IPOCRITI?

     

Am auzit de-un tinar care a incetat sa mearga la biserica. Pastorul l-a intrebat “de ce?” si tinarul i-a spus ca are un serviciu dificil, si citeodata se enerveaza si nu se poarta prea frumos. Si ca nu vrea sa fie un ipocrit - peste saptamina sa se poarte intr-un fel, si duminica sa mearga la biserica…

     Pastorul i-a raspuns… "Ipocrit este omul care incearca sa para ceea ce nu este… tu cind vii la adunare vii pentru ca esti un credincios si te porti ca un credincios - aia nu-i ipocrizie...” Tinarul a rumegat putin acest gind… si a realizat ca de fapt se purta la lucru ca un ipocrit, si nu la biserica…

     Facem si noi greseala asta uneori, nu? Daca am judeca un pic mai mult si am actiona dupa ce ne-am gindit la situatie, nu ne-am purta asa cum ne purtam cind REACTIONAM la situatie.

     Cine sintem de fapt noi, cei reali? Christos S-a jertfit pentru noi ca sa fim fii ai Dumnezeului Celui viu… sa nu mai fim morti in pacatele noastre, ci sa avem viata in noi… Sintem ipocriti cind vrem sa fim ceea ce am fost destinati sa fim sau cind ne poticnim in umblarea de fiecare zi?
      Cind copiii unui rege apar la curtea regelui si se comporta ca niste copii… se impiedica, mai fac si nazdravanii, si lucruri care nu chiar se potrivesc cu tinuta si comportamentul sobru de la curte… nu mai sint copiii regelui? Sau sint inca printi si regi in devenire? Sa fim atenti care ne e stradania; sa ne intrebam cine sintem de fapt si sa ne purtam ca atare… chiar daca uneori mai cadem si ne murdarim sau... ne rupem ...mina de exemplu... :)

AREOPAGUL...

    "Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, si au zis: "Putem sa stim care este aceasta invatatura noua, pe care o vestesti tu? Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar sa stim ce vrea sa zica aceasta". Caci toti atenienii si strainii care stateau in Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decit sa spuna sau sa asculte ceva nou. Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului si a zis: "Barbati atenieni! In toate privintele va gasesc foarte religiosi"...

 Mars Hill este numele pe care romanii i l-au dat unui deal din Atena, Grecia. Grecii ii mai spuneau si Areopag. Acest deal era locul unde se adunau atenienii sa judece procesele civile, cazurile criminale sau sa discute chestiuni legate de religie. Se discuta filosofie, religie si legislatie chiar si pe vremea apostolului Pavel. Pe acest deal inalt de aproximativ 150 m,  nu departe de Acropolis, Pavel le-a prezentat atenienilor Evanghelia lui Christos.
    In Faptele Apostolilor 17:19-22 citim ca atenienii erau atit de religiosi, ca aveau pina si un altar ridicat unui dumnezeu necunoscut. Predica lui de atunci a fost o forma clasica de prezentare a Cuvintului lui Dumnezeu, incepind de la un punct comun de discutie - si noi putem sa folosim acest mod de a intra in vorba cu oamenii despre problema sufletului. E mult mai usor cind incepi o discutie cu cineva dintr-un punct fix,  de la o parere comuna.
     Am fost la sfirsitul lui mai si inceputul lui iunie in Grecia si am vizitat multe locuri deosebite, printre care si Mars Hill. Exista doua rinduri de scari ca sa ajungi sus: scarile antice, care sint mai greu de urcat, si niste scari de fier moderne . Copiii m-au minat sa merg catre cele mai usor de urcat, dar mi-a facut o placere deosebita sa pasesc pe urmele pasilor apostolului Pavel . Ca si anul trecut in Ierusalim, urcind Via Dolorosa, asa si acum, am avut o stare deosebita gindindu-ma cum arata locul cu 2000 de ani in urma si cite cuvinte sfinte au rasunat in auzul atenienilor pe acel deal. Am facut citeva poze si am sa le pun aici. Pe o parte urci pe deal, si in virf realizezi ca dealul este o stinca uriasa si ca este abrupta intr-o parte, formind parca in mod natural o scena deschisa. Mi-ar fi placut sa pot cobori jos, unde statea multimea, dar mi-a fost greu si destul sa ma urc pina acolo sus, asa ca am admirat doar si am facut ceva poze.
     Pe vremea apostolului Pavel, Atena era un oras plin de idolatrie. De fapt si romanii au imprumutat multimea lor de zei tot de la greci si doar le-au schimbat numele. Pavel vorbea cu evreii in sinagogi si cu grecii prin piete. In piete era plin si de filozofi: si gasim chiar pe pagimile Noului Testament ceva despre acest lucru, si anume faptul ca Pavel discuta cu epicurienii si stoicii vremii..."Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat in vorba cu el..."Epicurienii credeau ca Dumnezeu exista, dar ei ziceau ca Dumnezeu nu este interesat in oameni si ca singurul scop in viata este sa gusti placerile vietii. Stoicii credeau ca Dumnezeu este sufletul acestei lumi si scopul vietii era sa te ridici deauspra tuturor lucrurilor si sa nu arati emotii nici la bucurii, si nici la durere sau placere. Mai erau si alte grupari filosofice, si tare le mai placea atenienilor sa piarda vremea prin piete in dezbateri contradictorii.
     Mi-am dat seama ca multe nu s-au schimbat in aceasta privinta. Se pare ca grecii au un sistem social destul de bun, asa ca majoritatea nu lucreaza. De fapt, ziceau ei ca 57% din tinerii care absolva scoli si cauta de lucru nu gasesc de lucru nicaieri. Pentru mine a fost asa un soc sa-i vad pe londonezi cum alearga cu sufletul la gura sa prinda trenul sa mearga la lucru sau acasa si cit de lejeri sint grecii, care nu se grabesc sa-si deschida buticul decit pe la ora 10, si in unele zile cind este cald, nu deschid decit dupa-amiaza. Chiar rideam cu taximetristul nostru de programul lor lejer... "Daca e luni sau miercuri", zicea el "si daca e cald, s-ar putea sa fie inchis"...
     Am sa incerc sa povestesc in alt articol despre Oracol si alte lucruri si locuri care m-au impresionat in vreun fel. Pina una alta... va las sa admirati Mars Hill, locul unde apostolul Pavel le-a vorbit multimilor de greci si evrei. Poate ne ispiteste gindul sa calcam pe urmele lui, nu neaparat sa mergem in Grecia la Areopag, dar sa incepem sa raspindim Cuvintul sfint celor ce au atita nevoie sa auda adevarul...

