Tu cui ii aduci bucurie astazi?

Some cause happiness wherever they go; others whenever they go.--Oscar Wilde

Unii oameni produc bucurie unde se duc… altii cind se duc…

NICI MIERCURI NU NE PUTEM LIPSI DE EL...

 (asta scriam pe data de 01/25/2012)
Ascultam aseara o predica... n-am luat-o nici de la inceput si a trebuit sa pun benzina si am mai intrerupt... dar ce putere are Cuvintul lui Dumnezeu!!!... Explica si se explica, si este ca o lampa al carei ulei nu se termina. Ieri spunea vorbitorul ca America este aproape de asfintit... America pe care o cunoastem noi, plina de oameni imbuibati si de bunastare. Dar au intrat oamenii din cauza huzurului intr-o stare de nesimtire, somnolenta si totala nepasare...
   

Ca sa se schimbe starea de lucruri pentru crestini este nevoie de persecutie - asa zicea predicatorul. Si a explicat cum Nero, care a fost unul dintre primii care a inceput marea persecutie impotriva crestinilor in Roma, avea deja pregatita calea, prin faptul ca inainte de a da el foc Romei, crestinii deja devenisera o clasa de cetateni uriti de restul lumii. Si fara exagerari, trebuie sa recunoastem ca tara asta care a inflorit datorita valorilor pe care le-a promovat odata merge rapid in jos din toate punctele de vedere... moral, social, politic, financiar... si exista tot mai putina toleranta pentru valorile crestine.
     Lucru ciudat insa ca persecutia din Roma, cit a fost ea de cruda, ca Nero ii ungea pe crestini cu ceara si le dadea foc, ca sa tina loc de torte in gradinile lui... ei bine, cruda lui persecutie a facut ca numarul crestinilor sa creasca, nu sa scada. Interesant, nu? Si daca noi ne rugam pentru o inviorare, pentru o trezire in tara asta, e foarte posibil ca asta este forma in care ne vom trezi... si nicidecum tremurind si facind spume la gura... si nici cu evanglelia prosperitatii sub brat.
     Ieri dupa ce am mincat cu Mackie, o colega de-a mea, la House of Pancakes, si ne-am facut de cap inhalind carbs, cind ne-am reintors la birou, ne-a apucat pe amindoua un somn, de nu stiam ce sa facem cu el... Asta face bunastarea, si de-aia copiii mici adorm dupa ce maninca. Nu sintem nici noi departe de scena respectiva. Ingrasati bine si cu biberonul in gura... spunind o rugaciune pe jumatate adormiti ...nu de multumire bineinteles, ci una de cerere... asta-i peisajul...
    Dar se pare ca suferinta este chemarea noastra, si nu bunastarea. Il avem ca exemplu pe Domnul Christos, care a lasat cerul si a venit sa sufere pentru noi. Avem exemplul primilor crestini, care n-au considerat ca fac asa un mare sacrificiu, pentru ca gindul lor era la viata viitoare... la eternitate; si ce putin pare timpul de suferinta pe pamint comparat cu o eternitate in raiul lui Dumnezeu! Bineinteles insa ca trebuie sa ne gindim la el si sa credem in aceasta realitate, ca altfel n-o sa putem pricepe si n-o sa putem rezista.
     Am in fata Psalmul 116 in dimineata asta de Miercuri...Va las doar citeva versete, dar intregul Psalm este bun pentru suflet ...
     "Ma infasurasera legaturile mortii, si m-apucasera sudorile mormintului; eram prada necazului si durerii. Dar am chemat numele Domnului, si am zis: "Doamne, mintuieste-mi sufletul". Domnul este milostiv si drept, si Dumnezeul nostru este plin de indurare. Domnul pazeste pe cei fara rautate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mintuit. Intoarce-te, suflete, la odihna ta, caci Domnul ti-a facut bine!"
     Si cu gindurile astea... trag ancora si pornesc catre Merced... Doamne, da ceata la o parte, si de pe drum, si din suflet...
........................
  Si astazi ...doi ani mai tirziu, persecutia crestinilor este la stiri, in gazete si pe buzele oamenilor de pretutindeni. Evreii din Europa sint huiduiti, si unii pleaca sau se pregatesc sa plece in Israel. In Irak, ISIS omoara copiii si le ia pe femeile crestine roabe... oamenii si-au pierdut tot ce aveau, si unii si-au pierdut si viata in chinuri groaznice - doar pentru ca sint crestini... Apocalipsa se implineste sub ochii nostri. Nu stiu cit sintem de constienti de realitatile pe care le traim. Oriunde am fi, daca nu sintem sub aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu, nu sintem in siguranta.
     Va invit sa va rugati pentru cei care trec prin suferinte, pentru fratii nostri de credinta de peste tot din lumea aceasta. Sa nu uitam de ei!...

GREIERELE SI FURNICA

Povestea este un pic diferita de ceea ce stiati voi pina acum. De fapt, vine in doua versiuni diferite, cu doua morale diferite.

VERSIUNEA VECHE:

Furnica lucreaza greu in caldura inabusitoare a verii… Toata vara, cit e vara de lunga, a muncit furnicuta cladindu-si casa-musuroi si adunind cele trebuincioase in camara pentru iarna. Greierul isi zicea in sinea lui ca furnica este o idioata si ridea de-i tremura burduhanul, dansa si isi petrecea de dimineata pina seara…

Vine insa iarna… si furnica inchide usa, sa nu intre vintul si sta la caldurica in locuinta ei eleganta si confortabila, si se hraneste bine. Greierul nu are nimic de mincare, si nici adapost, si in curind dupa o noapte furtunoasa, l-au gasit pe afara mort de frig.

MORALA POVESTIRII: Poarta-ti de grija - fii responsabil!

.....................................................................
VERSIUNEA NOUA, OBAMICA:

Furnica lucreaza din greu in caldura verii… toata vara… construindu-si un adapost si adunindu-si provizii pentru iarna. Greierul crede ca furnica e proasta si nu stie sa faca altceva decit sa munceasca… asa ca o batjocoreste de cite ori ii pica bine in timp ce danseaza cu voiosie in fiecare zi de vara… fara exceptie.

In sfirsit, vara se termina si vine iarna. Greierul nu mai are chef de cintat sau de dansat, ca e prea frig. Tremurind de frig si de indignare, anunta o conferinta de presa in care cere sa i se explice de ce i se permite furnicii sa stea la adapost, unde este cald si confortabil, si suficiente provizii, in timp ce el si altii ca el, sint zgribuliti de frig pe la feresti, si matele le chioraie sinistru de foame.

CBS, NBC, PBS, CNN SI ABC apar la fata locului sa ia interviuri si sa produca un video in care il arata pe greier galbejit, slabit si zgribulit de frig. Alaturi de acest video, pun un video in care gospodina furnica sta in capul unei mese pline cu bunatati, intr-un confort de prima clasa. America este socata sa vada acest contrast. Cum e posibil asa ceva?… Intr-o tara atit de bogata, acest greier simpatic este lasat sa sufere…de neinchipuit!!! ?

Kermit, Broasca de la Sesame Street apare la Oprah intr-un show exceptional impreuna cu greierul nostru si cinta duios, si fac amindoi audienta sa plinga. “Nu e usor sa fi greier”…cinta ei… Acorn organizeaza o demonstratie in fata proprietatii unde locuieste furnica. Tot acolo, canalul de News filmeaza un grup de cintareti cu melodia “O sa trecem si peste asta”. Fostul pastor al lui Obama, Jeremiah Wright, tine si el o cuvintare, numai ca zbiara asa de tare in microfon, ca nu prea se intelege daca mai exista cineva care nu este vinovat de situatia greierului... care este cu singuranta o victima disperata a complotului dus de cei ce muncesc si-si vad de treaba lor. Nancy Pelosi si Harry Reid exclama intr-un interviu cu Larry King ca furnica s-a imbogatit pe spatele greierului si amindoi au reclamat de urgenta sa se mareasca taxele furnicii, ca sa ii plateasca din ele greierului o parte dreapta din cistigul verii trecute. In sfirsit, EEOC aranjeaza o schema de Economic Equity si Anti-furnica retroactiv Act de la inceputul verii. Furnica este penalizata pentru ca nu a angajat un numar proportional si de alte insecte si a lucrat de una singura; nemaiavind din ce sa plateasca taxele retroactive, Guvernul Csarului Verde ii confisca locuinta.

