DAR DACA?...

     Astazi nu m-am dus la munca. La 4 jumate cind m-am trezit, nu m-am simtit in stare sa calatoresc o ora pina la munca... asa ca i-am scris un e-mail sefului meu si m-am dus inapoi la culcare. Cu greu m-am trezit mai tirziu, si pentru ca stomacul meu inca facea fitze, m-am gindit sa ma duc la un restaurant japonez sa iau orez fiert cu ceva legume sau, ma rog... ce or oferi dumnealor pentru un sistem digestiv dereglat.
     Am intrat in parcarea restaurantului, si in stinga era o masina cu o mamica si vreo doua fetite. O "biciclista" s-a apropiat de ele si a zis ceva. Doamna si-a bagat urgent fetele in masina si a plecat. Eu am iesit din masina mea si eram aproape sa intru in restaurant cind o voce moale, suava ma intreaba...
-Pot sa te rog ceva?
     In cele citeva clipe in care am ajuns la usa restaurantului, am putut sa o vad pe "biciclista" mai bine. Era un barbat, probabil la 30 de ani, cred ca de origine spaniola, imbracat cu o rochie inflorata, cu o peruca blonda dezordonata in cap... cu niste cercei lungi care danganeau in toate partile si rujat cu un ruj roz tipator. Miinile si picioarele incaltate in niste sandale femeiesti erau de o mizerie cumplita... iar dintii din fata de sus ii lipseau cu desavirsire, completind acest tablou dizgratios...
     M-am facut ca nu aud si am intrat. Fiinta respectiva si-a lasat bicicleta la usa, aruncata pe jos chiar in calea oamenilor si a intrat inauntru. Fiindca era un restaurant care servea mincare "to go", adica sa o iei acasa, m-am oprit uitindu-ma la panoul cu meniuri sa vad ce as putea sa cer. "Doamna" respectiva s-a apropiat de vinzatoare si i-a cerut un pahar cu apa rece. Vinzatoarea i-a cerut 50 de centi. "Doamna" a zis ca nu are decit 25 de centi. Intre timp, am uitat ca imi cautam ceva de mincare si m-am adresat vinzatoarei...
-Da-i apa, ca ii platesc eu... "Doamna" s-a intors catre mine si i-am vazut fata de aproape. Picuri de sudoare ii alunecau pe fata mizgalita de machiaj.
-Ti-e foame? i-am zis...
-Da, mi-a raspuns ...dar am o nevoie si mai mare... mi-a mai zis...
-Ce nevoie ai, i-am spus eu...
-Am nevoie de pampers (scutece) ca fac pe mine si nu mai am scutece- L-am folosit pe ultimul...
-Cit costa, i-am zis eu?
-Zece dolari...
M-am adresat vinzatoarei...
-Da-i ce vrea sa comande si ii platesc eu mincarea si bautura. Fiinta din fata mea si-a comandat ceva de mincare. I-am inminat 10 dolari si i-am spus...
-Astia nu sint de la mine ...Dumnezeu mi-a pus in gind sa ti-i dau - sint de la El. Crezi in Dumnezeu?
-Cred ...imi zice...

-Atunci de ce te porti in halul asta? ...ii ma zic eu...
-Pai... de cind m-am nascut, m-am simtit ca sint femeie si sint incatusata intr-un corp de barbat... si am facut operatie... intelegi? Nu mai sint... barbat... am ce au femeile...
Zic eu...
-Pai ai zis ca tu crezi in Dumnezeu. Sau Dumnezeu nu stie ce face? Sau El greseste? Ai citit vreodata Biblia? Acolo scrie ca El ne-a stiut pe fiecare inca inainte de a ne fi nascut... inca din pintecele mamei noastre... si a cunoscut fiecare amanunt despre viata noastra. Crezi tu ca nu stia de tine? Ca nu a avut planuri cu tine? Uite... eu iti dau banii astia, dar sa imi promiti ca mergi la biserica si asculti ce se vorbeste acolo...
-Dar merg... imi zice dumnealui/dumneaei... si baga mina intr-o poseta galbena si scoate de acolo un Nou Testament. Deschide la prima pagina si imi arata... uite scrie aici..."pentru Sarah"... mi-a dat-o predicatorul... eu sint Sarah.
-Tu nu esti Sarah... asta este ce ai facut tu din tine. Dumnezeu nu te-a facut o Sarah... te-a facut barbat...
-Pai... ce sa fac acuma, ca deja am facut operatie si nu mai sint barbat. Plus ca sint maritata... si imi arata un inel...
-Nu stiu ce ai sa faci, dar trebuie sa revii la ce te-a facut Dumnezeu. Te rogi, si El o sa iti arate ce sa faci. Stii... tu nu esti singura fiinta care a facut greseli si si-a schimbat destinul pregatit de Dumnezeu. Toti oamenii au pacatuit intr-un fel sau altul, de aia a fost nevoie de Domnul Isus sa moara pentru noi. Roaga-te, si El poate sa te ajute...
A stat putin pe ginduri si apoi m-a intrebat...
-Crezi ca ma poate ajuta sa nu ma mai scap pe mine?
-Eu cred ca El poate sa te ajute in orice fel... Daca cineva te mai poate ajuta... El cu siguranta poate!!!
............................................
Am plecat cumva nemultumita de mine; confuza de situatie... de ceea ce am facut, sau n-am facut, sau ar fi trebuit sau nu sa fac?! Oare trebuia sa o ignor pe fiinta asta? Si tot gindindu-ma ca am cazut in plasa din nou... oare a cita oara... mi-am amintit de cei 10 leprosi vindecati de Domnul Isus. Din zece, numai unul s-a intors sa-I multumeasca... restul a fost asa cum sint adesea oamenii strazii care cersesc, ii trag pe sfoara pe oamenii creduli, si probabil rid ca i-au pacalit de bani sau alte cele.
    Dupa ce am stat "pe ginduri" ceva timp... am ajuns la concluzia ca pierderea citorva dolari nu se poate compara cu parerea de rau ce as fi avut-o ca n-am facut ceva pentru o fiinta omeneasca (nu stiu ce fel de fiinta era... dar era omeneasca). La urma urmei, mi-am facut datoria si i-am spus despre Dumnezeu. Am aruncat saminta... si unde a cazut... a cazut. Eu mi-am facut treaba. Acuma puteti sa spuneti ca am fost fraiera si poate aveti dreptate. Dar am avut o experienta ciudata. Si va spun drept.... cind am vazut ca scoate din poseta Noul Testament... am ramas cu gura cascata. Dar daca... dar daca omul asta avea nevoie sa auda ca Domnul Isus il iubeste si il poate ajuta? Dar daca?