CU PASIUNE...

     

     Am cazut iara pe ginduri. Cred ca este o boala. Aud cite ceva si, de la o fraza scurta, ma trezesc ca-mi storc creierii cu tot felul de intrebari - e ca si cind mi s-ar fi dat o ecuatie sa rezolv. Ecuatia zilei pentru mine este... de ce se degradeaza din punct de vedere moral lumea in care traim ...si mai ales cu asa o viteza? Parca ieri am emigrat in tara asta binecuvintata pentru cite motive bune si sanatoase aveam atunci, si parca vad cum tara asta buna se transforma in Romania pe care am parasit-o acum 30 de ani! Si ma uit in jur, la oamenii cu care lucrez de pilda, si ei sint la fel de alarmati si de contrariati de ce se intimpla in jurul lor.
      De vina par a fi guvernul si conducatorii; doar ca si pe aia tot noi i-am ales. Sau chiar noi i-am ales? Unii credinciosi nu se amesteca in politica - zic ei ca e o meserie murdara si au dreptate (in privinta meseriei). Dar si curatarea veceurilor este o treaba murdara, si tot o facem fiecare din necesitate si de cite ori este nevoie, nu? Eu asa zic... Apoi, am fost trimisi in lume, si ar trebui sa ne imprastiem printre oameni... Biblia zice ca noi, credinciosii, trebuie sa fim sarea pamintului. Pai unii stau claie peste gramada si nu se duc nicaieri - si s-au transformat in ...saramura. Sau ne-am pierdut gustul... si putem sa ne imprastiem printre oameni ...dar nu sintem buni decit de calcat in picioare?!
      Cei cu mai multa intelepciune spun ca nu trebuie sa tintim la posturile inalte ale societatii, ci sa ne ocupam de toate ramurile vietii sociale, sa fim pretutindeni. Si cred ca au dreptate. Te uiti la citiva gay si lesbiene care s-au amestecat peste tot in viata sociala si citeva voci acuma zbiara cu aroganta de pe platformele sociale unde sint - si fac atita galagie, de ai zice ca ei sint majoritatea. Majoritatea cetatenilor in tara asta vor sa pastreze casatoria ca fiind un act intre o femeie si un barbat, si cei citiva care sint de alta parere ajung sa puna in pericol legile si rinduielile tarii. Cum asa? Si de ce au ajuns atit de departe? Pentru ca sint pasionati de ceea ce fac.
      Si gindindu-ma asa, mi-am adus aminte de versetul in care spune sa nu fim caldicei... ca Dumnezeu nu-i iubeste pe cei care sint doar caldicei, ca ii varsa din gura Lui. M-am gindit ca asta este si motivul pentru care lumea e pe dos. Nu avem pasiune in credinta noastra. Credinciosii cumsecade s-au retras din toate functiile sociale si s-au lenevit. Ne-am facut traditii si obiceiuri pe care le urmam cu strictete... si am uitat sa ne suflecam minecile si sa facem ceva treaba. Banuiesc de pilda ca Samaritenul milostiv a fost unul cu miinile suflecate... Ma uit la minecile mele... ordonate si calcate...
     Nu... nu am rezolvat ecuatia. Cred ca ecuatia asta doar Dumnezeu o poate rezolva si ...ziua aceea este aproape. Dar m-am gindit ca n-ar fi rau sa ne mai gindim un pic la sare si la rostul ei. La faptul ca avem o misiune precisa in lumea asta, si misiunea noastra este sa dam gust. Acolo unde sintem, in fiecare zi... si sa fim fierbinti, nu caldicei... sa fim pasionati de lucrarea care ne-a fost incredintata.
 