Povestea se termina aratind cum greierul termina ultimele firimituri din mincarea adunata de furnica, stind confortabil in casa guvernului, care din intimplare este vechea locuinta a furnicii… si mizerie si resturi de mincare in jur… pentru ca dinsul nu este obisnuit cu ordinea. Furnica a disparut undeva intr-un noian de zapada. Greierul este gasit un pic mai tirziu, mort din cauza unui incident cu droguri, iar casa, de-acum abandonata, este luata cu forta de un gang de paianjeni care se distreaza terorizindu-si vecinii.

MORALA: Aveti grija cum votati! ...Oh...pardon... ati votat deja!

SCRISOARE DE LA...TATA...

din More of Paul Harvey's

tradus Rodica Botan

Este o mare mindrie, un fel de traditie chiar ceea ce un barbat simte pentru fiul sau: pentru ca, intr-un fel, un fiu este o continuare directa a lui insusi, evidenta viabila a nemuririi lui.

Si cu toate acestea, mai exista o alta relatie paterna, parca si mai plina de mistere decit prima: dragostea unui tata pentru fiica sa.

Cind vine ziua cind trebuie sa o piarda dind-o altui barbat, se darima in tacere intreaga lume in jurul lui. Si nici nu poate sa se exprime - pentru ca tatii trebuie sa fie bravi. Dar… asta este adevarul.

Ce am sa va impartasesc este ceva comun tuturor tatilor de pretutindeni care au gustat aceasta emotie dulce-amaruie, care au simtit emotia de bucurie si de parere de rau in acelasi timp in inimile lor muncite de emotii contradictorii.

Dragostea unui tata, a unuia care poate fi oricare dintre voi, tatii… asta urmeaza… in povestea …de mai jos.

………………

Este miezul noptii, si el este acasa, si este liniste deplina, si asculta parca la ecourile ce razbat din trecut. Noi, eu si cu tine, nu auzim insa decit tic-tacul monoton al unui ceas de perete.

Cit a trecut oare de la nunta fiicei sale? Ore, zile? A si uitat aceste amanunte… Si chiar daca nu are regrete tangibile, in afara absentei risului ei vesel in casa lui, cauta in minte daca nu cumva au existat ceva fire in relatia lor, care sa nu fie reparate, legate din nou. O fi fost oare vreun cuvint de apreciere pe care sa nu i-l fi spus? A existat vreo lacrima a adolescentei din casa lui pe care sa n-o fi sters? O poate vedea inca, copil fiind, zimbindu-i jucaus, navigind pe marea simtamintelor ei in celebrarea tineretii. Apoi… intr-o zi, aceasta divina spirituala alchimie, la care era si el participant activ, a produs in mod misterios… femeia.

Dar in frustrarea clipei prezente, oftind de greutatea celor ce ar mai fi trebuit spuse si nu s-au spus, acest tatic, stind tacut intr-o casa cu camere goale, va incerca inca o data in tacerea noptii sa atinga sufletul copilei lui.

“Am fost atit de mindru de tine, m-am simtit minunat avindu-te inca o data aproape in lungile noastre plimbari, dar cind i-am dat mina ta… noului tau sot, am simtit ca am pierdut ceva atit de pretios. Tu erai atit de calma si de sigura de tine in timpul serviciului si ai rostit totul cu atita convingere… Te-am privit cu mindrie in toti acesti ani  crescind sub ochii mei, sub stricta (sic) indrumare a mamei tale, despre care stii ca in ochii mei este cea mai minunata persoana din lume, si pot, stiu ca pot sa ma bazez totdeauna pe tine… sa ne ajuti in munca noastra. Plecarea ta a lasat un mare gol in viata noastra, dar nu uita ca vechea ta casa este inca a ta si revino cit poti de des sau cit si cind este posibil. Vad si inteleg ca esti sublim fericita… si este bine… dar dorinta noastra este sa nu ne uiti nici pe noi…

Pentru totdeauna devotat si iubitor,

Al tau PAPA…”

……………

Aceste cuvinte sint cuvintele unui tata. Putea sa fie oricare …tata. Caci in ciuda infloriturilor aduse de vocabularul divers al fiintelor umane (ceea ce da fiecarui barbat temperamentul si statutul lui), exista un colt magic al universului, unde toti tatii si toate fiicele lor se aduna. Acest tata, care numai ce si-a impartasit sentimentele lui calde, nici n-a cautat si nici n-a gasit confort in coroana lui. Caci nu era altul decit Regele Angliei, George VI. Printesa lui era…o adevarata Printesa a tronului Angliei. Si a venit intr-o buna zi si momentul cind ea a venit acasa… la Buckingham Palace… ca Regina. Regina Elisabeth II.

 Noi toti… sintem fiii si fiicele Tatalui Ceresc, infinit mai bogat si mai bun decit orice tata pamintesc. Dumnezeu Tatal este El insusi DRAGOSTE. Daca acest rege pamintesc, regele George al VI-lea, a putut sa aiba astfel de momente duioase fata de copila lui, sa ne imaginam ce Tata avem noi, care in dragostea Lui a dat tot ce a avut mai bun si mai sfint pentru noi… pe Domnul Isus.

Si intr-o zi…i n glorie, ne va aseza pe frunte coroana neprihanirii… si vom mosteni Imparatia Tatalui… cu toti sfintii…

ESTI PREGATIT SA ZBORI CIND EL TE VA CHEMA?

   

Am un mesaj simplu si vi-l dau asa cum l-am primit. O poveste adevarata, petrecuta pe la inceputurile istoriei acestei tari unde ma aflu, Statele Unite ale Americii. Undeva prin sud, pe vremea cind oamenii se deplasau cu carutele, un tata isi lasa fiul destul de tinerel in caruta pina cind el intra intr-o cladire sa rezolve ceva treburi. Calul se sperie deodata de ceva si o ia la galop ca nebun. Baiatul din caruta este evident in mare pericol.
     Un tinerel care vede scena sare pe calul lui si reuseste sa opreasca calul care tragea caruta, salvind astfel viata copilului.
     Anii trec si tinarul din caruta creste si devine om matur; numai ca nu este un om cumsecade, ci ajunge un mare criminal. Este adus in fata judecatorului pentru ticalosiile savirsite. La un moment dat tinarul criminal recunoaste in judecator pe cel care in copilarie i-a salvat viata. Cere voie sa vorbeasca si ii aminteste judecatorului de incidentul petrecut in copilarie si il roaga sa nu-l pedepseasca, sa-l mai salveze o data de la moarte.
      Judecatoriul a ascultat atent ...si in sfirsit a venit momentul deciziei finale. Toata lumea astepta sa vada ce va face judecatorul... se va milostivi de acest tinar si il va salva de la moarte a doua oara? Judecatorul i s-a adresat tinarului criminal insa si i-a spus...
     - Cu ani in urma, am fost salvatorul tau si te-am salvat de la moarte. Astazi insa sint pe pozitie de judecator si trebuie sa fac dreptate. Pentru crimele comise, tu trebuie sa platesti cu moartea...
........................
     Ne-am obisnuit sa ascultam predicindu-se despre un Isus Christos care a murit pentru noi, care S-a umilit pina la moarte de cruce, care iarta, si iubeste, si ne ocroteste. Si toate aceste lucruri sint adevarate. Dar... vine o zi, si dupa cum se misca lumea, ziua aceea nu e prea departe, cind Cel care a murit pentru noi va veni pe norii cerului intr-o noua pozitie, aceea de Judecator. Si cei care nu au acceptat mintuirea Lui, pe care o puteau primi atit de usor, vor trebui sa dea socoteala de faradelegile lor. Nu sint mai rai acesti oameni ca aceia care au primit mintuirea... doar ca unii L-au acceptat pe Domnul Isus ca sa-i reprezinte, si altii nu. Si plata pacatului va fi si ea ...eterna... doar ca va fi in iad, in abis, in chin.
     Si acuma, interesant este faptul ca ne pregatim asa de virtos pentru cei 10 sau 15 ani pe care ii petrecem la pensie. Incercam din vreme sa ne platim casele, sa nu avem datorii, sa avem o pensioara care sa ne furnizeze cele necesare traiului. Si toata viata adunam, ca sa avem la pensie cu ce sa traim. Dar pentru eternitate? Ce facem pentru eternitate? Cum ne pregatim pentru vesnicie? Ca zilele se scurteaza, si momentul se apropie, si ne vom trezi in fata Judecatorului... Cine ne va apara daca Domnul Isus nu este avocatul nostru care sa depuna marturie si sa spuna... pentru Rodica, Maria, Gheorghe... Eu am murit pe cruce si am platit multele lor pacate... Voi, ceilalti, plecati de la Mine, ca nu va cunosc!
Pe tine cine te va reprezenta in ziua aceea? Esti pregatit pentru acel moment?

