Matei 5:21-26
“Ati auzit ca s-a
zis celor din vechime: "Sa nu ucizi;
oricine va ucide va cadea sub pedeapsa judecatii." Dar Eu va spun ca orisicine se minie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va
zice fratelui sau: "Prostule!" va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va
zice: "Nebunule" va cadea sub pedeapsa focului gheenei. Asa ca, daca iti aduci
darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,
lasa-ti darul acolo inaintea altarului, si du-te intii de impaca-te cu fratele
tau; apoi vino de adu-ti darul.
Cauta de te impaca degrab cu pirisul tau,
cita vreme esti cu el pe drum; ca nu cumva pirisul sa te dea pe mina
judecatorului, judecatorul sa te dea pe mina temnicerului, si sa fii aruncat in
temnita. Adevarat iti spun ca nu vei iesi deacolo pina nu vei plati cel din
urma banut.”
…………………………….
Titlul acestei
bucati de lectura este “Despre ucidere”, dar citind am realizat ca in afara de
prima fraza cu referire la Vechiul Testament, nu era acolo nimic despre
ucidere… sau era? Poate ca uciderea nu este numai un act fizic… si nu se face
doar cu un pumnal sau un glonte; poate cind vorbim urit cu cei din jurul nostru
si ii jignim… ii ucidem cu fiecare insulta pe care o spunem. Asta oare incerca
Domnul Isus sa ne invete?
Chiar acuma… sa
fim cinstiti… cine poate sa spuna ca n-a rostit niciodata cuvintul “prostule”
sau “nebunule”, adresindu-se adesea chiar celor mai dragi din viata lor… copii,
frati etc. Te cutremuri cind te gindesti ca asa suna una dintre cele zece
porunci in noua versiune. Adica nu mai sintem sub lege… chiar? Pai mie mi se
pare mult mai greu sub legea harului si mi se pare ca noile reguli sint mult
mai stricte…
Multi ne simtim
pe undeva pe dinauntru (daca nu cumva aratam si pe dinafara) ca sintem oameni
cumsecade si nu prea facem… pacate mari. Cum ar fi sa il auzim pe pastor
duminica dimineata ca se adreseaza credinciosilor din biserica: "Ucigasilor!!!"… considerind
ca mai toti am comis uritul pacat al uciderii, poate nu o data, ci de multe ori in
viata noastra… nu ucidere cu varsare de singe… ci o strangulare a sufletului
cuiva …facuta cu manusi albe si curate… si pe cit se poate fara urme.
Mi-a rascolit
sufletul textul asta. Ma simt si victim, si ma simt si vinovata. Cum as putea
sa impac aceste doua simtaminte daca nu cu un sincer… "Iarta-ne Doamne, cum si noi
iertam celor care ne gresesc?" Si… mare grija la cum gindim si cum vorbim. Ca
cine nu greseste in felul asta este apropape sfint… Dar… cine nu greseste?
No comments:
Post a Comment