NEGUSTORIE...

    

     Am citit undeva despre un baietel care vindea mere intr-un tren. Va amintiti cum erau vechile vagoane de personal? Si el mergea printre rindurile de pasageri cu sacutul de mere pe umar si cu un mar rosu in mina, intrebind timid…

-Nu vreti sa cumparati un mar?

     A ajuns la capatul vagonului si inca nu vinduse nici macar un singur mar. Arata abatut si dezamagit. Unui domn mai in virsta, pasager si el, i s-a facut mila de acest micut negustor si luind marul din mina lui, ii spuse…

-Am sa te ajut sa vinzi merele alea…

Asa ca a muscat cu putere din mar, si a trecut tantos printre rindurile de calatori, vorbind tare, ca sa fie auzit de toti…

-Nemaipomenit de gustos si dulce -  si tare inviorator marul asta!…Si mesteca cu multa placere…

     A venit inapoi la baietas si impingindu-l usurel inainte pe culoar i-a zis…

-Acuma poti sa mergi sa vinzi merele. Si baietelul s-a pornit incet pe culoar repetind aceeasi fraza de dinainte - dar de data asta cu succes, si…in foarte scurt timp sacutul negustorasului se goli de tot …

………………………………

     Noi sintem trimisi in toata lumea sa propovaduim Evanghelia lui Christos la… ORICE FAPTURA. Biblia zice ca “cine crede si se va boteza va fi mintuit, si cine nu, va fi osindit”. Ar trebui sa fim pasionati de slujba asta, dat fiind ca de cum ne facem slujba depinde viata vesnica a acestor suflete. Numai ca noi le spunem oamenilor despre Mintuitorul nostru intr-un fel tare jalnic - la fel de timizi si la fel de lipsisti de convingere ca si negustorasul din povestea de mai sus. In consecinta, oamenii sint la fel de entuziasti sa Il cunoasca pe Mintuitorul nostru cum au fost  calatorii din trenul cu pricina sa cumpere mere.
     Pai, daca viata noastra nu reflecta placerea si bucuria de a-L avea pe El in tot ce sintem si in tot ce facem, daca noi sintem mai disperati decit oamenii care nu au nici un Dumnezeu sau se inchina la lucruri neinsufletite, la idoli sau altii care  nu cred in nimic… atunci cum ne mai si imaginam ca vom putea convinge pe cineva de nevoia pe care o are in viata de Dumnezeu, de speranta pe care dorim sa le-o dam, de eficacitatea vietii de credinta?

    Rar mai intilnesti oameni care sa traiasca viata de credinta cu bucurie! Cu citeva zile in urma, discutam cu matusa mea, femeie care isi rezolva problemele pe genunchi, si imi spunea ca nu este suficient sa zici “multumesc lui Dumnezeu” pentru una sau pentru alta, ca imediat dupa aia sa incepi sa te vaieti… "Ce rost are tirada asta", zicea ea? "Ori esti multumit, ori nemultumit… trebuie sa te hotarasti."

     Subiectul este vast si deosebit. Noi stim cite mere avem in straita si cite am vindut… Acum stim si motivul pentru care nu am fost eficienti. Urmeaza sa muscam cu sete din mar, ca toti cei care stau plictisiti, si dezolati, si lesinati de zaduful acestei vieti sa vada si sa doreasca sa isi reimprospateze viata, sa guste din ceea ce avem noi… Asa ca, va rog… ”Gustati si vedeti ce bun este Domnul!!!”

   

CU TOATA SMERENIA...

Efeseni 4:2… ”cu toata smerenia si blindetea, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste…”

……………………………….

     Rautatea, egoismul, lacomia, gelozia… urite indeletniciri! Nimeni nu este scos din societate sau aruncat in temnita din cauza acestor pacate, decit in cazuri extreme, cind acestea duc la crime mai mari impotriva societatii.

