Pacemaker... pentru o inima bolnava

   

Unii stiti, unii nu. Tatal meu este inca in spital. A fost operat la inima; doctorii i-au pus 6 bypasses. Nu stiu sa spun in romaneste, dar majoritatea cred ca stiti ce vreau sa spun. 2 dintre arterele principale ii erau infundate 80 la suta, una 90 la suta, iar cealalata 60 la suta.
     Operatia a reusit... el a supravietuit primelor zile - ingrozitor de grele, dar apoi s-a constatat ca inima lui are fibrilatii, si ori bate tare pina la 150, ori se incetineste pina la 36... de pilda. Asa ca acest aparat numit "pacemaker" este destinat sa ii tina ritmul inimii constant. Miine dimineata ii vor pune acest aparat. Va multumesc celor care v-ati rugat pentru el, vreau sa va spun ca rugaciunile v-au fost ascultate si sa va cer sa continuati sa va rugati. Operatia nu este atit de grea ca prima, dar la 82 de ani trecuti, orice operatie este grea.
     Dar sa va spun ceva pe scurt - ca ma grabesc sa merg din nou la spital... sa va spun ce ginduri am avut. Ma gindeam la inimile noastre bolnave spiritual. La faptul ca bat prea tare pentru lume si prea incet pentru Dumnezeu. La faptul ca avem nevoie de "ceva" care sa ne regleze bataile inimii. Exista un cimp electric - dupa cum spun medicii - care mentine si intretine acest ritm. Dumnezeu a creat omul cu niste parametri stabili atit fizic, cit si spiritual. Cind nu ne incadram in acesti parametri, sintem in pericol. Rugaciunea si o relatie strinsa cu Dumnezeu creeaza in mod spiritual posibilitatea ca inima noastra sa bata asa cum trebuie ca sa ne mentina in viata. Noi nu vedem acele unde electrice care pun inima in functiune, asa cum nici in mod spiritual nu vedem legaturile spirituale care se fac, dar vedem rezultatele, atit in cazul inimii noastre fizice, cit si al celei spirituale.
    Acuma... cred ca o parte din noi avem nevoie de pacemaker... in viata noastra spirituala. Altfel... riscurile de a ne pierde viata vesnica sint mari.
   

CHEAMA-MA IN ZIUA NECAZULUI!...

     Au mai trecut citeva zile. Zile in care ne-a cintarit Dumnezeu credinta si a adunat putinul care il aveam noi, ca familie, si a mai adaugat de la prieteni si cunoscuti si ...iata rezultatul.
     In ciuda virstei si a multelor probleme de sanatate, tatal nostru pamintesc, Elisei Botan, este in viata. Ii multumim lui Dumnezeu pentru asa o favoare, pentru indurarea Lui fara margini si pentru ca ne-a ascultat rugaciunile.
     Va multumesc celor care v-ati rugat pentru el si pentru noi, celor care ne-ati trimis mesaje, ne-ati sunat sau ati venit in vizita la spital. Dorim ca Tatal nostru ceresc sa va rasplateasca pentru osteneala voastra si pentru ca ati adaugat la rugaciunile noastre, pentru ca ne-ati incurajat si ne-ati cautat in ziua necazului!
     Tatal meu este inca in ICU (la terapie intensiva), dar speram ca miine sa fie mutat intr-un salon obisnuit.

ASTAZI...

