1 Samuel 1-12
1.Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. 2 El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3 În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. 4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, 5 dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. 6 Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. 7 Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la CasaDomnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. 8 Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“
9 Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului[d] Domnului.10 Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“
12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a vorbit astfel:
– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!
.....................
Un text atit de bogat, incit de fiecare data cind citesc gasesc ceva nou care ma lasa pe ginduri. Astazi doar mi-a picat fisa ca daca vreau ca rugaciunea sa-mi fie ascultata, poate trebuie sa ma rog ca si Ana... adica ce a facut Ana atit de deosebit?
-Ana vorbea in inima ei...
-Statea mult in rugaciune...
-Parea ca este beata... (nu se ruga sa faca impresie in jur)...
-Se ruga cu sufletul amarit, plingind... era deschisa in fata Domnului... si era atit de serioasa in legatura cu cererea ei, incit a facut o promisiune pe care a si tinut-o.
Si Domnul i-a ascultat rugaciunea...
Alt gind care m-a cercetat este acela ca stam sa-i judecam pe altii cum se roaga sau cum Il servesc pe Domnul. Si mai grav: chiar preotul o obrazniceste pe nedrept, asumindu-si ca observatiile lui reflecta realitatea. Cum nu putem citi inima oamenilor, ar trebui sa ne abtinem sa tragem concluzii. Nu stiu daca voua vi s-a intimplat dar eu am avut astfel de momente in viata cind am vorbit negindit, nelatimp, neintrebata si m-am trezit in situatia ca as fi vrut sa se deschida pamintul sa ma inghita... mi-am muscat buzele si mi-am inghitit cu greu concluziile.
Atita pe ziua de azi, ca daca invat numai lectia asta si o invat bine am facut un lucru fantastic.
Si va doresc un weekend odihnitor!
No comments:
Post a Comment