     Cunoasteti oameni afectati de asemenea metehne? Ei exista pretutindeni, si la unii gelozia si rautatea sint atit de evidente, ca le strica chipul si ii schimonoseste. Cu virsta, aproape ca vezi pe chipurile oamenilor aceste pacate devenite vicii -  atit de mult iese la suprafata ceea ce i-a consumat o viata intreaga. Am vazut batrini frumosi si – bunatatea era adinc intiparita in ridurile fetei, si am vazut tineri si batrini uriti si schimonositi de ura, rautate, lacomie, gelozie…

     Este chiar usor sa-i identificam pe acesti oameni. Oh… cit imi sint de antipatici! Ce urit arata lacomia, gelozia, rautatea lor… Te determina pur si simplu sa-i ocolesti si sa stai departe de ei . Avea buna mea o vorba faina… zicea ea ca “nici apa sa n-o scoti din acelasi loc cu ei”, adica de la aceeasi fintina…

     Dar pe cind cautam cuvinte potrivite sa-mi arat dispretul pentru acesti oameni uriti …am trecut pe linga o oglinda. De la distanta… hmmm… nu arat rau. M-am apropiat un pic mai mult ca am vazut ca s-au asezat pe fata mea citeva liniute… ok… sint riduri in toata regula. Ce credeti? Parca da sa semene cu exact infatisarile de care vorbeam atit de iritata. Si la o analiza mai sincera si mai adinca, nu mi-a fost greu sa recunosc in mine si gelozia, si lacomia, si ura… in cantitati mai mari sau mai mici, dar ele exista si, lasate in seama lor, pot sa dospeasca, sa creasca, sa se inmulteasca.

     De aceea versetul de mai sus ne aminteste ca trebuie sa ne ingaduim unii pe altii cu blindete si indelunga rabdare si cu toata smerenia. De ce cu smerenie? Pentru ca sintem facuti din acelasi lut si sintem supusi acelorasi slabiciuni. Unii rezistam mai mult, altii mai putin, unii ne corectam mai usor, altii mai greu… Iar ingaduinta in dragoste aduce un element si mai puternic. Pentru ca dragostea uita totul si iarta totul.

     Si sa va spun eu drept si adevarat, de cind mi-am vazut ridurile respective, parca si oamenii din jur sint mai… aratosi!!!

"ACASA"

STAREA IN CARE MA GASESC...

(In poza este casa stramoseasca din catunul Botani.)

Filipeni 4:11a-12a: “…Caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug…”

…………………………………..

     Oamenii colecteaza si isi transmit tot felul de citate prin e-mail, facebook etc. Unele dintre ele fantastic de adevarate, pline de invatatura si de folos sa le gindim si, pe cit posibil, sa le adoptam si sa ne adaptam la adevarurile pe care ni le dezvaluie. Unele citate sint cuvintele unor oameni mari: intelepti, fiolozofi, scriitori, conducatori de tari… altele sint  doar expresii anonime, dar care prin adevarul lor si intelepciunea dezvaluita s-au transmis din generatie in generatie pina la noi.

     Cine nu stie simpla expresia: ”Prietenul la nevoie se cunoaste?” …si cite altele…

     M-am gindit astazi cum a devenit aproape o rutina pentru unii dintre noi sa ne hranim cu tot felul de citate si expresii pozitive, incurajindu-ne pe noi si incurajindu-i pe altii in lupta noastra zilnica cu… viata si adeseori cu noi insine. De ce spun cu noi insine? Pentru ca unele “lupte” nu sint necesare. Unele situatii sint asa cum sint, neschimbabile – si nu putem face nimic… dar absolut nimic sa modificam situatia in mai bine; dar caznindu-ne degeaba putem sa ne chinuim si mai rau zilele si sa ne amarim viata si mai mult, schimbind-o in si mai rau.

     Apostolul Pavel le scrie filipenilor versetul de mai sus. Mie imi spune prin aceste cuvinte ca felul cum privim circumstantele in care ne aflam este mai important decit chiar circumstantele insesi. 

     Este greu sa acceptam ca nu sintem chiar in control. Planurile lui Dumnezeu cu privire la noi au existat dinainte de intemeierea lumii. Putem noi sa le schimbam? Am influentat noi in ce familie ne-am nascut, in ce tara, pe care continent? Ne-am ales noi ce infatisare, ce ADN, ce talente, ce slabiciuni sa avem? In parabola cu talantii, Stapinul ii da unui servitor un talant, altuia 3 si altuia 10. Cine poate sa-I comande Stapinului ce sa faca cu ce este al Lui? Acomodindu-ne la circumstantele vietii este cel mai mare bine pe care ni-l putem face. Cum zice versetul de mai sus... "sa ne deprindem"... sa fim multumiti.

