„Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui faraon şi a ales mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.”
Citim adesea aceasta istorie veche... si ne-am obisnuit cu istoria lui Moise - fara sa realizam ce tarie de caracter a avut acest om... sa spuna NU unei pozitii inalte, unui loc de frunte - de fapt cea mai inalta pozitie posibila - pentru ca Faraon, la vremea aia, era cel mai important si mai puternic om de pe pamint, si Moise era printul mostenitor . Moise a avut ceva ce ne lipseste la majoritatea oamenilor de astazi, de ieri si de cind lumea... puterea de caracter ...puterea de a spune NU!!!
Versetul asta imi cere un singur lucru - o analiza personala. Am spus vreodata NU la vreo bucurie, la vreo placere, la vreun lucru de interes, doar ca sa-L aleg pe Dumnezeu, sau poporul Lui, sau poruncile Lui?
1 comment:
De fapt... Moise a dat frau liber spiritului sau de dreptate dar si a maniei care nu este placuta lui Dumnezeu si a omorat pe cel care biciuia cu nedreptate sclavii evrei, fratii lui de sange nu a renuntat la tron de dragul lui dumnezeu.
A fugit si a parasit locul de fiu al ficei faraonului caci in acest caz, cat era el de fiu adoptiv urma sa fie judecat de Faraounul in functie....
Initial a stat in tara lui Madian si s-a insurat... mai tarziu a ajuns sa infrunte pe Faraon....
Asa... si noi facem.... Sa nu ne punem cenusa in cap !
Post a Comment