    Mi-am petrecut ultimele zile mai mult in spital. Tatal meu a fost operat, si acum este la terapie intensiva. O operatie foarte grea, mai ales la o virsta inaintata, la care mai suferi si de alte metehne ce complica si intirzie vindecarea.
    Ascultindu-i pe doctori si pe asistentele medicale, mi-am deschis ochii la un peisaj mai dramatic si mai complex decit am avut inainte despre inima si rolul ei in organism. Inima tatalui meu bate neregulat. Au intervenit medicii si, desi au vrut sa-l faca bine, si intentiile lor sunt de apreciat..., actiunea lor a tulburat ritmul inimii.
    M-am gindit la asta stind acolo pe un scaunel si urmarind zbuciumul inimii tatalui meu... Este o singura Mina care poate sa regleze ceea ce oamenii au tulburat... Mina Creatorului. El, care a dat viata - numai El poate regla si inima, si rinichii, si ficatul... si tot ce avem in noi. Doctorii au taiat, au cusut, au scos, au adaugat, dar vindecarea vine de la El si numai de la El.
     Stam cu totii, pacienti, vizitatori, asistente si doctori - si ne uitam pe niste ecrane, ca sa vedem cum se indreapta sau se inrautateste sanatatea cuiva. Si pina la un punct oamenii pot interveni, dar nu pot sa faca totul, nu pot promite nimic decit sa faca tot ce pot.
    Tatal meu este in Mina Creatorului. Si eu stiu ca El poate. El Isi face voia Lui - si trag nadejde ca voia Lui este sa-l mai lase pe tati cu noi o vreme. Si pentru asta Ii sint recunoscatoare.
    Am gasit un articol mai vechi scris cam in aceleasi simtaminte. M-as bucura daca v-ati putea ruga pentru tatal meu in zilele astea - pentru o recuperare rapida. Multumesc!!!

https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=5362675808108054060;onPublishedMenu=posts;onClosedMenu=posts;postNum=3203;src=link

ASTAZI... PE GINDURI...

   

 Astazi cerul este cu o zi mai aproape. Am petrecut noaptea ce a trecut in spital, linga tati. Marti la ora 8 jumate va avea operatie pe cord deschis. Trei dintre arterele lui principale sint infundate: 90% una, a doua 80%, iar cealalta 60%. Diabet, rinichii in conditie de dializa poate... in curind.
     Ne-am adunat noi, cei slabi, in jurul lui - CEL TARE... ca sa-i fim aproape in momentele de decizii asupra a ce a mai ramas de decis. In principiu, decizia este a Domnului. Sintem gata sa Ii acceptam decizia?
     Am un simtamint puternic - ca omul care a stat mereu in picioare va ramine in picioare si de data asta. Cind eram mai marunta, credeam ca el poate face si rezolva orice. Cu trecerea timpului, am inceput sa cred ca eu pot, ca el nu stie, ca nu prea mai poate... Acuma, la aproape 60 de ani, sint convinsa ca nici unul nu putem, doar Dumnezeu poate, si stie, si face, doar ca face totul dupa voia Lui sfinta. Sintem gata s-o acceptam?
      Inca nu le-am dat voie lacrimilor sa curga, pentru ca credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad si EU CRED ca Dumnezeu ni-l mai poate lasa pentru o vreme. Doamne, intareste-ne credinta!!!

HOTUL ...DE BISCUITI!!!

de Valerie Cox
tradus Rodica Botan

Intr-o seara, o femeie astepta intr-un aeroport. Pentru ca mai erau inca multe ore de asteptat inainte de zborul ei, s-a dus la un magazin de carti din aeroport ca sa caute o carte. A mai cumparat si o punga cu ceva biscuiti si s-a asezat sa stea pe unul din rindurile de scaune din fata portii de decolare.

Era adincita in lectura cartii, dar cu coada ochiului nu putu sa nu observe ca un barbat asezat linga ea baga mina si lua, fara nicio jena, un biscuit din punga care se afla intre ei. Ea incerca sa ignore gestul… sa nu faca o scena …Asa ca citi mai departe, mincand biscuiti si uitandu-se din cind in cind la ceas, in timp ce “hotul de biscuiti” minca de zor, si punga se golea vazind cu ochii. Cu fiecare minut, femeia era tot mai iritata si se gindea… ”Daca n-as fi o persoana cumsecade, acuma i-as da un pumn direct in ochi, sa i-l invinetesc”…

La fiecare biscuit servit de ea, lua si el unul. Cind a mai ramas doar unul pe fundul pungii, ea se gindi… ”Acuma ce o sa faca?”…Cu un zimbet larg pe fata lui si un ris nervos, omul lua ultimul biscuit si il rupse in doua. Apoi ii intinse ei o jumatate in timp ce minca jumatatea cealalta.