     Am vazut oameni care si-au pierdut casa si avutul, dar au  fost fericiti ca nu si-au pierdut sanatatea. Perspectiva!!! Sint oameni care sint bolnavi – dar sint mai linistiti si mai fericiti ca cei sanatosi, pentru ca au perspectiva cerului. Ei stiu ca se duc intr-un loc mai bun. Cind am emigrat in Statele Unite, am venit cu doua valizute. Dar am lasat totul in urma doar pe seama unui vis. Unii au venit si si-au implinit visul, altii mai putin.  Cerul insa nu este un vis, ci o realitate. Daca-L avem pe Christos - noi nu pierdem nimic. Ne despartim pentru un scurt timp de cei dragi, ca apoi sa ne reintilnim dincolo. Perspectiva!

     Am scris toate astea cu dorinta sa dezvolt personal o mai buna perspectiva in viata. Am scris cu speranta ca am sa invat sa fiu multumita si multumitoare in orice situatie. Vreau sa traiesc zilele care mi-au mai ramas infruntind viata fara teama si fara ambitii aiurea… ci cu respect fata de ceea ce am, cu smerenie si multumire in orice vreme… Un vis vrednic de a deveni realitate…

LA CINE STRIGAM? PE CINE CHEMAM IN AJUTOR?

Marcu 4:35-39
"In aceeas zi, Isus le-a zis:"Sa trecem in partea cealalta." Dupa ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat in corabia in care se afla, si asa cum era. Impreuna cu El mai erau si alte corabii. S-a stirnit o mare furtuna de vint, care arunca valurile in corabie, asa ca mai ca se umplea corabia. Si El dormea la cirma pe capatii. Ucenicii L-au desteptat, si I-au zis:"Invatartorule ,nu-Ti pasa ca pierim?" El S-a sculat, a certat vintul, si a zis marii:"Taci! Fara gura!". Vintul a stat, si s-a facut o liniste mare. Apoi le-a zis :"Pentru ce sinteti asa de fricosi? Tot n-aveti credinta?"
......................................................
     Asta a fost unul din versetele folosite in predica de duminica de la Biserica mea. Un text vechi... de mai bine de 2000 de ani si auzit de noi toti de nenumarate ori, predicat de nenumarati predicatori; un text stors de atitea valori... dar care inca face sens si va face sens pina cind mai exista acest pamint si noi pe el.
     Mi-a parut bine sa-mi reamintesc ca in viata asta sintem ca intr-o corabie pe mare. Valuri vin mereu, ca asa este pe mare si asa este in viata, dar adesea avem in viata si furtuni. A dat vreodata vreo furtuna peste voi? Eu am trecut prin citeva, nu prea mari... dar am vazut ca sint locuri pe fata pamintului unde furtunile pot sa smulga pomi si sa mute case si sa le faca praf. Omoara oameni, animale si smulg in drumul lor tot ce se gaseste pe fata pamintului. Nu stii de unde vine furtuna si nici cit va sta... nu poate nimeni sa o controleze... Bineinteles, nimeni dintre noi, muritorii. Textul de mai sus ne spune ca se poate controla si furtuna. Si sint sigura ca nu numai furtuna aceea ivita pe mare. Domnul Isus poate sa stapineasca orice furtuna.
     Dar stiti ceva? Daca Domnul Isus nu era in corabie ca sa poata ucenicii sa-L roage sa opreasca furtuna, ar fi fost posibil sa li se scufunde corabia. Iar in viata noastra furtunile sint exact asa ca si cele de pe mare. Uneori corabia se umple de apa si sintem gata, gata sa ne inecam. Intrebarea cea mai importanta este... "Pe cine chemam in ajutor?" Daca Il ai pe Domnul Isus in viata ta, poti sa-L chemi pe El... dar daca nu Il ai?
     In istorioara de mai sus, Domnul Isus era in corabie, si nu numai... era la cirma pe un capatii (pe o perina). De cite ori sintem ingrijorati ca viata noastra sau a celor dragi este in pericol si ne intrebam daca Dumnezeu vede, daca e treaz sau doarme?! Pai chiar daca doarme... o rugaciune Il poate trezi atunci cind e la cirma corabiei noastre.
     Dar daca nu-L avem pe El la cirma... la cine strigam?

LA MULTI ANI, FRUMOASA MEA NEPOATA!...

