ocupatie de weekend...

     Trebuie sa marturisesc - daca nu ati observat deja - ca imi place sa scriu. Si, zic eu ca... mai intotdeauna gasesc cuvinte cam pentru tot ce-mi trece prin cap; sa descriu, sa prezint, sa intorc lucrurile pe toate partile si... in final sa trag si concluzii. Si mai e ceva...scriu despre mine, despre viata mea, despre simtamintele mele si uneori dau prea multe amanunte... stiu... si asta poate sa dauneze. Nu ca mi-ar strica reputatia... ca de asta m-am ocupat in tinerete; dar la o anumita virsta, ar trebui sa parem un pic mai sobri si mai retinuti. Macar asa sint regulile societatii in care traim. Si ca sa aratam cit sintem de maturi, din cind in cind stringem din nas si ne ...ofensam de vreun lucru care in particular fie spus... e foarte natural. Cum ar fi... curatarea nasului de pilda. Toata lumea o face, dar daca vezi din greseala pe cineva ...oh, ce dizgratios... nu-i asa?
    Din motivul asta mi-e tare greu sa va explic cu ce am fost ocupata dimineata asta, desi cred ca v-ati inveseli si voi si ati avea o portie buna de ris. Hai totusi sa va spun... ce mai... la cite am indrugat din 2008 pina acuma... mai merge si asta.
     Dar sa fac introducerea... si sa va spun cite ceva din indeletnicirile mele. Hai sa nu incep de la inceput... ci de citiva ani. Sa incep de dupa electrocutare, cind am reusit sa ma prajesc bine si am ars 37 % din nervi plus mina dreapta si piciorul drept si citeva alte iesiri (arsuri) facute de curent, plus arsuri interne. O luna jumate in spital, pe morfina. Doctorul mi-a zis ca n-am sa mai pot purta pantofi cu toc niciodata. Doctorul asta a crezut ca daca imi spune el... eu gata, ma si execut! Vezi de nu... la prima vizita la cabinet, dupa iesirea din spital, am mers pe tocuri. Nu ma intrebati cum am mers... de la masina la cabinet... cite sughituri, etc.
     N-a trecut mult si udind prin gradina am alunecat si mi-am rupt degetul mare de la piciorul drept. Statea cirn si umflat cind am ajuns la urgenta. Doctorii s-au mirat ca faceam glume pe seama lui cum arata pina le-am explicat ca stau prost cu "simtul"... in piciorul respectiv.
    Au mai trecut un an si-o vara si m-am suit pe scara sa tai Wisteria, o planta care se intinde ca o vita de vie. Face niste flori violete ...ca niste ciorchini ...dar se intinde de nu te poti tine dupa ea. Nu stiu de ce am calculat eu ca scara poate sa stea si in trei picioare si ca la nevoie... odata arunc mina sa ma prind de ceva sa nu cad. Si... am intins mina, dar ...nu destul de rapid. M-am cules cuminte de pe jos si am bagat de seama ca cimentul nu este numai rece, dar este si... tare . Mi-am sunat fetele si le-am intrebat cit sint de departe de casa. M-au intrebat de urgenta: "Ce-ai mai facut, mami?"... "Nu mare lucru, dar trebuie sa merg la urgenta, ca mi-am crapat capul". Si nu a trecut mult, si am auzit roti scirtiind... si doua masini, una dupa alta, de pe unde au fost, s-au grabit sa ma ia pe sus sa ma duca la urgenta. S-au minunat aia de mine, ca aratam ca in filmele de groaza cu singele siroind de pe cap pe haine etc.
    Nu-i mult din ianuarie pina acum... si a trecut greu. In ianuarie mi-am rupt mina dreapta cind am cazut in baie... Am facut incheietura praf si tandari, de au trebuit sa puna doua tije sa adune bucatelele sa mi puna mina la loc.
    Astazi, dragii mei, va marturisesc si... va declar cu mina pe inima ca n-am intentionat sa sparg nimic... dar... absolut nimic... Nu rideti... ca n-o sa va vina sa credeti ce am spart si cit am fost de panicata. Am spart... toaleta. Si nu... nu ma intrebati cum... ca nu va spun. Apa peste tot... si multa confuzie... unde-i robinetul ala pe care nu l-am inchis niciodata pina acum?
     Acuma ma bucur ca nu mi-am rupt vreun picior sau gitul... dar ma uit in jur si nu stiu ce pozna o sa fac data viitoare. Nu stiu ce sa fac... sa rid sau sa pling?! Pina una alta, am cumparat o toaleta noua. Mai trebuie sa gasesc pe cineva sa o instaleze. Ceva voluntari?