Ea intinse mina si smulse jumatatea ce i-o intinse el, iar in mintea ei fremata…”Fratele meu!… tipul asta are tupeu si e prost crescut pe deasupra… nici macar nu mi-a zis multumesc!!!”

Rasufla usurata cind in sfirsit se anunta zborul avionului ei. Isi aduna bagajele si se indrepta spre poarta, refuzind sa-i mai arunce macar o privire “hotului de biscuiti”.

Intra in avion, isi gasi scaunul, in care se arunca indignata, si apoi cauta dupa carte …ca mai avea un pic s-o termine de citit… Cind baga mina in sacosa, pe fata i se asternu o mare surpriza… punga ei cu biscuiti era chiar deasupra…

“Daca a mea este aici”…murmura ea cu disperare…,”atunci cealalta punga era a lui, si el a impartit-o pe a lui cu mine…”

“Prea tirziu”, zise ea… ”prea tirziu” sa isi ceara scuze… Si intelese in sfirsit ca ea fusese cea fara maniere, ingrata si “hoata de biscuiti…”
……………………………..

Familiara povestea? Chiar n-ati judecat pe nimeni, niciodata pe nedrept?

Dreptatea noastra este asa de relativa si judecam din punctul nostru de vedere minuscul, din pozitia unde sintem, care si aia poate fi discutabila, vedem lucrurile prin ochelarii nostri murdari citeodata si nepotriviti, auzim prin aparatul nostru de auz, care nu totdeauna recepteaza tot sau recepteaza bine, gindim cu creierul nostrum, pe care l-am umplut ca pe computer cu tot felul de gunoaie, asa ca lucreaza si el incet, trecem prin inima noastra, care nu bate cum trebuie sau pentru ce trebuie… dar mai mult decit toate, ne ocupam de judecata care nu ne-a fost data noua si nu este pentru acum.

Cind va veni judecata, ea va fi facuta cu competenta de Dumnezeu si sint sigura ca vom fi fiecare dintre noi foarte ocupati de propria noastra aparare… sau cu capul plecat si fara cuvinte…

BIROUL BINECUVINTARILOR INTIRZIATE...

... din "Streams in the Desert" by L.B. COWMAN...

Habacuc 2:3... "Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarita, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit."
................
In captivanta cartulie "Expectation Corner" (Coltul asteptarilor), unul dintre personaje, Adam Slowman, a fost dus in casa tezaurului lui Dumnezeu. Intre alte minunatii care i s-au aratat acolo, a fost "Delayed Blessing Office" (Biroul Binecuvintarilor Intirziate), unde Dumnezeu pastreaza in magazia Lui raspunsurile la anumite rugaciuni pina cind vine momentul cel mai prielnic si mai intelept de a le da drumul.
     Pentru unii dintre noi, care ne rugam si asteptam raspunsuri, ne ia vreme indelungata sa intelegem ca raspunsurile intirziate nu sint dezaprobari. De fapt, in Biroul Binecuvintarilor Intirziate, sint adinci secrete de dragoste si intelepciune pe care nu ni le-am fi putut imagina vreodata. Noi avem neastimparul sa vrem sa culegem binecuvintarile de pe pom cit sint inca verzi, dar Dumnezeu vrea ca noi sa asteptam ca ele sa fie coapte si dulci.
     Isaia 30:18 spune..." Totusi, Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi, si Se va scula sa va dea indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept; ferice de toti cei ce nadajduiesc in El!"           Domnul ne supravegheaza cind trecem prin cele mai dificile locuri si situatii din viata, si El nu va ingadui nici macar o singura situatie sa fie dincolo de puterile noastre. El va folosi focul lui mistuitor sa curateasca toate impuritatile din viata noastra, si apoi, in mod glorios, ne va veni in ajutor.
Nu-L intristati punind la indoiala dragostea Lui. In schimb, ridicati-va ochii si incepeti sa-I aduceti laude chiar acum pentru eliberarea care este pe drum. Apoi veti fi rasplatiti din abundenta pentru timpul asta de intirziere care v-a intarit atit de mult credinta.