     Imi amintesc exact ziua... Venisem de la San Francisco, ca sa aflu ca tu aparusesi deja pe lume mult, mult inainte de vreme.
     M-am grabit la spital sa te intilnesc printre tubulete intr-un incubator ...Nu mai mult de 3 lb... de gingasie.
     Si uite, azi ai 21 de ani... Unde s-au dus anii? Mi-ai delectat mereu auzul cintind atit de minunat.Ai o voce superba. Dumnezeu te-a inzestrat cu talente si ma bucur ca le-ai pus in slujba Lui. Imi place si cum pictezi, si astept sa vad cum iti dezvolti si acest talent.
     Si cind vrei tu sa fii dulce... poti coplesi pe cineva cu personalitatea, si umorul, si starea de bine pe care poti sa le creezi...
     As vrea sa ramii vesnic placuta si frumoasa ca acum. Mi-am dorit intotdeauna sa fiu pentru tine ceea ce Buna a fost pentru mine si pentru fratii si fetele mele. Ma bucur mai mult decit orice ca ti-ai dat viata Mintuitorului, si iti doresc ca acum, ajunsa la maturitate, sa te maturizezi si mai mult in acest sens. Vreau sa stii ca nu exista mai mare realizare pe lumea asta decit sa fii copilul lui Dumnezeu si sa locuiesti in Casa Lui. Iti doresc multe realizari, dar asta in primul rind, si apoi iti doresc sa ramii in planul Lui, pentru ca sint sigura ca El are un plan minunat pentru tine. Fii ascultatoare de El, rabdatoare, acceptindu-I voia si toate binecuvintarile cerului sa te copleseasca. I love you.
Grandma

ocupatie de weekend...

     Trebuie sa marturisesc - daca nu ati observat deja - ca imi place sa scriu. Si, zic eu ca... mai intotdeauna gasesc cuvinte cam pentru tot ce-mi trece prin cap; sa descriu, sa prezint, sa intorc lucrurile pe toate partile si... in final sa trag si concluzii. Si mai e ceva...scriu despre mine, despre viata mea, despre simtamintele mele si uneori dau prea multe amanunte... stiu... si asta poate sa dauneze. Nu ca mi-ar strica reputatia... ca de asta m-am ocupat in tinerete; dar la o anumita virsta, ar trebui sa parem un pic mai sobri si mai retinuti. Macar asa sint regulile societatii in care traim. Si ca sa aratam cit sintem de maturi, din cind in cind stringem din nas si ne ...ofensam de vreun lucru care in particular fie spus... e foarte natural. Cum ar fi... curatarea nasului de pilda. Toata lumea o face, dar daca vezi din greseala pe cineva ...oh, ce dizgratios... nu-i asa?
    Din motivul asta mi-e tare greu sa va explic cu ce am fost ocupata dimineata asta, desi cred ca v-ati inveseli si voi si ati avea o portie buna de ris. Hai totusi sa va spun... ce mai... la cite am indrugat din 2008 pina acuma... mai merge si asta.
     Dar sa fac introducerea... si sa va spun cite ceva din indeletnicirile mele. Hai sa nu incep de la inceput... ci de citiva ani. Sa incep de dupa electrocutare, cind am reusit sa ma prajesc bine si am ars 37 % din nervi plus mina dreapta si piciorul drept si citeva alte iesiri (arsuri) facute de curent, plus arsuri interne. O luna jumate in spital, pe morfina. Doctorul mi-a zis ca n-am sa mai pot purta pantofi cu toc niciodata. Doctorul asta a crezut ca daca imi spune el... eu gata, ma si execut! Vezi de nu... la prima vizita la cabinet, dupa iesirea din spital, am mers pe tocuri. Nu ma intrebati cum am mers... de la masina la cabinet... cite sughituri, etc.
     N-a trecut mult si udind prin gradina am alunecat si mi-am rupt degetul mare de la piciorul drept. Statea cirn si umflat cind am ajuns la urgenta. Doctorii s-au mirat ca faceam glume pe seama lui cum arata pina le-am explicat ca stau prost cu "simtul"... in piciorul respectiv.
    Au mai trecut un an si-o vara si m-am suit pe scara sa tai Wisteria, o planta care se intinde ca o vita de vie. Face niste flori violete ...ca niste ciorchini ...dar se intinde de nu te poti tine dupa ea. Nu stiu de ce am calculat eu ca scara poate sa stea si in trei picioare si ca la nevoie... odata arunc mina sa ma prind de ceva sa nu cad. Si... am intins mina, dar ...nu destul de rapid. M-am cules cuminte de pe jos si am bagat de seama ca cimentul nu este numai rece, dar este si... tare . Mi-am sunat fetele si le-am intrebat cit sint de departe de casa. M-au intrebat de urgenta: "Ce-ai mai facut, mami?"... "Nu mare lucru, dar trebuie sa merg la urgenta, ca mi-am crapat capul". Si nu a trecut mult, si am auzit roti scirtiind... si doua masini, una dupa alta, de pe unde au fost, s-au grabit sa ma ia pe sus sa ma duca la urgenta. S-au minunat aia de mine, ca aratam ca in filmele de groaza cu singele siroind de pe cap pe haine etc.
    Nu-i mult din ianuarie pina acum... si a trecut greu. In ianuarie mi-am rupt mina dreapta cind am cazut in baie... Am facut incheietura praf si tandari, de au trebuit sa puna doua tije sa adune bucatelele sa mi puna mina la loc.
    Astazi, dragii mei, va marturisesc si... va declar cu mina pe inima ca n-am intentionat sa sparg nimic... dar... absolut nimic... Nu rideti... ca n-o sa va vina sa credeti ce am spart si cit am fost de panicata. Am spart... toaleta. Si nu... nu ma intrebati cum... ca nu va spun. Apa peste tot... si multa confuzie... unde-i robinetul ala pe care nu l-am inchis niciodata pina acum?
     Acuma ma bucur ca nu mi-am rupt vreun picior sau gitul... dar ma uit in jur si nu stiu ce pozna o sa fac data viitoare. Nu stiu ce sa fac... sa rid sau sa pling?! Pina una alta, am cumparat o toaleta noua. Mai trebuie sa gasesc pe cineva sa o instaleze. Ceva voluntari?

