Pe ginduri...

   

     Urmaream astazi o emisiune ...si o fraza spusa de cineva... m-a pus pe ginduri. Zicea respectivul ca unii parinti se ocupa mai mult de viitorul copiilor lor decit de prezent. Vorbea de o familie: mama si tata, care se consumau in munca sa adune bani si sa-i faca un viitor stralucit unicului lor copil. Si ideea lor era ca ii vor asigura un viitor fericit.
     Ideea pare buna si este practicata de multa... chiar muuuulta lume. Si oricit as vrea sa-i arat cu degetul pe alti oameni nu pot, pentru ca imi amintesc ca toata viata mea am lucrat peste program - atit cit mi s-a permis, si nu am "ratat" nici o ocazie sa fac un ban in plus. De ce am facut asta? Din aceeasi ratiune ca parintii de mai sus, ca sa le asigur copiilor mei o viata mai buna, sa nu duca lipsa, sa aiba tot ce le trebuie si chiar mai mult decit au nevoie. Dar exista un pret pe care il platim pina la urma... si pretul este scump, si nu se calculeaza in bani.
     Ma gindeam adineauri ca ar trebui sa facem un buget nu numai pentru banii nostri, dar si pentru timpul nostru. Dat fiind faptul ca timpul este limitat, ar trebui sa avem mai mult discernamint si interes in felul cum il cheltuim. Cum 10% este o proportie biblica cunoscuta in domeniul finantelor ...am putea sa consideram ca si in materie de timp ar trebui sa cheltuim cel putin 10% din viata noastra lucrind pentru Domnul. Si din restul ce ne ramine sa nu uitam sa investim in familie, in copii...
     Asta mi-a venit doar asa... pentru ca am cazut iarasi pe ginduri... Mi se intimpla mereu... meteahna veche... asa ca m-am gindit sa trag clopotele... sa va aduc aminte de prioritati...