CE SINT DARURILE SPIRITUALE?

De la inceput vreau sa reamintesc ca tot ce este scris aici este extras dintr-un curs scris de Russell Kelfer; eu doar traduc si "impachetez" ideile pe care le scot din acest curs.

Mi s-a parut important sa mentionez ca autorul a studiat aceste daruri spirituale din patru texte din Biblie: Noul Testament, Romani 12, 1Corinteni 12 - prima parte si a doua parte, si Efeseni 4. Dar listele nu sint la fel; unele par liste de activitati, altele de realizari, si altele de motivari. Si pentru ca nu sint specifice cum sintem obisnuiti sa avem lucrurile prezentate clar de catre Dumnezeu, ni se pare ca ceva nu e la locul lui. Dumnezeu nu este autorul niciunei confuzii… atunci de ce aceste lucruri sint parca menite sa aduca confuzie?

Omul cauta si crede ca adevarul exista in ceea ce ii spune lui o anume experienta, deci se bazeaza pe propriile lui simtaminte, crezind ca ele sint adevarul, si nu cauta sa confrunte cu Biblia ceea ce simte; omului ii place sa se compare cu altii din punct de vedere spiritual si sa se vada mai sus, mai bun, si omul creeaza astfel de situatii in care sa se faleasca cu starea lui superioara, si astfel sa hraneasca unul dintre cele mai periculoase pacate… mindria.

Dumnezeu condamna aceste competitii de natura spirituala… el vrea ca toti sa fim egali, asa cum toate madularele trupului sint la fel de importante si necesare. El vrea o diversitate in darurile ce le avem, dar vrea sa fim condusi de acelasi Spirit; El vrea sa avem misiuni diferite, dar sa avem acelasi Domn; si El vrea sa ne manifestam in mod divers, dar sa se faca lucrarea aceluiasi Dumnezeu in toti oamenii.

Poate ca acuma vom intelege ca Dumnezeu vrea sa faca trei lucrari:

El lucreaza in noi, El lucreaza cu noi si El lucreaza prin noi. Asa ca secretul este ca Dumnezeu este Acela care regizeaza, iar noi trebuie doar sa ne lasam calauziti de El si sa ne practicam fiecare darul ce ni s-a dat.

Amintiti-va ca Dumnezeu v-a creat pe toti intr-un mod minunat… si ca sinteti unici. Poate nu-ti place cum arati, cit esti de inalt, de inteligent sau ce talente ai. Dar tu trebuie sa iubesti darul pe care Dumnezeu ti l-a dat, ca este unic, este puternic si este etern. Si a fost conceput pentru tine inainte sa existi chiar… de un Tata iubitor. Toti sintem diferiti, dar toti sintem un singur trup.

Imaginati-va acuma un grup de diaconi si batrini ai bisericii impreuna, hotarind daca sa construiasca sau nu o noua aripa la cladirea bisericii. Toti vor acelasi lucru… sa implineasca voia Domnului. Dar cei sapte oameni din bordul de conducere au sapte daruri diferite. Asa ca numai in masura in care toti sapte isi pun darurile la lucru pot infaptui voia lui Dumnezeu.

………………………………………………………………

DESCOPERA-TI DARUL

Am participat recent la un studiu biblic despre daruri. La inceput am crezut ca e vorba de daruri…cum ar fi cintatul… dar studiul zicea ca alea sint talente, si nu daruri. Si ca aceste daruri ti se dau cind esti nascut din nou… si ca fiecare am primit un astfel de dar. Studiul este scris de Russell Kelfer.

Am sa sumarizez ceea ce am invatat, pentru ca mie mi se pare de folos, intelegind cum intr-o biserica este loc si nevoie de tot felul de oameni care sa lucreze impreuna, ca un trup.

Uneori avem impresia ca toti trebuie sa fim la fel, cu aceleasi idei, ca sa existe armonie. Ce am invatat din studiul asta mi-a intors pe dos tot ce stiam, si parca face si sens.

Darurile sint urmatoarele:

Darul profetiei (prin asta intelege sa vorbesti din Cuvint… si numai din Cuvint), darul de a face servicii fratilor tai, darul de a cerceta (de a studia) Scripturile, darul de a fi un bun administrator(organizator), darul de a fi milostiv, darul de a incuraja, si darul de a darui… din ceea ce ti-a fost dat si tie.

Fiecare trebuie sa avem cel putin un astfel de dar… Darul ne este dat noua, dar ne este dat pentru a-i servi pe fratii nostri…

Ca sa stim ce dar avem trebuie sa cautam… si sa ne analizam in lumina Cuvintului… este ceva personal… sa stii pentru tine… sa poti sa ii intelegi pe altii… si sa poti lucra in armonie cu ei.

Ca sa intelegeti mai bine, am sa traduc una din povestirile din carte, in care ii veti recunoaste pe cei ce au cele sapte daruri.

Janice s-a imbolnavit asa dintr-o data. Nimeni nu cunostea motivul bolii ei, dar toti stiau ca are nevoie grabnica de ajutor. Ea avea doi copii mici, iar sotul ei era plecat pentru o luna si nu avea pe nimeni din familie care sa-i poata fi de ajutor. Si pe cind se odihnea pe patul spitalului asteptind inca o serie de teste, se ingrijora - ”Oare cum o sa Se ingrijeasca Dumnezeu de multele mele nevoi?”

Cam tot la aceeasi ora, sapte din prietenii ei de la biserica au intrat pe rind pe usa spitalului. Sapte madulare din trupul lui Cristos, biserica din care facea parte, si fiecare minat de acelasi gind… sa o ajute in starea ei jalnica.

Dar fiecare dintre ei avea un dar spiritual diferit.

Prima care a intrat pe usa a fost Paula-Profetul. S-a uitat la dreapta si la stinga si i-a soptit lui Janice: ”Oare ce incearca Dumnezeu sa ne spuna prin asta? Ca un lucru este cert… ne-a facut pe toti atenti.” Bineinteles, asta n-a sunat convenabil, dar daca o cunosteai pe Paula, stiai ca intentia ei era dintre cele mai bune. Felul in care a vorbit insa dadea de inteles ca e posibil ca un pacat a fost savirsit, si asta a dus la boala respectiva… si Janice ar face bine sa isi analizeze viata. Poate o astfel de analiza nu era un lucru rau, dar pe mai tirziu… acum acest gind nu putea aduce prea multa alinare. Insa fondul pe care lucra Paula era bun… si ea incerca sa caute adevarul si sa descopere pacatul.

Urmatoarea a intrat pe usa, Susie… Serviabila. Am putea sa-i spunem si Annie cea Activa…. Ea era ocupata cu toate grupurile din biserica… cu misiunea - era presedinta casei de adapost pentru femei… si preda la scoala duminicala. Si ceea ce i-a spus ea lui Janice a avut un pic mai mult darul sa o incurajese pe aceasta din urma. ”Nu te ingrijora, Janice” a inceput ea, “am sa am eu grija de copii pina esti in spital. Da-mi o lista cu ce trebuie sa fac… si o sa am grija sa-ti tin casa in ordine pina te reintorci”. Puteai sa vezi de pe fata bolnavei ca o greutate uriasa i-a fost luata de pe inima. Si toate astea au fost spuse de Susie cu usurinta si aratind multa dragoste… darul ei fiind acela de a se ocupa de nevoile fizice ale fratilor ei.