DIN "SAFE in the SHEPERD'S ARMS"

din "Ocrotit in bratele Pastorului..."
tradus Rodica Botan

David a gasit pasunea unde se duce nemultumirea sa moara. Ca si cind am spune: "Ceea ce am gasit in Dumnezeu este mai valoros decit ceea ce n-am gasit in viata." Am putea si noi sa invatam sa spunem acelasi lucru? Gindeste-te un pic la toate lucrurile pe care le ai. Gindeste-te la casa pe care o ai, masina pe care o conduci, banii pe care i-ai economisit. Gindeste-te la giuvaierurile pe care le-ai mostenit, si investitiile pe care le-ai facut, si hainele pe care ti le-ai cumparat. Imagineaza-ti toata avutia pe care o ai si da-mi voie sa iti amintesc doua adevaruri biblice...

Tot ce crezi ca ai... nu este al tau. Intreaba pe cineva care lucreaza la morga... Nimeni nu duce nimic din ce a agonisit cu el. Cind unul dintre cei mai bogati oameni din istorie, John D.Rockefeller a murit, contabilul lui a fost intrebat...
-Cit a lasat Jokn D. Rockefeller in urma? Contabilul a raspuns...
-Totul... Absolut totul!
"Cum a iesit de gol din pintecele  mamei sale, din care a venit, asa se intoarce, si nu poate sa ia nimic in mina din toata osteneala." Eclesiastul 5:15

Asa ca nimic din ce ai... nu este al tau. Si stii ceva? Lucrurile nu te reprezinta, oricum. Ceea ce esti tu nu are nimic de a face cu hainele pe care le imbraci sau masina pe care o conduci. Isus spune: "Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui." Luca 12:15

Cerul nu te stie ca tu esti tipul cu costumul ala grozav, sau femeia aia care locuieste in casa aia mare, sau copilul ala cu bicicleta noua... In cer se cunoaste doar inima ta. "Domnul nu Se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochiul, dar Domnul Se uita la inima." 1 Samuel 16:7. Cind Dumnezeu Se gindeste la tine, El iti vede compasiunea, devotamentul tau, finetea ta si gindirea ta, dar El nu Se gindeste la lucrurile pe care le ai...

O POZA DE PUS PE GINDURI...

     M-am uitat astazi la niste poze cu locuri parasite. Erau multe poze interesante; insule, si orase, si case, si locuri publice peste tot in lume. Asta era ultima imagine. Si m-am oprit o vreme uitindu-ma la poza in timp ce o mie de ginduri imi treceau prin minte.
     As fi curioasa sa stiu ce va trece si voua prin cap, ca mie imi circula tot felul de ginduri - si mai bune, si mai rele. Nu toate sint insa destinate neaparat acestei cladiri. Poza este sugestiva, dar gindurile sint ale mele... si se formeaza din modul in care ma raportez la ceea ce vad.
     Si ce vad? O cladire care se naruie... Vad un loc parasit de oameni. Se naruie cladirea pentru ca nu sint oameni in ea? Sint multe cladiri goale care nu se naruie. Precis nu a fost intretinuta aceasta bisericuta. Nu au mai fost oameni sa o intretina, sau nu i-a mai interesat biserica sau ce se intimpla in biserica si au parasit-o unul cite unul, pina a ramas goala, stinghera si neglijata? S-a intimplat ceva acolo care i-a determinat pe oameni sa plece? Sau s-a intimplat ceva cu oamenii si nu au mai vrut sa se adune acolo? Au gasit alt loc sa se adune? Sau alte locuri?
     Ginditi-va ca imaginea bisericii ar fi intunecata si posomorita daca nu ar fi lumina din spatele ei care sa o lumineze. Lumina pare ca este izvorita de undeva din mijlocul cladirii, desi noi stim ca este undeva dincolo de ea. Si tocmai lumina asta ii da asa o tinuta misterioasa... E ca si cum ar spune si ar insista sa ne spuna un adevar de netagaduit, e ca si cum ne-ar pune in fata unei realitati care ne priveste, pe care nu o putem ignora.
     Biblia ne spune ca noi, oamenii, formam biserica. Unde sint doi sau trei adunati in Numele Lui, Domnul Isus promite ca si El va fi acolo. Ce-i lipseste acestei cladiri sint doar doua sau trei suflete... carora sa le mai pese, care sa se "adune" - nu la taifas, la birfit... ci in Numele Lui...
    Poza asta ma face sa ma simt atit de vinovata!...

