INLAUNTRUL INIMII...

"Dar Tu ceri ca adevarul sa fie inlauntrul inimii: fa dar sa patrunda intelepciunea inlauntrul meu."
       Psalm 51:6
................................
   

     Nu stiu cum sinteti voi, dar eu reusesc sa ma ametesc singura uneori si sa ma vad mai bine decit sint. Ba mai si uit unele lucruri importante, greseli, pacate, neadevaruri pe care le-am spus sau adevaruri pe care le-am evitat, dind loc unei concluzii gresite sa se instaleze in locul adevarului... din... convenienta. Mai zicem noi ca asta este diplomatie si sintem si mindri de talentul asta.
     Cum ar fi sa avem adevarul inlauntrul inimii ... sa fim corecti in toate lucrurile, chiar si atunci cind adevarul ar fi in dezavantajul nostru? Versetul nu zice ca Domnul ne sugereaza sa traim asa... zice ca El ne cere sa traim asa.
      Credinciosii isi ajusteaza in mare viata sa fie dupa voia Lui... dar ca orice alt lucru, are nevoie si de detalii, nu numai de schimbarile majore. De exemplu...sa zicem ca luam o masina veche, clasica si vrem sa o aranjam. Mecanicul repara motorul, vopsitorul ii da o noua culoare proaspata... dar daca nu se ocupa cineva de detalii, masina n-o sa aiba aspectul pe care il dorim.
     Cind adevarul patrunde in inima noastra, cred ca se ocupa de toate detaliile care dau frumusete copilului lui Dumnezeu... si oricine se uita cu placere si uimire la noua creatura.
     Partea a doua a versetului mi se pare mie ca este mecanismul prin care aducem adevarul inlauntrul inimii. Trebuie sa lasam sa patrunda intelepciunea inlauntrul inimii. Tot din Cuvint stim ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii... si mai stim ca cine cere intelepciune capata. Cuvintul este ca o candela pentru picioarele noastre...
     Ce bine m-as simti sa am intotdeauna adevarul inlauntrul meu!... Ce bine!...