Edie Incurajatoarea batu la usa… Ea a luat mina bolnavei in mina ei si a inceput sa o consoleze, dar intr-un fel foarte spiritual. "Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El", i-a spus ea… Dumnezeu are un plan si prin boala asta El vrea sa-ti schimbe viata… chiar daca dureaza mai mult… Dumnezeu Se va milostivi de tine. Si ce mult curaj ne-ai dat tu in alte dati cind ai trecut prin situatii grele! Nici ea n-a putut sa schimbe situatia, dar i-a aratat bolnavei ca exista o perspectiva diferita… si ca Dumnezeu este in control si are un plan…

Nu termina ea bine ca Rhonda, Studioasa, dadu coltul si intra in camera bolnavei… ”Multumesc ca ai venit”, spuse bolnava. Rhonda era o persoana mai retrasa, si de obicei trebuia sa initiezi o discutie cu ea… ea gindea mai mult decit vorbea. Dar Rhonda zise…”Ti-am studiat simptomele… s-ar putea sa stiu cauza crizelor tale. Am o carte pe care vreau sa o citesti”. Si ii intinse cartea… Si Rhonda isi arata in felul ei dragostea fata de bolnava, prin incercarea ei de a afla cauza bolii prin investigatiile facute.

Mary Milostiva statea de o vreme deja proptita de perete si nu se mai putu abtine… Incepu sa plinga incetisor… ”N-am cuvinte sa spun cum m-am intristat cind am auzit ca te-ai imbolnavit”. Janice a inteles-o …Mary era persoana care de cite ori cineva avea o suferinta, Mary suferea cu toti… asa era ea, asa isi arata ea ca are aceeasi simtire cu ei, si astfel parca voia sa duca si ea o parte din durerea lor.

Gretchen Darnica intra si ea in discutie, dar nu spuse mult, ca nu era stilul ei… Ei ii placea sa actioneze din umbra… nevazuta. S-a aplecat si a intrebat-o pe Janice in soapta daca are asigurare medicala. ”Oare o camera privata ar costa mult mai mult? intreba apoi. Si si-a propus sa intre pe la biroul spitalului la plecare, si fara sa lase pe nimeni sa stie ce treaba are ea pe-acolo, plati diferenta ca sa ii ofere lui Janice o camera mai buna. Si ea o iubea pe Janice. Felul in care ea isi manifesta dragostea era de a-si impartasi resursele cu fratii si surorile ei.

Abby Administratoarea fu ultima. Ea era ocupata cu luatul notitelor, facind tot felul de liste si planificind. ”Nu te ingrijora de nimic”, a consolat-o pe Janice… Ce aveai de facut la birou, i-am dat la Brendei sa faca… si Mary o sa iti tina lectia de studiu biblic duminica. Spre deosebire de Susie, care facea servicii ea insasi, Abby delega sarcini, ocupindu-se in viitor de lucrurile care trebuiau facute, si facind asa, ii usura bolnavei gindurile despre cum si cine ii va rezolva problemele cele mai urgente.

In sala aia de spital erau sapte persoane diferite, dar care aveau un gind comun… sa ajute pe cineva in nevoie.

Profetul a vrut sa expuna adevarul

Servitorul a vrut sa aiba grija de nevoile fizice.

Incurajatorul a vrut sa incurajeze intr-un mod spiritual.

Cercetatorul a vrut sa afle cauza bolii.

Milostivul si-a aratat dragostea prin lacrimile impartasite.

Cel care avea darul de a darui s-a ocupat de finantele bolnavei.

Administratorul a delegat oameni care sa se ocupe de problemele mai de durata.

Poate ai reusit sa te identifici cu unul dintre cele sapte daruri. Cauta sa vezi care este inclinatia ta naturala cind este vorba de o nevoie in biserica. Dar aceste sapte persoane trebuie sa lucreze mina in mina, sa se completeze una pe alta, ca sa poata acoperi nevoile intr-o biserica

DACA AM AVEA NUMAI ATITA "MINTE" CIT ARE O GISCA...

Toamna viitoare cind ai sa vezi o gisca indreptindu-se catre Sud, pentru iarna, zburind in formatie de “V”, sa-ti amintesti ce a descoperit stiinta cu privire la motivul pentru care gistele zboara in aceasta formatie. Cum fiecare gisca da din aripi, creeaza un curent de aer care faciliteaza zborul pasarii care o urmeaza. Asa ca, zburind in forma de “V”, intregul stol conserva 71% din energie, raportat la energia de care ar avea nevoie daca ar zbura fiecare gisca singura.

Oamenii care au aceeasi directie in viata si un sens al comunitatii pot ajunge la destinatie mai repede si mai usor, pentru ca se ajuta reciproc, “calatorind” spre aceeasi tinta.

Cind o gisca iese din formatie, deodata simte greutatea si incetineala care vin odata cu incercarea de a zbura singura - si astfel se va stradui rapid sa-si reia locul in formatie si sa se foloseasca de avantajul de a zbura in spatele unei alte pasari.

Daca am avea in viata numai atita "minte" cit are o gisca, am sta in formatie cu acei oameni care merg in aceeasi directie cu noi.

Cind prima gisca, cea din fata care conduce stolul, se oboseste trece in spate si o alta gisca ii ia locul in fruntea stolului…

Asa ca si pentru noi, oamenii, ar face sens ca in treburile care sint foarte stresante sa ne rotim pe rind la cirma, ca sa nu cadem de oboseala, precum gistele care se indreapta spre Sud.

Gistele din urma croncane, ca sa le incurajeze pe cele din fata sa mentina viteza.

Ce mesaje le transmitem noi celor din fata cind croncanim pe la spate…???

Si in sfirsit… si asta-i foarte important: cind o gisca se imbolnaveste sau este impuscata si cade din formatie, alte doua giste parasesc formatia si se coboara ca sa o ajute sau sa o protejeze pe cea cazuta. Si stau cu gisca cazuta pina cind isi revine si poate din nou sa zboare sau pina moare; si numai apoi cauta o alta formatie careia sa i se alature, ca sa-si continue drumul spre Sud.

Daca am avea numai atita "minte" cit are o gisca…

NU ESTE MAI MARE DRAGOSTE...

"Nu este mai mare dragoste decit sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai." Ioan 15:13

Am citit astazi ceva care... m-a pus pe ginduri. Nu stiu daca voi ati inteles la fel ca mine - dar pina acuma intelegerea mea pentru acest verset a fost ca "a-ti da viata" inseamna a muri pentru cineva. DAR… astazi am citit despre un alt inteles al acestui verset. Sa-ti dai viata …dar nu prin moarte, ci prin viata de zi cu zi. Domnul Isus nu Si-a dat viata pentru noi numai prin moartea de pe cruce – ci in cei 33 de ani, zilnic, prin trairea Lui, Si-a dat viata pentru noi.


Daca Il iubim pe Domnul Isus si sintem prietenii Lui, trebuie sa ne dam viata pentru El…iar El ne spune ca daca facem ceva pentru oricare dintre oamenii din jurul nostrum - pentru El facem; daca dam un pahar de apa in Numele Lui… Lui i-L dam…


Cum ar trebui oare sa ne traim viata de fiecare zi? Salvarea o primim gratuity - pentru noi e simplu - primim acest dar fara plata de la Domnul ISUS. Dar manifestarea salvarii in viata noastra… ne va costa …viata zilnica, trairea zilnica, daruirea zilnica pentru El si prin El pentru restul omenirii.


Domnul ISUS ne-a numit prietenii Lui daca facem voia Lui. Doamne, oare cit de loiala Ti-am fost in ultima vreme?

DESPRE ADOLESCENTI...

Echipati-va tinerii cu un caracter bun! Adolescentii invata mult mai mult prin propriul exemplu decit prin educare. Sa fii un model de virtuti adevarate pentru copiii tai este foarte important.

by Tiffany Stuart linkul mai jos...
Traducere de Rodica Botan
http://www.focusonthefamily.com/parenting/teens/your_teen_needs_you/equipping_your_teen_with_character.aspx

De ce tinerii de astazi raspund la intrebarea "Ce inseamna caracterul?" cu…"Sa arati bine…?" De cind oare confundam aparenta fizica cu trasaturile de caracter?
Societatea si cultura pop trimit aceste mesaje distrugatoare anticrestine:

-Lumea se invirte in jurul meu… eu sint centrul universului…
-Sexul in afara casatoriei este normal…
-Fetele trebuie sa se imbrace sexy, sa fie atragatoare.

