mimez ceea ce cintau ei cu miinile as fi facut-o si eu- dar n-am pic de eleganta in miscari...miinile mele n-au sensibilitatea lui Halleluia. Mai degraba cred ca s-ar fi priceput sa bata cuiele...
     Oricit ne-am stradui nu putem cuprinde si intelege dragostea asta imensa...de dimensiuni uriase- care S-a jertfit pentru noi. Pentru mine...
     Cineva intreba pe un blog - cum se intelege faptul ca am fost cu totii crucificati si am murit cu Christos. Ma gindeam ca partea aia din mine care a pacatuit, care inca mai pacatuieste- partea aia a murit in Christos- odata cu El; si El a purtat-o in dragostea Lui si a suferit greutatea, rusinea, mizeria care o ducea partea aia din mine- asa am reusit sa mor si eu odata cu El, ca sa fie astfel achitat si pretul pentru sufletul meu...in durerea si agonia traita de Mintuitorul meu.
     Noi sarbatorim invierea Lui si ne bucuram. Dar e si invierea noastra- a sperantei care vine odata cu invierea Lui...a drumului deschis si a intrarii prin Har in Imparatia Lui Dumnezeu. Tot ce mai trebuie facut - sau singurul lucru pe care trebuie sa-l facem de-acum este sa acceptam darul fara de plata...iertarea pe care ne-o da Domnul Isus ca dar. Cei care au acceptat acest dar au motive de bucurie...Indiferent ce ofera viata asta- si nu rareori ne ofera dureri- avem o speranta intr-o eternitate fara dureri - platita scump cu singele Mielului nevinovat.
     Si vin la sfirsit de sarbatoare sa multumesc si eu...si sa continui sa ma bucur de eliberarea primita prin El. ALELUIA...Christos a inviat!

Christos a inviat!!!

   

 E noapte... si pe strada trece o ambulanta. O situatie, o criza se desfasoara undeva pe aproape. Oamenii sint fragili... viata e fragila... In afara de promisiunile lui Dumnezeu, nimic nu este sigur pentru omenire...

     Ramin treaza in mijlocul noptii, ca gindurile nu vor sa plece. In Romania astazi se serbeaza Invierea Domnului Isus. Mi-amintesc de femeile venite devreme la mormint... de ucenicii pe drumul catre Emaus... de Toma, cel care a vrut sa puna mina, ca sa se convinga... si ajung la o concluzie. Ca Domnul Isus a fost viu doar pentru cei care L-au intilnit si carora li S-a aratat, si pentru cei ce au vrut sa stie "unde L-au pus"... Pe unii a trebuit sa-i cheme pe nume, altora sa le arate ranile, sa-L atinga si pentru unii a trebuit sa fringa piinea... ca sa-L recunoasca. 

     Ma intreb daca vestea invierii este suficienta pentru unii din noi. Ca El este viu o stie universul intreg - dar daca nu am pipait, nu ne-a chemat special pe Nume... si daca nu-L recunoastem la fringera piinii ca si cei de pe drumul catre Emaus, atunci invierea Lui nu ne poate folosi prea mult. 

     Am vazut nu demult un filmulet cu o femeie care traia in salbatica Siberie de peste 70 de ani. Pentru ea... cel de-Al Doilea Razboi Mondial n-a existat... si nici alte multe lucruri si evenimente care au schimbat fata lumii. N-au existat evenimentele? Au existat - doar ca ea a fost izolata in lumea ei. Nu sintem si noi uneori izolati de realitatile Scripturii? Nu traim ca si cind Christos ar fi inca in mormint si sintem fara speranta? 

     Ne-am intilnit cu El ca sa putem sa sarbatorim Invierea Lui in adevaratul sens al cuvintului?

HRISTOS A INVIAT!!!