- Un psalm al lui David.
- 1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!
- Ps 85.2; Rom 4.6-8;
- 2 Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!
- 2Cor 5.19; Ioan 1.47;
- 3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
- 4 Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
- 1Sam 5.6-11; Iov 33.7; Ps 38.2;
- 5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
- Prov 28.13; Isa 65.24; Luc 15.18-21-etc; 1Ioan 1.9;
- 6 De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
- 1Tim 1.16; Isa 55.6; Ioan 7.34;
- 7 Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. (Oprire)
- Ps 9.9; Ps 27.5; Ps 31.20; Ps 119.114; Ex 15.1; Jud 5.1; 2Sam 22.1;
- 8 „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
- 9 Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
- Prov 26.3; Iac 3.3; Iov 35.11;
- 10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
- Prov 13.21; Rom 2.9; Ps 34.8; Ps 84.12; Prov 16.20; Ier 17.7;
- 11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
- ................................................................................................................................
- Am ascultat astazi o parte dintr-o predica deosebita. Este destul de greu sa asculti o predica ce iti vorbeste atit de direct, ca parca ar fi destinata doar pentru tine. Dar din ce trec prin viata dintr-aia realizez ca sint multi care simt ca mine. De fapt, Biblia zice ca toti am pacatuit si deci o predica despre pocainta ne poate prinde bine tuturora.
- Si nu ca nu stim sau nu am mai auzit... dar parca e bine sa ni se repete unele lucruri... ca de pilda fapul ca un pacat marturisit inaintea Domnului aduce usurare, pace, bucurie. O treaba absolut adevarata este faptul ca un om care a pacatuit nu poate decit sa arate chinuit si nelinistit, chiar daca reuseste sa acopere pacatul. Si este usor de recunoscut. David mai sus zice ca atita vreme cit a tacut, a simtit mina Domnului apasind asupra lui, ca i se topeau oasele de gemete lui necurmate. Oare cei din jurul lui nu i-au vazut dezolarea, disperarea, depresia? Si oare e posibil ca suferinta noastra trupeasca sa aiba ca sursa lupta si framintarea interioara? Nu ati auzit adesea ca stresul cuiva l-a imbolnavit de o boala sau alta?
- Si cum ziceam la inceput... TOTI am pacatuit si avem nevoie sa ne marturisim pacatele Domnului si sa primim iertarea Lui. David ni se adreseaza atit de exact... ca si cind ar sti cu cine are de-a face... "Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr"... Nu credeti ca vi se adreseaza si voua, celor ce stati incapatinati si nu vreti sa va acceptati vinovatia? Si tot David, dupa ce ne ia asa tare la zor, ne da o speranta, ne da o veste buna... ca ..."cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui."
- Si bine imi suna in urechi mie... care am caracterul unui catir incapatinat sa aud ultimul verset... "Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!"
- De la "cal" si "catir" ...sa ajung la "Neprihanit"...D oamne, mare-i mila Ta!...
22 July 2014
NU FITI CA UN CAL SAU CA UN CATIR...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Cand esti fara Dumnezeu nu ai nici un punct de sprijin in viata. Te zbati si iti rezolvi problemele singur.
E greu sa fii singut !
Cand il ai pe Dumnezeu alaturi... chiar daca in final tot singur iti rezolvi problemele... parca ai speranta ca Cel de Sus te va ajuta...
Neprihanirea ... e ceva complicat... Poate doar speranta care se alatura credintei ca virtute sa ne faca sa ne inchipuim ca mana blanda care ne mangaie inseamna iertare si nnu doar "iubire"...
Chiar daca iubesti nu ierti fara masura.. Din dragoste ajuti si pe cel pacatos...
Eu mereu m=-am oprit la dragostea lui Dumnezeu si nu la iertarea lui Dumnezeu...
Sunt trei virtutile crestine: "credinta, iubirea si speranta "....
Eu cred ca iubirea implica iertarea. Nu poti iubi daca nu ierti. E drept insa ca cei pe care ii iubesti te pot rani cel mai mult si cel mai adinc.
Cred ca iubirea e prima si apoi iertarea. Nu ierti intii si apoi iubesti ci iubesti si pentruca iubesti ierti.
Iertarea este un lucru tare greu pentru noi oamenii. Ai zice pentruca sintem si noi gresiti de atitea ori si deci vinovati, am ierta mai usor gindindune ca si noi avem nevoie de iertare la rindul nostru. Dar de multe ori ne justificam si ne gasim nedreptatiti si pastram ranghiun si nu uitam si nu iertam usor. Eu tare am probleme cu iertarea...si ma rog Domnului sa ma ajute in directia asta ca si eu am nevoie de iertare...si inca cum!!!
Eu personal iert foarte usor... dar nu consider ca a ierta este ceva drept totdesauna.
Uneori ar trebui pedepsit si copilul pe care il iubesti ca sa inteleaga ce este "drept"...
Accept pedepsea dreapta a societatii, si a lui Dumnezeu...
Ma nemultumeste nedreptatea dar eu... iert... din comoditate.
Ma indoiesc insa ca iertarea lui dumnezeu, din dragoste, exclude pedeapsa...
Dar... eu sunt ortodox, noi credem ca dumnezeu ne mai arde una la fund cand gresim cu toate ca suntemconvinsa ca ne iubeste si pe noi.....
Si noi tot asa credem cherie. Ca Dumnezeu ne iarta dar consecintele ramin ca invatatura de minte.
Ai dreptate. Cuvantul "consecinte" acopera un sens mai vast.........
Post a Comment