Ce dobindeste o astfel de gindire? Ea da compasul in morala culturii in care traim - si ea va influenta viitorul fiilor si fiicelor noastre. Putem noi sa readucem valorile crestine in viata adolescentilor nostri in asa fel incit sa faca un impact in viata lor de credinta pentru Christos? Da. Pentru ca influenta noastra inca este importanta. "Valorile sint copiate, nu invatate". Urmasii lui Christos au invatat sa fie ca El, incercind sa se comporte ca El, imitindu-L. Christos le-a spus ucenicilor Lui: "Urmati-Ma!". Si ei L-au urmat, dar nu fara sa-I puna intrebari, nu fara indoieli si nu fara ceva rezistenta.

Vedeti similaritatile? Scena nu vi se pare familiara? Actiunile vorbesc mai tare decit cuvintele. Sf. Francis of Assisi a spus: "N-are rost sa ne ducem nicaieri sa predicam, daca umblarea noastra nu este predica noastra". Ani de-a rindul, copiii tai te-au urmat - citeodata opunind rezistenta invataturii ce le-ai dat-o, altadata de buna voie. Ei au determinat ce este important in viata observindu-te pe tine. Daca gindul asta te sperie, nu lasa greselile tale din trecut sa te opreasca sa continui sa le arati dragoste, si intelegere, si rabdare astazi. Continua sa cresti in relatia ta cu Dumnezeu, in asa fel incit copiii tai, adolescenti, vor vedea credinta ta si vor dori sa cunoasca mai mult despre Christos.

Credinta, Nadejdea si Dragostea. Atit de multe trasaturi de caracter sint reflectate in ceea ce se ascunde in spatele acestor trei cuvinte. Daca vrem ca adolescentii nostri sa afiseze aceste trasaturi de caracter, noi trebuie sa le traim in casele noastre. Iata citeva lucruci cu care putem incepe:

-Umilinta:
Ca parinti, hai sa indreptam ce am facut rau, sa ne corectam greselile, spunind "Imi pare rau!". Copiii nostri vor invata mai usor sa ii ierte pe altii cind au experimentat iertarea acasa la ei.

-Recunostinta:
Adolescentii au nevoie sa ne auda spunind "Multumesc!" atunci cind fac o treaba in casa, au grija de fratiorul mai mic sau spala vasele. In special multumiti-le daca va fac confidente. Adolescentii doresc sa-si impartaseasca cu cineva secretele, si uneori intimpina greutati in prieteniile lor, asa ca daca ai fericirea sa fii ales sa-si descarce sufletul, opreste-te din ce faci si asculta-i. Lasa-i sa isi verse frustrarea, sa plinga chiar daca au nevoie de plins! Ofera-le intelegere si rugaciune in loc de a-i critica si a le face morala. Intreaba-i DACA au sau nu nevoie de sfatul tau...

-Autocontrol (Self-control)
Cind dati un sfat… vorbiti-le cum sa se poarte cind sint ispititi, atunci cind se duc la o petrecere de tineret sau la vreo alta adunare sau activitate sportiva. Vorbiti-le de consecintele sexului inainte sau in afara casatoriei. Impartasiti o experienta daca asta poate fi impartasita. Ca sa promovati modestia, cumparati o rochie de bal frumoasa, eleganta, dar decenta. Cind tinarul tau iese pe usa, spune-i…"Sper ca ai sa iei decizii intelepte deseara."

-Impartaseste Scriptura:
Cine merge pe urmele pasilor adolescentului din casa ta? Sansa este ca cineva, sau un grup de persoane, sa stea cu ochii pe fiul sau fiica ta si sa-i observe: un coleg, un coleg din echipa de sport sau cineva cu care lucreaza. Adolescentii au oportunitati foarte mari sa imprastie Lumina Cuvintul Sfint, Scriptura. Cele mai multe oportunitati izvorasc bineinteles din felul cum traiesc viata de credinta, in primul rind. Si Sf. Francis din Assisi spunea: "Predicati Evanghelia tot timpul… si, daca este necesar, folositi si cuvinte." Incurajati-va adolescentii vostri sa traiasca o viata care sa emane credinta, speranta si dragostea lui Christos, ca astfel oricine o sa-i vada va fi atras spre Christos.

-Mila:
Aratati voi mila fata de tinerii vostri cind au nevoie de ea? Eu nu fac asa totdeauna. De exemplu, Justin a avut probleme la scoala ca a ris in clasa, asa ca m-am suparat pe el si n-am mai vorbit cu el. Mesajul ce i l-am transmis a fost: "Daca vrei sa-ti arat dragoste, trebuie sa te schimbi." Un moment urit pentru o mama, stiu. Ma straduiesc insa ca de cite ori o situatie rea se interpune intre mine si fiul meu, sa imi amintesc ca dragostea lui Dumnezeu fata de mine nu a fost conditionata de comportamentul meu. Data viitoare cind copiii tai o sa iti produca nemultumire… schimba atitudinea. Gindeste-te la Domnul Isus cind a gasit pe femeia aceea prinsa in preacurvie. Ofera iertare si o imbratisare in loc de o vorba amara… sa vezi ce se va intimpla. Sint momente cind un astfel de tratament nu este optiunea cea mai buna, insa… Dar sint si momente cind copiii nostri au nevoie disperata de iertarea noastra. Biblia spune ca mila biruieste judecata. (Iacov 2:13).

Oferind iertare, prietena mea Beth a vazut rezultate in felul cum fetele ei adolescente si-au raspuns una alteia. Odata cind Beth isi disciplina fiica, fiul ei mai mare a intrerupt-o si a intrebat-o… "Mama, n-ai putea sa o ierti de data asta?"

-Compasiune:
Daca le aratam compasiune tinerilor nostri, vor invata si ei sa aiba compasiune fata de altii; lucru care se va intimpla la locurile lor de munca, in campusurile studentesti, in relatiile lor si, mai tirziu, in casniciile pe care le vor intemeia. Cind oamenii sufera, au nevoie de un loc linistit, calm si de intelegere - nu de judecata. Invatati-i sa fie ei insisi un loc, o oaza de liniste si calm pentru cineva.

-Slujba:
In lumea egoista in care traiesc copiii nostri, unde atentia se centreaza pe "eu", trebuie sa-i ajutam pe tineri sa vada dincolo de ei. Incepem prin a-i servi pe ei si pe altii care sint in nevoi. Beth a inceput prin a le face paturile celor doi copii ai ei dupa ce plecau la scoala. I-a ajutat cu desenele pentru scoala… sau alte activitati. Dupa ce a trecut pe linga un cersetor, s-a reintors din drum si a cumparat un lunch bun de la McDonald. Fiul ei i l-a intins acestui om sarman, spunindu-i… "Asta este in Numele lui Isus".

Exemplele in care ne comportam ca si Christos sint cele mai puternice exemple care au puterea sa-i influenteze pe copiii nostri sa devina ucenicii lui Christos. Ii echipam pe copiii nostri sa ofere lumii ceva mai bun - ceva cu valori eterne.? "Si acum ramin aceste trei: credinta  nadejdea si dragostea… Dar cea mai mare este Dragostea."(1Corinteni 13:13, NIV).

CEA MAI MARE CRIZA ...

UN CAZ... CU HAZ!?