PROFETIA LUI OBAMA - CHANGE ( SCHIMBARE)

• Daniel la Babilon.
• ¹ În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat.
• 2Imp 24.1; 2Cron 36.6;
• ² Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
• Ier 27.19-20; Gen 10.10; Gen 11.2; Isa 11.11; Zah 5.11; 2Cron 36.7;
• ³ Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
• ⁴ nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor.
• Lev 24.19-20; Fapt 7.22;
• ⁵ Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului.
• Gen 41.46; 1Imp 10.8; Dan 1.19;
• ⁶ Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
• ⁷ Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania, Şadrac, lui Mişael, Meşac, şi lui Azaria, Abed-Nego.
• Gen 41.45; 2Imp 24.17; Dan 4.8; Dan 5.12;
• ⁸ Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
• Deut 32.38; Ezec 4.13; Osea 9.3;
• ⁹ Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
• Gen 39.21; Ps 106.46; Prov 16.7;
• ¹⁰ Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu, împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului.”
• ¹¹ Atunci Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
• ¹² „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
• ¹³ să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
• ¹⁴ El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile.
• ¹⁵ După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
• ¹⁶ Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zarzavaturi.
• ¹⁷ Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
• 1Imp 3.12; Iac 1.5-17; Fapt 7.22; Num 12.6; 2Cron 26.5; Dan 5.11-14; Dan 10.1;
• ¹⁸ La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
• ¹⁹ Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea, ei au fost primiţi în slujba împăratului.
• Gen 41.46; Dan 1.5;
• ²⁰ În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.
• 1Imp 10.1;
• ²¹ Aşa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cirus.

     M-am gindit astazi la Daniel... Si m-am gindit la vremurile ce le traim, la felul cum traim, si am facut in mintea mea o comparatie. Eu gasesc tot felul de motive sa explic de ce m-am schimbat de cind am venit in America, in felul cum ma port, ma imbrac, vorbesc, traiesc... Dar Daniel, desi a fost luat din tara lui si stramutat intr-o alta tara la virsta adolescentei, a ramas loial invataturilor primite acasa in Ierusalim... si a ramas asa nu pentru o vreme - pina s-a adaptat vietii din Babilon, ci pina la sfirsitul vietii. Sint multi oameni care isi petrec o parte din viata strins lipiti de convingerile ce le-au primit in tinerete si de dragostea dintii, dar pe parcurs se lasa furati de lume si de farmecele ei... Daniel insa, de la prima bucatura inghitita la masa regelui Nabucadnetar si pina la groapa cu lei, are exact aceeasi atitudine, aceleasi convingeri.
     Se schimba lumea din jurul nostru zilnic... Sintem o generatie care a vazut mai multe schimbari decit orice alta generatie inaintea noastra. M-a distrat lozinca lui Obama cu care si-a inceput presedintia... "Change" (schimbare), dar a profetit cu asta exact ceea ce se intimpla in mod general in lumea noastra de astazi - nu numai din punct de vedere politic si social, dar in familii, la locul de munca, in biserica... in lume - totul, dar totul se schimba cu o repeziciune greu de urmarit. La mine la lucru nu ajungem sa invatam un program pina il schimba cu ceva nou. Cei din generatia mea sint majoritatea stresati pina peste poate de atitea schimbari si isi numara anii pina la pensie - sperind sa ajunga intr-un punct unde sa stea linistiti si sa nu se mai schimbe nimic. Sintem cu totii obositi - surmenati de atitea schimbari. Oare vom mai ajunge vremuri de odihna... in care sa gasim miine dimineata lumea din jur si lucrurile cunoscute asa cum le-am lasat cu o seara inainte cind ne-am dus la culcare?
      Dar... desi lumea din jurul lui Daniel era schimbata, si desi era diferita, si desi ar fi avut avantaje sa se schimbe si el... Daniel nu se schimba, nu se spurca, nu se atinge nici macar de mincarea imparatului. Nu are pofte dincolo de ce ii permitea constiinta lui. Unde sintem noi in comparatie cu acest tinerel sau cu ceilalti trei copii tineri rapiti din Ierusalim de linga familiile lor ? Nu am nimic de spus mai mult decit sper sa va fac sa va uitati si voi in oglinda sufletului si sa va amintiti cine ati fost odata si cit sinteti acum de schimbati. Sint aproape sigura ca niciunul dintre noi nu prea mai meritam sa fim aruncati in groapa cu lei...