Adevarul despre mine... despre tine... despre noi...

   

     Mi-a placut intotdeauna Psalmul 139. Mi-a placut in tinerete si imi place si acuma. Si in diferite situatii mi-a indicat prioritati, mi-a clarificat dileme, m-a asezat in gindire pe o traiectorie stabila... Astazi de pilda m-a uimit cit de precis se adresa unor ginduri personale. Adesea in viata m-a interesat ce cred altii despre mine si nu rareori m-am straduit sa le fac altora pe plac. Uneori chiar cu pretul de a face ceva ce nu imi statea in caracter sau cu pretul de a-L compromite pe Dumnezeu  doar ca sa creez o impresie buna cuiva. Parerea oamenior este atit de importanta... sau... chiar este?
     Psalmul 139 incepe asa... "Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cind stau jos si cind ma scol, si de departe imi patrunzi gindul. Stii cind umblu si cind ma culc, si cunosti toate caile mele. "
     Asadar... cum ne vede si cum ne apreciaza lumea? Exact asa cum vrea. Pina la urma este problema lumii; ca uneori nu umbla exact sa afle adevarul despre noi, ci vrea sa ne vada cum ii convine ei. DAR sa nu uitam ca adevarul iese intotdeauna la suprafata. Merita sa pierdem timp si energie in tot felul de demonstratii care sa convinga pe cineva de un anumit lucru? Nu! Adevarul despre noi tot va iesi la lumina odata. Daca confectionam noi ceva aparente, ele tin o vreme, dar nu tin mult. Iar daca "adevarul" adevarat nu este acceptat, nici o problema. El va rezista timpului. Il vor vedea toti intr-o zi... absolut toti!
    Si cind gindesc asa, incep sa ma odihnesc in versetele cu care incepe acest Psalm. "Doamne Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti", si daca cineva vrea sa ma cunoasca cu adevarat trebuie sa ma cunoasca asa ca Tine - altfel - nu ma cunoaste! Dumnezeu ma cerceteaza, imi cunoaste umblarea (si buna, si rea)... Versetele astea pot fi o mingaiere sau un motiv de ingrijorare. Depinde de noi... si inca un lucru - sa nu ne apucam sa-i judecam pe semenii nostri dupa aparente sau pentru ca asa ne-ar conveni noua sa-i vedem (uneori daca ne convine ii vedem mai frumosi decit sint; sau altadata ii vedem mai rai, ca asta ne creeaza un avantaj). "Cercetati toate lucrurile" ...nu-i asa? Si "pastrati ce este bun." Nici asta n-am zis-o eu, asa ca nu ma judecati in pripa...

De cite ori pe zi rizi?

S-a constatat recent ca oamenii sufera emotional din 3 motive importante: au o parere proasta despre ei, traiesc in trecut sau nu rid suficient. Acelasi studiu a ajuns la concluzia ca, in medie, avem nevoie sa ridem de 12 ori pe zi. Asa ca data viitoare cind cineva va face sa rideti, fiti multumitori, pentru ca o face pentru sanatatea dumneavoastra…?!!!
Iata citeva glume care v-ar putea inveseli:



- Am un doctor minunat. N-am avut bani de operatie, asa ca el a retusat radiograma?! -Joey Bishop

- Politica ar trebui sa fie a doua profesie ca vechime, dar am ajuns la concluzia ca sint asa de apropiate, ca si seamana in multe aspecte cu prima.-Ronald Reagan

-Sint o gospodina grozava si imi pastrez bine casa. De fapt, ori de cite ori mi-am parasit sotul, am pastrat si casa. Zsa Zsa Gabor

-Daca arati asa de bine cum arata poza din pasaport… esti prea bolnav sa calatoresti. -Cary Grant

-In fiecare dimineata cind ma trezesc ma uit prin Forbes si caut lista cu cei mai bogati oameni din America… Si daca nu-s pe lista, ma imbrac si ma duc la lucru.- Robert Orben

-Psihiatrul meu mi-a spus ca pentru a avea pace interioara, trebuie sa sfirsesc orice lucru pe care l-am inceput. Deocamdata am dat gata 2 pungi cu ciocolata M&M si un tort de ciocolata. Avea dreptate... Ma simt mult mai bine. -Dave Barry