   

     Ieri m-au dus copiii la cina, de ziua mea. Eram 6 in jurul mesei si destul de veseli, ca Deb se simtea mai bine, Claudia numai ce terminase o cura de antibiotice, si eu dupa o saptamina in care nu m-am putut duce la lucru eram mai vioaie ca oricind. Suficiente binecuvintari pentru care sa multumim Domnului.
     Ca de obicei , tot felul de discutii in jurul mesei. Ce-ai mai facut de cind nu ne-am mai vazut ultima data? Ce-i mai nou in lumea in care traim fiecare dintre noi? Unul dintre ei a zis ceva de Mark Twain, sora mea a scos din poseta o carte de Mark Twain (pe care nu o citisem inca) si ne-a explicat ca dumnealui si-a imprumutat numele - si de unde si l-a imprumutat, si alte amanunte de care nu stiam nici unul dintre noi. Lui Danny, ginerele meu i-a venit ideea ca o sa isi cumpere un monoclu... si o sa-l poarte numai asa, ca sa socheze lumea. Am vorbit despre bankrupcy... si cum Mark Twain a investit in afaceri rapide si a pierdut o groaza de bani. Cineva a zis ca si Robin Williams si-a pierdut o groaza de bani tot asa... si in sfirsit discutia a alunecat la depresie si sinuciderea comediantului... si in cele din urma despre ...inmormintari. Si discutam noi ca la inmormintari toata lumea il vorbeste de bine pe cel mort. Si ce am vrea sa se spuna la inmormintarea noastra... Ca sa vezi cum de la ce ai facut saptamina trecuta poti sa ajungi sa vorbesti de propria inmormintare?!
     Sora mea, care este "Canuta om sucit"..., zice la un moment dat... "Eu am sa las testament ca la inmormintarea mea sa nu vorbeasca nimeni despre mine. De fapt, ca sa fiu sigura ca nu vorbesc, am sa las eu un video... si am sa inregistrez pe pelicula ce cred eu despre fiecare dintre persoanele care cred ca vor fi prezente la inmormintarea mea... Si am sa vorbesc despre unul de exemplu... sa-i zicem Ion... si dupa ce-i spun lui Ion tot ce am de spus... (si promit ca o sa fie interesant )... ceea ce am sa spun... o sa-l faca pe Gheorghe de exemplu sa zimbeasca satisfacut... Si eu am sa ma opresc din discutia cu Ion sa zic... "Si tu, Gheorghe, ce te zgiiesti asa, ca si tu... asa si asa... si-l pun la punct si pe Gheorghe". Si trec la Maria... si apoi o iau pe ...Chiraca de exemplu in primire... si tot asa pina unul cite unul isi iau buchetul de trandafiri sau coronita si ...pleaca. Ca daca nu m-au pretuit in viata, ce rost are sa se sensibilizeze si sa faca caz la inmormintare?!" Am ris cu totii imaginindu-ne cum ar fi... dac-ar fi...
     ..........................
     Gluma este... si hazlie, si tragica. Adevarul este ca toti vom ajunge acolo. Nu!... discutia nu este prematura pentru nici unul dintre noi. Am fost acum citiva ani la o inmormintare, si la sfirsit am fost intrebata daca programul de inmormintare a decurs bine. Intrebarea mea este... mai conteaza? Si daca conteaza , conteaza pentru cine? Daca n-ai cinstit persoana care pleaca pina cind era inca in viata, ce-i mai aduce respectul pe care i-l dai trupului lui neinsufletit? Tot ce se petrece dupa moarte este pentru cei care ramin...pina si inhumarea celui mort. Ca daca nu este ingropat, sufera cei vii, nu dumnealui.
     De ce aminam unele lucruri pina cind este prea tirziu? Mai auzi pe cite unii zicind... "Daca as fi stiut ca moare, as fi facut sau as fi zis... cutare sau cutare lucru?!" Fa-le, omule, cit inca sint oamenii in viata! Spune pina respectivul te poate auzi. Da-i ce ai sa-i dai pina se mai bucura si el de dar, si tu de bucuria de a darui. Zilele noastre sint numerate, si cind se implineste numarul stabilit de Dumnezeu - oricine am fi, orice situatie am avea, cit de sanatosi sau cit de puternici ...ne ducem.
     Si mai e o treaba... ne apucam noi sa judecam. Nu!... nu ziceti ca n-ati facut-o niciodata, ca nu va cred. Toti avem inclinatia asta. Bun lucru este cind avem cite o experienta sa ne ia gura pe dinainte si sa spunem lucruri pe care apoi sa le regretam cind aflam adevarul. Doar  o astefel de situatie ne poate invata ceva si ne pune la punct. De unde stiu? Stan Patitul ma numesc... de-acolo stiu!
     Domnul sa ne intelepteasca sa stim cum sa traim! Ca unele necazuri ni le facem singuri, fara ajutorul nimanui atunci cind ne consideram deasupra celorlalti, cind nu ne gindim la cei din jur si la nevoile lor, cind aminam sa facem ceea ce Dumnezeu ne pune in inima sa facem pentru cei din jur.
     Asta am avut de zis pe ziua de astazi... O saptamina plina de evenimente frumoase va doresc!

CE-MI DORESC EU INTRIND IN AL 60-LEA AN DE VIATA...

   

 Miine implinesc 59 de ani si intru in... 60. Imi amintesc ca pe Buna mea o consideram batrina la virsta asta. Si se purta Buna mea legata la cap, ca o femeie cumsecade, cu batic, si cu rochie mult peste genunchi. Nici vorba de tocuri ...Daca stau si ma gindesc, nu avea nici bluze cu mineca scurta...
     Si eu... sint la fel de batrina cum era Buna pe vremea cind era de virsta mea, matematic vorbind... dar parca nu-mi vine sa cred ca sint de aceeasi virsta cu ea, ca nu ma port cum se purta ea - nici pomeneala.
     Si totusi... totusi ceva s-a schimbat si la mine in timp. Imi amintesc ca bucuria bunicii mele era sa ne vada in jur pe noi, copiii si nepotii ei, sanatosi si bucurosi. Cu sentimentele astea exact intru si eu in al 60-lea an al vietii mele.
     Nu-mi mai trebuie nimic de ziua mea. Nici macar flori. Mi-s de ajuns cele din gradina. Nu mai vreau cadouri... de niciun fel. Imi ajunge ce am. Nu mai vreau sarbatori, si fast, si galagie, si nici atentie... vreau doar sa stiu ca toti cei pe care ii iubesc sint bine, sanatosi si au cele necesare traiului. Vreau sa stiu ca le este asigurata vesnicia si ca orice s-ar intimpla sufletul lor este mintuit. Asta imi aduce odihna sufletului, pace inimii, bucurie si satisfactie. Mai mult decit atit este risipa...
     Mi-ar placea ca anii care vin sa-mi aduca mai multa liniste. Mi-ar placea sa imbatrinesc gratios. Am vazut oameni batrini frumosi si am vazut oameni batrini uriti, si frumusetea si uritenia nu aveau nimic de-a face cu felul cum aratau. Ridurile ajung sa ne sculpteze pe fata sufletul... si ori devenim simpatici, ori dezgustatori...
     Mi-ar placea sa am acea frumusete pe care o da bunatatea. Aceasta frumusete nu se pierde cu virsta. Si mai sunt si alte virtuti dupa care tinjesc si la care inca n-am ajuns. N-as vrea sa mi se tulbure mintea... nici ochiul... ca sa inteleg si sa vad lucrurile clar. N-as vrea sa uit cite greseli am facut in viata, ca as uita in acelasi timp si lectiile invatate. Ceea ce sunt astazi este produsul multor dureri, lacrimi, regrete... Unele mi-au facut bine... m-au redresat, m-au umilit, m-au asezat pe banca din spate, unde se poate medita atit de bine.
     As vrea sa traiesc o vreme fara sa trec prin lectii de rabdare - am avut destule. Vreau sa am rabdare si sa n-am ce face cu ea... sa fie acolo... in caz de nevoie. Cu alte cuvinte vreau sa am in minte intiparite toate promisiunile lui Dumnezeu atit de puternic, incit nimic sa nu ma mai sperie... nici macar moartea si orice ar veni, sa am o perspectiva noua, care sa inlature frica ... cred ca se numeste credinta. Da... asta vreau sa am de ziua mea. Multa, multa credinta ...ca sa pot muta muntii... sau cel putin citeva dealuri...
 