GHICI CINE SINT???

Sint cea mai valoroasa avutie, si cea mai grea povara.
Te pot impinge catre succes sau te pot face un ratat.
Sint la comanda ta!
Jumatate din ceea ce faci este facut datorita mie.
Pentru ca eu fac totul repede, corect si profitabil.
Sint usor de manevrat, dar trebuie sa fii strict cu mine.
Pe oamenii mari, eu i-am facut mari.
Cei care sint ratati …tot datorita mie sint ratati.
Nu sint o masina, dar lucrez cu precizia unei masini;
Si... cu inteligenta unei persoane.
Poti sa ma folosesti cu profit, sau sa ma folosesti spre ruina.
Arata-mi cum si ce vrei sa fie facut. Educa-ma. Invata-ma.
Condu-ma. Rasplateste-mi.
Si am sa continui cum m-ai invatat… in mod automat.
Sint servitorul tau!
Cine crezi ca sint?
Sint …obisnuinta!!!

Cel mai... Cea mai...

Obiceiul cel mai distructiv… Ingrijorarea
Cea mai mare bucurie… Bucuria de a darui
Cea mai mare pierdere… Respectul de sine
Munca cea mai satisfacatoare… Ajutarea celorlalti
Cea mai urita trasatura de caracter… Egoismul
Oameni pe cale de disparitie… Cei dedicati
Cea mai mare resursa naturala… Tineretea
Cel mai puternic vaccin… Incurajarea
Cel mai greu lucru de invins… Frica
Cel mai efectiv somnifer… Pacea din suflet
Cea mai distructiva caracteristica… Scuzele
Cea mai puternica forta in viata… Dragostea
Cea mai periculoasa persoana… Clevetitorul
Cel mai incredibil computer… Creierul
Lucrul fara de care nu se poate trai…. Speranta
Arma cea mai periculoasa… Limba
Cuvintul cel mai puternic… Pot
Cel mai valoros lucru pe care-l ai… Credinta
Cel mai josnic simtamint… Autocompatimirea
Ce te infrumuseteaza cel mai mult… Zimbetul
Posesiunea cea mai valoroasa… Integritatea
Cea mai eficienta comunicare… Rugaciunea
Spiritul cel mai contagios… Entuziasmul

LA MULTI ANI, TATI!

Tatal meu implineste 82 de ani. Ii doresc multa sanatate si binecuvintari ceresti!

DIN LECTIILE MELE ZILNICE...

Proverbe 18:12..."Inainte de pieire, inima omului se ingimfa, dar smerenia merge inaintea slavei."

Modestia… a devenit un cuvint aproape absent din vocabularul unora… a devenit un arhaism. Modestia si pacea interioara insa sint doua prietene care se tin de mina in viata. Cu cit simti mai putin nevoia sa-i convingi pe altii cine esti tu, cu atit este mai usor sa dobindesti o multumire si o pace interioara. Daca pe orizontala nu te stie si nu te apreciaza nimeni… nu uita!!! …pe verticala esti foarte bine cunoscut.

