Matei 25,1-13: “Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, şi nici vouă; ci mai bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul omului.”
...................................................................Zilele astea mi-am amintit de parabola asta cu cele zece fecioare. In copilarie si adolescenta am auzit mereu predicindu-se din acest text, dar de o vreme incoace, desi vremile sint tulburi si invatatura parabolei ar fi mult mai la pas cu vremile ce le traim... nu am auzit predicindu-se din text deloc.
Acuma ...de unde mi-a venit mie sa scriu despre aceste fecioare? Ca intotdeauna textul imi vorbeste personal. Imi faceam deunazi o analiza... si am realizat ca untdelemnul e putin in candela mea si pic pur si simplu de pe picioare de somn. Mi s-a spus in repetate randuri, de catre mai multe personae, ca sint prea transparenta si prea le spun pe sleau. Sint sigura ca daca imi recunosc aici slabiciunile n-o sa ma dea nimeni afara din biserica. Si daca ma da inseamna ca n-am ce cauta intr-un loc unde pacatosii nu au voie sa intre.
Ma gindeam numai ca unii dintre voi aveti aceleasi simptome ca si mine. Ascult mult la "Focus on the family" si alte emisiuni religioase. Am devenit astfel mai competenta in cunoasterea Bibliei, dar un pic si mai pretentioasa la predici. Bineinteles ca vreau sa aud mereu ceva nou ce n-am mai auzit. Bineinteles ca ma plictisesc daca bate cineva apa in piua. Partasia... cine are nevoie de ea? Si pentru ce? De unii indivizi din biserica nu ne pasa si poate pe buna dreptate... unii doar vor ceva , altii doar vor sa afle ceva... ca sa dea mai departe... nu-i asa? Ca sint si indivizi din astia. Avem tot ce ne trebuie si nu mai avem nevoie de altii, si nu mai avem nici macar intelegerea ca poate altii au nevoie de noi - si daca Dumnezeu ne-a dat ceva, ne-a dat ca sa Il slavim si glorificam si sa lucram cu talantii primiti. Vezi-ti de treaba!... Ingropam tot ce avem... si linistiti ne punem pe prispa si atipim plictisiti de predici si nesimtiti, si lipsiti de interes la nevoile altora... Incet, incet, uleiul din candela se consuma... si uite ca a ramas doar un fitil umed care fumega...
Ni s-au lipit ochii de atita somn... si in jurul nostru se intimpla lucruri interesante, pe care le-am recunoaste daca am fi treji. Domnul Isus este aproape la usa... sa vina a doua oara...
Nu... nu vin colindatorii sa le dam colaci... vine Mirele sa ne ia la El... Sculati, oameni buni, frecati-va la ochi... cautati dupa candela, sa vedeti in ce stare este! Mi-am gasit candela aproape goala... Doamne, nu ma lasa pe intuneric, ca mi-e frica!...
No comments:
Post a Comment