STATIA FINALA...

de Robert J.Hastings
tradus Rodica Botan

Undeva in subconstientul nostru pastram o viziune idilica. Ne vedem intr-o calatorie lunga, traversand continentele. Mergem cu trenul. Cu ochii pe geam, ne imbatam de ceea ce vedem, de scenele pe linga care trecem, masini pe o autostrada, copii fluturind din miini la trecerea trenului, niste vaci care pasc pe un deal la o distanta oarecare… fumul de la o centrala undeva, rinduri, rinduri de porumb sau griu, cimpii si vai, dealuri si munti inalti, scheletul unui oras sau satele imprastiate…

Dar ce avem in mintea noastra este destinatia finala. Intr-o zi exacta, la o ora exacta, o sa ajungem in statia care este destinatia noastra finala. O sa fie o fanfara care sa ne cinte si vor flutura steaguri…Odata ajunsi acolo, cele mai minunate lucruri o sa se intimple si toate visele o sa ni se implineasca si toate bucatelele vietii noastre o sa fie un intreg, ca un puzzle care a fost completat pina la ultima bucatica. Cum ne miscam nerabdatori in sus si in jos pe culoarul trenului, asteptind sa ajungem in statia finala…

Cind o sa ajungem “acolo”…asta-i tot ce avem in minte. Cind am sa fiu de 18 ani, cind am sa-mi cumpar un nou 450 SL Mercedes Benz, cind am sa duc ultimul copil la college. Cind o sa termin de platit casa, cind o sa primesc promotia, cind am sa ajung la pensie… atunci am sa traiesc fericit .

Mai devreme sau mai tirziu o sa realizam ca statia aia nu exista… nu exista un asemenea loc. Adevarata bucurie a calatoriei este insasi calatoria. Statia aia este doar un vis, si cu cit ne apropiem de ea, cu cit ea se departeaza de noi.

“Bucurati-va de fiecare moment”…asta este un motto foarte bun, in special cind il cuplezi cu Psalmul 118:24
“ACEASTA ESTE ZIUA PE CARE A FACUT-O DOMNUL: SA NE BUCURAM SI SA NE VESELIM IN EA.”
Nu este necazul de astazi care-i innebuneste pe oameni… sint regretele de ieri si grija zilei de miine. Regretul si teama sint niste hoti gemeni, care ne fura ziua de “astazi”.

Asa ca, opreste-te din starea asta de asteptare in care traiesti numarind milele ce le parcurgi. In loc sa faci asta, urca muntii, maninca inghetata, umbla descult mai des, inoata in mai multe riuri, priveste si admira mai multe apusuri de soare, rizi mai des si plingi mai rar. Viata trebuie traita din mers… ca statia finala se apropie si daca nu-i porti tu grija!!!

RUGACIUNEA... ZILEI

de Marjorie Holmes
tradus Rodica Botan

Draga Doamne, cu siguranta ca radacina tuturor rautatilor intr-o casatorie nu sint banii… si sint convinsa ca este nestiinta noastra de a-i imparti cu intelepciune. Cit pot sa cheltui fara sa ma simt vinovata? Si cit poate sa cheltuie sotul meu ca eu sa nu ii fiu impotrivitoare?

Cind eu cistig banii… ei sint ai mei, sa fac cu ei ce vreau? Sau sint obligata sa ii dau sotului meu, ca apoi sa ii cer sa-mi dea si mie din ei? Doamne, sint tare confuza la subiectul asta si sint tare suparata. Si barbatul meu este si el suparat.

Dar cind incercam sa stam de vorba si sa ajungem la o concluzie, ori ne jignim, pentru ca sintem prea deschisi si spunem lucrurilor pe nume, ori ne retinem sa spunem ce gindim, si apoi hranim tot felul de simtaminte de respingere ca n-am spus ce ne durea.

Si ne ingrijoram asa de mult din cauza banilor in casatoria noastra, Doamne! Nevoile casei si a familiei noastre nu se micsoreaza nicicum, ci se inmultesc si cresc. Nevoile astea au scos afara din casa noastra buna dispozitie si afectiunea si au adus un nor gros si negru deasupra relatiei noastre.

Parca sintem separati de o gramada mare de hirtii, chitante de datorii la casa, intretinere, taxe… sau ne simtim ca si cind am fi rupti unul de altul si despartiti de un perete de cerinte materiale - masina, casa si toate lucrurile de care au nevoie copiii nostri.

Doamne, Te rog reinstaureaza Tu in viata noastra o perspectiva noua! Ghideaza-ne inapoi la lucrurile esentiale. Fa-ma sa realizez ca relatia mea cu sotul meu este mai importanta decit confortul fizic: ca daca nu avem siguranta din punct de vedere emotional, siguranta materiala nu are nici o valoare!…

Draga Doamne, ajuta-ne sa ne rezolvam neintelegerile. Da-ne ori mai multi bani… ori mai multa minte!!!

ATACAT DE UN... FLUTURE

A True Story of Courage and Love by David L. Kuzminski

tradus Rodica Botan

     Ma plimbam pe o carare in padurile din Georgia; inaintea mea era o balta chiar pe carare. M-am gindit sa o ocolesc pe partea pe care parea ca nu este atita noroi... dar pe cind imi puneam in aplicare acest gind, am fost dintr-odata atacat.
     Va spun... n-am provocat pe nimeni ca sa fiu atacat ...si m-a luat prin surprindere ...pe neasteptate...
M-am speriat, desi nu am fost lovit tare... chiar daca am fost lovit de cinci ori. Am facut un pas inapoi si atacantul s-a oprit. In loc sa vina dupa mine, a plutit in aer cu gratie ...gratia aripioarelor de fluture. Daca as fi fost lovit sa ma doara, n-as fi gasit cazul atit de amuzant, dar n-am fost lovit asa de tare si atacul m-a facut sa rid; la urma urmei am fost atacat de ...un fluture.
     M-am oprit din ris si am facut din nou un pas inainte. Atacantul s-a repezit din nou la mine. s-a aruncat in pieptul meu cu intreaga lui faptura... inc-o data si inc-o data, vrind parca sa ma distruga...
Pentru a doua oara, m-am retras si atacul s-a oprit; si apoi iara am incercat sa ma apropii. Din nou s-a dat la mine. Din nou s-a izbit in pieptul meu cu toata puterea lui de insecta... Nici nu mai stiam ce sa fac, asa ca m-am retras a treia oara.
     La urma urmei ocazia mi s-a parut stranie si unica. Ca doar nu in fiecare zi auzi vesti despre un om fiind atacat de un fluture. De data asta m-am retras un pic mai departe sa analizez situatia. Fluturele s-a reintors si el si s-a asezat pe pamint. Abia acum am inteles de ce am fost atacat cu citeva momente mai devreme. Jos pe pamint un alt fluture, soata lui, murea... Ea era chiar pe marginea baltii. Fluturele care ma atacase statea linga fluturele muribund cu aripile deschise si miscindu-le incet ca pentru ai face vint... N-am putut decit sa admir dragostea si curajul fluturelui, si grija pentru soata lui...
     M-a atacat ca sa isi protejeze soata, chiar daca era clar ca ea era pe moarte, iar eu nu eram un adversar pe masura lui, dar a facut-o doar ca sa-i mai dea citeva momente pretioase de viata, in caz ca as fi fost neglijent si as fi calcat pe ea.
     Acuma am stiut de ce si pentru ce a luptat fluturele. Si aveam doar o singura posibilitate ...asa ca am pasit la o distanta buna in jurul baltii, chiar daca a trebuit sa merg pe partea noroioasa. Curajul fluturelui de a ataca pe cineva de o mie de ori mai puternic decit el ca sa-si apere consoarta merita admiratie si intentia lui era pe deplin justificata. El a cistigat pentru el si pentru ea acele momente pretioase si merita sa fie respectat si sa nu fie deranjat.

     Din respect pentru acest fluture, m-am gasit innamolit pe pantofi, si cind am ajuns la masina, a trebuit sa-mi curat noroiul de pe incaltaminte.
     Am invatat insa ceva remarcabil de la acest fluture; si ori de cite ori am in fata mea un obstacol ce mi se pare urias, imi amintesc de curajul acelui fluture... si folosesc curajul fluturelui sa ma inspire si sa-mi aminteasca ca in viata ...merita sa te lupti pentru unele lucruri ...

ESTI PREGATIT SA ZBORI CIND CEASUL VA VENI?

     Am citit o introducere la o carte… Spunea: "Cind am fost mai tinar, mi-am trait viata dupa filozofia mea proprie… 'Ce cistig din asta?' Dar aceasta filozofie a fost schimbata intr-o zi de o singura fraza… 'Trebuie sa-ti pui afacerile in ordine. Mai ai doar trei luni… maxim sase de trait!'"