Plus ca nevoia sa dovedesti tot timpul cine esti e o cursa periculoasa, ca sa nu mai spun la ce munci obositoare ii supune ea pe bietii oameni. Consumi o cantitate de energie enorm de mare ca sa tii in permanenta in aer balonul ala “rotund” cu succese, laudindu-te si incercind sa-i convingi pe altii de valoarea ta ca fiinta umana, dindu-ti titluri si atribute care mai de care mai pompoase. Laudindu-te de fapt nu faci altceva decit sa diluezi starea si simtamintul pozitiv pe care il primesti odata cu multumirea pe care ti-o dau implinirile din viata, de care ai avea toate motivele sa te simti multumit. Ca sa faci situatia chiar si mai de toata pomina, cu cit incerci mai mult sa demonstrezi cine esti, cu atit ceilalti o sa incerce sa te evite, o sa vorbeasca prin spate despre nelinistile tale… nesiguranta ta si nevoia ta permanenta si obositoare de a te lauda; probabil o sa aiba chiar resentimente fata de tine .

Cu toate astea, ironic chiar, cu cit mai putin cauti aprobarea celor din jur, cu atit esti acceptat si aprobat mai mult. Oamenii sint atrasi de cei care in tacere demonstreaza increderea in ei insisi; sint atrasi de cei care n-au nevoie sa se strofoce sa arate perfecti, sa fie in virf, sa fie cei mai, sa fie la superlativul absolut tot timpul si care nu lasa niciun strop de glorie pentru … altii. Celor mai multi oameni le plac persoanele care n-au nevoie sa se laude tot timpul, persoanele care isi desarta cu sinceritate propria inima si care nu isi ridica o statuie propriului ego in toate pietele publice.

Modestia adevarata, ca sa se dezvolte, trebuie insa practicata. Si ceea ce este placut este faptul ca practicind-o poti obtine rezultate imediate in ceea ce priveste calmul pe care il dobindesti si simtamintele sanatoase… placute. Modestia te va satisface...

Data viitoare cind ai oportunitatea sa te lauzi… fa un sacrificiu… rezista tentatiei. O sa-ti pice bine si tie… si noua! Multumim!

DOI FRATI...

Doi frati lucrau impreuna in ferma familiei. Unul dintre ei era casatorit si avea o familie numeroasa. Celalalt era necasatorit. La sfirsitul zilei, cei doi frati imparteau totul pe din doua: profit si produse.

Intr-o zi insa, fratele cel necasatorit isi zise...”Nu e drept sa impartim egal produsele si profitul. Eu sint singur, si nevoile mele sint putine.”. Asa ca, in fiecare noapte lua cite un sac de griu din hambarul lui si trecea cu el cimpul ce-l despartea de casa fratelui sau si i-l punea acestuia in hambar.

In acest timp, fratele lui cel insurat si-a zis si el…”Nu-i drept sa impartim totul pe din doua. La urma urmei, eu sint insurat si am nevasta si copii sa ma ingrijeasca daca mi se intimpla ceva. Fratele meu, saracul, e singur… nimeni sa stea linga el in viitor.” Asa ca, si el lua la spinare cite un sac de griu si trecea cimpul si-l varsa in hambarul celuilalt.

Amindoi se tot minunau ani la rind cum griul nu scade nicicum. Pina intr-o noapte intunecoasa cind cei doi s-au lovit unul de altul… In sfirsit, au inteles cum de griul nu scadea in niciun hambar. Si-au pus sacii jos …si s-au imbratisat.

…………………
Fratii mei… intr-un fel symbolic, parca si noi trecem cimpurile care ne despart si ne vizitam in mod virtual. Purtam in spate sacii incarcati… numai noi stim cu ce. Va invit sa va deschideti fiecare sacul si sa va uitati inauntru ...poate chiar sa facem un pic de ordine acolo. O lume intreaga ne priveste… ce facem, ce caram… ce ne dam unul altuia… N-ar fi frumos sa ne intilnim undeva pe la mijlocul cimpului… grabiti in misiunea asta secreta de facere de bine? Si n-ar fi minunat daca… ne-am si imbratisa?