-Tot atita… n-am de gind sa aspir pina cind Sears n-o sa faca un aspirator pe care sa-l pot incaleca. -Roseanne Barr

-Un lucru original despre mama mea este ca de 30 de ani ne serveste numai ce-a ramas de la masa precedenta. Doar ca inca n-am avut placerea sa nincam mincarea originala de la care sa ramina eventual… resturile... -Calvin Trillin

-N-am mai vorbit cu sotia mea de ani buni… N-am vrut s-o intrerup. -Rodney Dangerfield

-Sotul meu vrea un televizor mare de ziua lui, ca sa vada imaginea mai bine. Asa ca i-am mutat scaunul mai apropape de ecranul televizorului ce-l avem. Wendy Liebman

-Am o matusa care s-a casatorit atit de tirziu in viata, ca cei de la ajutor social au ajuns sa-i plateasca pentru luna de miere…
-Don Reber

-Nu-mi place sa fac curatenie - faci paturile, speli vasele, si dupa sase luni trebuie sa te apuci din nou de ele…
Joan Rivers

CINE STIE... CISTIGA!!!

“Caci noi  n-am adus nimic in lume, si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea. Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam ne va fi de ajuns.” 1 Timotei 6:7,8

Si concluzia…

1 Timotei 6:6… "Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare cistig."

………………………………….

     Ati citit corect si este din Biblie. Vedeti, dragii mei, de aici imi vine mie tare mult stres. Dar voua?

     Numai sa faceti un exercitiu mintal sa vedeti care anume lucruri va ingrijoreaza pe parcursul unei zile. Mie mi s-a stricat masina… bani acolo. M-am dus la dentist… bani dincolo. Conductele de apa de la casa sint pe duca - mi s-a spus anul trecut sa ma astept ca trebuie sa le schimb. Acoperisul si-a facut si el suma de ani si a ajuns la virsta… inlocuirii. Astea sint doar lucruri de care pot vorbi… dar sint multe altele.         

     Si uite, versetele astea ma pocnesc in moalele capului… Adica… sa ma multumesc ca am ce minca si cu ce ma imbraca?

     Mi-am amintit de o emisiune TV. Un producator de filme a ajuns sa cunoasca un homeless (om fara casa) care i-a picat la inima. Producatorul l-a gasit ca e simpatic si dezghetat si s-a gindit sa faca un filmulet despre acest om care isi cistiga existenta zilnica cotrobaind prin gunoaie dupa mincare si dupa cani de aluminiu pe care sa le vinda sa faca ceva bani de buzunar.

     I-a facut omului de strada  o oferta greu de refuzat. I-a oferit 100.000 de dolari ca sa-i permita ca in cursul unui an sa il urmareasca si sa il filmeze sa vada cum evolueaza viata lui. Zis si facut. Banii au fost transferati, si producatorul de film a inceput sa inregistreze schimbarile din viata omului de strada.

     Omul si-a inchiriat un apartament si l-a mobilat. Si-a invitat toti prietenii de strada si au inceput sa aiba zilnic un timp excelent, sarbatoresc chiar. Apoi si-a luat o masina mare, asa cum visase toata tineretea lui. Si o vreme, viata a curs frumos… pina au inceput sa vina platile de curent, de apa, chiria, benzina, asigurare etc. Bineinteles ca omul strazii a folosit tot ce se putea folosi, si apoi a renuntat la casa, la masina si la tot ce avusese.

     Producatorul l-a regasit din nou fara casa, cautind prin gunoaie dupa cani de aluminiu. I-a luat din nou un interviu si l-a intrebat ce s-a intimplat si cum de a ajuns doar in citeva luni inapoi in strada? Omul i-a explicat ca in viata lui n-a avut atita stres cit avusese in ultimele luni cind a trebuit sa plateasca la toata lumea ca sa existe printre ei. I-a multumit producatorului pentru ceea ce facuse pentru el, dar a marturisit ca este mult mai linistit si mai fericit traind pe strada fara nici o grija.

     Acuma sa nu credeti ca va indemn sa va parasiti casa si ce agoniseala aveti si sa va eliberati de tot stresul zilnic. Dar de la extrema unde este acest om si extrema in care traim unii dintre noi este un spatiu imens. Pe undeva pe la mijloc – cam pe unde zice versetul de mai sus, cred ca se poate trai si frumos ,si bine. Cit despre cistig… Ce ne-ar folosi sa cistigam intreaga lume daca ne pierdem sufletul? Nu stiu daca multumirea aduce evlavia sau invers… dar stiu ca multumirea este cea mai odihnitoare vacanta pe care o putem lua… zilnic. Ba chiar de mai multe ori pe zi!!!