     Eram fata in fata cu oncologul meu, in cabinetul lui, cand mi-a spus aceste cuvinte. Credeam ca vorbeste despre altcineva. Am fost diagnosticat cu un cancer care avansa foarte rapid, fatal. Doctorul mi-a explicat ca nu se putea face in realitate nimic care sa ma ajute. M-a intrebat daca accept sa fiu parte dintr-un experiment cu medicamente noi. M-am gindit ca n-am nimic de pierdut. Tratamentul insa m-a facut extrem de bolnav; si au fost momente cind am zis ca moartea ar fi fost mai de dorit decit tratamentul…
     Asta a fost vestea rea pe care scriitorul Barry Gottlieb a primit-o. Vestea buna insa a fost… ceva extraordinar. Citeva saptamini mai tirziu a primit un telefon de la doctorul lui, care zbiera in receptor… "Nu ai cancer… ai fost diagnosticat gresit… o greseala in laborator." Iti poti inchipui sa ti se intimple asa ceva?
………………….

     Daca ne oprim aici, povestea este suficienta sa ne deschida mintea si sa ne oblige sa ne transpunem in situatia acestui om. Ce ai face daca ai auzi asa ceva? Personal, prin 1995, citiva ani dupa electrocutare, cind imi revenisem suficient cat sa intru in ceea ce numeam eu… "normal", am avut aceeasi convorbire telefonica cu doctorita mea. Numai ce intrasem in casa de la service, si m-a sunat sa-mi spuna ca radiografia care o facusera arata ceva care putea fi cancer… si ca vor sti doar dupa operatie, in doua saptamini…
     Sa va spun cum am reactionat?… L-am sunat pe tatal meu la telefon, si am tras o sfada numarul unu cu el… si nu imi amintesc nici macar subiectul - si nu cred ca eram nici suparata pe el...  Am inchis telefonul si am iesit afara din casa plingind… si nici afara nu m-am simtit bine, si am intrat din nou in casa… si iara am iesit… si am intrat din nou, ca sa pot da cu pumnii in masa si sa zbier de una singura cit am putut de tare…
     In ziua operatiei au trebuit sa-mi administreze calmante, ca nu puteam sa stau pe dunga patului sa astept sa termine pregatirile… Nu prea sint mindra de cum am reactionat. Doar ca una este sa-ti faci socotelile si sa te exprimi despre subiectul asta cind esti perfect sanatos… si cu totul altceva sa traiesti realitatea acelor clipe…
……………………….
     Cum ai reactiona tu? Ti-s toate afacerile in ordine? Ai facut tot ce ti-ai planuit sa faci pe partea asta de scoarta terestra?
     Barry a zis mai tirziu ca a decis dupa acest episod sa trateze fiecare zi a vietii lui ca si cind ar fi un dar. Si adevarul este ca viata este un dar de la Dumnezeu pentru noi… si cum traim este darul nostru pentru El. Si asta am auzit-o spusa de cineva…
     Sint citeva lucruri pe care daca le facem in fiecare zi, o sa putem trai fara regrete: sa fim multumitori, sa-i iertam pe semeneii nostri si pe noi insine, sa iubim si sa le spunem celor pe care-i iubim cit de mult ii pretuim, sa daruim din ce avem, si din noi fara rezerve - si sa-I dam laude Lui Dumnezeu pentru tot ce avem si tot ce sintem. Asta ar fi o viata traita cu folos… Si toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus nu se pot face toate in citeva zile sau citeva luni… ca ar fi prea putine daca le-ai face numai in ultima suta de metri. Trebuie sa incepem de-acuma, ca sa adunam un mic tezaur pentru clipele acelea cind va trebui sa ne facem socotelile urgent. Atunci ne vom putea uita linistiti in urma, stiind ca ne-am incheiat afacerile cu succes… si sintem gata pentru ce urmeaza...

SA CEREM CU CREDINTA

Rugaciunea unei fetite…

"Intr-o noapte am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit, lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire.
Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.
“Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte!” exclama ea. Asa cum in Vest nu are niciun rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticlele sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii. “Bine”, i-am spus, “pune copilul langa foc cat se poate de aproape, ca sa fie in siguranta, si tu culca-te intre bebelus si usa, ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”
Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani. “Doamne, Te rog”, s-a rugat ea, “trimite-ne o sticla! Nu maine, ca n-ar mai fi de niciun folos, pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.” In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere: “Si daca tot Te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea?”
Asa cum se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: “Amin”? Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte? Eram doar la ecuator!

Pe la mijlocul dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau. Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi? Am apucat si am scos din cutie – “da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta!” am strigat. Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca El va trimite asa ceva.
Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand: “Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa!” Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba: “As putea merge cu tine, mami, sa-i dau papusica acelei fetite, ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste?” Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu lider de la Scoala Duminicala, care a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus “in dupa amiaza asta”. “Inainte ca sa ma cheme, le voi raspunde!” Isaia 65:24

ESTI BOGAT?

De Joe Stowell

Tradus Rodica Botan

Una dintre povestile mele favorite este despre un crescator de animale din Texas care ii dadea consultatii in domeniul agriculturii unui fermier din Germania. L-a intrebat pe fermierul neamt cit este de mare proprietatea lui, la care acesta a raspuns ca este de o mila patrata.

Cind neamtul l-a intrebat pe texan cit este de mare proprietatea acestuia, texanul i-a explicat ca daca se suie in truck la rasaritul soarelui si va conduce pina la asfintitul soarelui, va fi tot pe proprietatea lui… Dar neamtul ca neamtul… sa nu se dea batut a replicat…

-Si eu am avut pe vremuri o rabla ca a ta…

Lasind gluma la o parte, este foarte important sa avem o perspectiva corecta in viata. Din nefericire, credinciosii din Laodiceea aveau o perspectiva gresita despre prosperitate. (Apocalipsa 3:14-22)

“Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ” Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu: “Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea. Pentru ca zici:” Sint bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de rivna, dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.

Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Dupa toate aparentele… laodicenii erau bogati. Aveau din abundenta lucruri materiale si credeau ca nu mai au nevoie de nimic - nici chiar de Isus. Dar Domnul Isus avea o perspectiva diferita. In ciuda proprietatilor materiale, El a vazut ca ei erau “ticalosi, nenorociti, saraci orbi si goi.”(versetul 17). Asa ca i-a invitat sa devina cu adevarat bogati, oferindu-le ceea ce doar El putea sa le ofere - ”curatie, caracter, dreptatea Lui si intelepciunea Lui.

Sa nu facem si noi greseala laodicenilor. Mai bine sa pastram o perspectiva dreapta despre ce inseamna cu adevarat sa fii bogat. Adevarata bogatie nu este masurata de ceea ce ai, ci de ceea ce esti in Cristos.

PRETUIESTE CE AI...

Proprietarul unei mici ferme, prieten al poetului Olavo Bilac, l-a intilnit pe acesta pe strada si l-a rugat...
-Bilac, as dori sa vind mica mea ferma, cea pe care tu o stii atit de bine. Ai putea te rog sa-mi scrii un anunt pentru aceasta?
Bilac a scris...
"De vinzare... o proprietate frumoasa, unde pasarile sint la ele acasa si cinta in zori in padurea imensa, brazdata de ape repezi, stralucitoare si inspumate. Casa este scaldata in lumina la rasaritul soarelui, iar veranda ofera umbra protectoare dupa-amiaza."
Dupa un timp, poetul isi intilneste prietenul si il intreaba daca a vindut proprietatea. Acesta ii raspunde...
-M-am razgindit. Cind am citit ce ai scris, abia atunci am realizat cit este de valoroasa casa asta pentru mine...
..............................
Citind rindurile de mai sus, am inceput sa-mi fac o lista mintala a "proprietatilor" pe care le am. Nu, nu toate au o valoare monetara. Unele dintre ele nu pot fi pretuite in toti banii acestei lumi...Poate ar fi timpul sa ne numaram binecuvintarile... "De te-apasa grijuri multe ... Socoteste si darurile... Domnul ti-a facut parte si din ele..."