ESTI GATA?

Din “Crazy Love” - de Francis Chan
Traducere de Rodica Botan

Ca pastor, sint adesea chemat cind “viata se duce ca roua”. Unul dintre exemplele cele mai puternice pe care le-am vazut in viata mea a fost Stan Gerlach, un om de afaceri de succes foarte cunoscut in comunitatea noastra. Stan era prezent la o inmormintare si rostea un elogiu cind s-a hotarit sa si vesteasca Cuvintul cu aceasta ocazie. La sfirsitul mesajului, Stan le-a spus celor indoliati… "Stiti, nu stie nimeni cind Dumnezeu decide sa ia viata cuiva. Si cind vine acel moment, e prea tirziu ca sa mai faci ceva. Sinteti voi gata?” Apoi Stan s-a asezat pe scaun, s-a rasturnat cu scaunul si… a fost mort. Sotia si copiii lui au incercat sa-i faca respiratie artificiala… dar nu s-a mai putut face nimic - exact asa cum Stan a marturisit doar cu citeva minute inainte.

N-am sa uit niciodata cum am primit acel telefon si m-am grabit sa ma duc la casa lor. Sotia lui Stan, Suzi, doar ce ajunsese acasa. M-a imbratisat si a plins. Unul dintre fiii ei, John, a coborit din masina plingind. M-a intrebat… "Ai auzit ce s-a intimplat? Sint asa de mindru de el. Tatal meu a murit facind ceea ce ii placea sa faca cel mai mult - sa le spuna oamenilor despre Isus.”

Mi s-a cerut sa ma adresez celor ce se adunasera acolo. Erau copii, nepoti, vecini si prieteni. Mi-am deschis Biblia la Matei 10:32-33… ”De aceea, pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.”

Apoi le-am cerut celor de fata sa-si imagineze …prin ce a trecut Stan mai devreme. Intr-o clipa a fost la serviciul de inmormintare, spunind multimii… "Acesta este Isus"… si in clipa urmatoare, Dumnezeu L-a auzit pe Isus spunind… "Acesta este Stan Gerlach!” Un moment in care Stan il prezenta pe Isus, ca in momentul urmator Isus sa-l prezinte pe Stan.

S-a intimplat chiar atit de repede. Si se poate intimpla tot la fel si cu oricare dintre noi. Sa ma folosesc de cuvintele lui Stan…”Esti gata?”

SA IUBESTI ...IN CIUDA FAPTULUI CA...

http://www.focusonthefamily.com/marriage/strengthening_your_marriage/love_for_the_long_haul/anyway_love.aspx

     Am citit ceva dragut si… cu mult miez in "Focus on the family". Linkul de mai sus are povestea in engleza. Cu toate greselile mele - si sint multe -, totusi ...nu sint si ipocrita. Nu am scris eu articolul, ci doar l-am tradus. Nu as fi putut sa scriu ceva ce nu am trait... Nu este usor sa iubesti "in ciuda faptului ca"... Iar uneori pentru unii ca mine se dovedeste chiar imposibil. Dar... cititi articolul tradus... sa intelegeti despre ce este vorba.

……………………………………………………...

De Valentine Day, Meg i-a pregatit o surpriza sotului ei Peter si impreuna cu bomboanele de ciocolata preferate i-a daruit si niste bilete la un meci de hockey. Mai tirziu, in aceeasi seara, s-a "impachetat" ca un cadou, cu o rochita deosebita, cumparata special pentru aceasta ocazie… doar pentru ochii lui.

Peter i-a cumparat o felicitare. De la Alimentara. A luat-o in drum spre casa cum venea de la munca. Si nu a scris nimic pe ea, decit s-a semnat…"Peter".

Citeva zile mai tirziu, Meg a incercat sa-i explice ca se simte ca si cind ea nu ar prezenta mare importanta pentru el… ca felicitarea nu fusese chiar ce si-ar fi dorit. Dar… Peter din nou a inteles gresit si, dupa citeva luni cind si-au sarbatorit aniversarea, Peter nu i-a mai dat nici macar atit... o felicitare.

-Cum ai putut sa nu-mi iei nimic de aniversarea noastra?... l-a intrebat ea suparata a doua zi? In special dupa conversatia care am avut-o dupa ziua de Valentine?

-Pai, m-am gindit sa-ti iau ceva, dar n-a fost sa fie… a replicat el. Si apoi, am stiut sa nu-ti mai cumpar iara felicitare, ca nu ti-a placut data trecuta cind ti-am cumparat una…

-Nu ca nu-mi plac felicitarile… a zis ea. Dar o felicitare simpla pare asa de …putin. Dar... pina si aia e mai buna decit nimic…

Citeva luni mai tirziu, a venit ziua lui Meg. De data asta, Peter i-a cumparat ceva - un set mic de scule. Cu citeva saptamini inainte, Meg i-a cerut sa imprumute o surubelnita si o banda de masurat. Si Peter s-a gindit ca Meg ar trebui sa aiba setul ei de scule pentru casa, ca sa nu le mai imprumute pe ale lui.

Meg isi aminteste cum a incercat sa-l faca pe sotul ei sa citeasca citeva carti despre "cum sa-ti iubesti sotia". Dar el a citit doar citeva pagini, si-a pierdut interesul si nu le-a mai deschis niciodata apoi…

"Am realizat ca n-o sa-l pot schimba niciodata", spune ea, "dar… il iubesc cu toate ca..."

PENTRU CA…

Ultimele cuvinte ale lui Meg… "il iubesc cu toate ca" reprezinta cea mai profunda expresie teologica despre casatorie pe care am auzit-o vreodata. Dragostea celor mai multi dintre noi se bazeaza pe  "pentru ca"… nu pe "cu toate ca". Te iubesc pentru ca esti bun cu mine. Te iubesc pentru ca te porti frumos, pentru ca ma respecti, pentru ca stii sa fii romantic…

Dar in Luca 6:32-36, Domnul Isus ne spune ca nu trebuie sa iubim "pentru ca". Ar trebui sa iubim "cu toate ca"… in ciuda faptului ca… Daca iubim pe cineva "pentru ca" acea persoana este buna cu noi, raspunde sentimentelor noastre sau se poarta frumos, cu ce sintem mai buni ca altii? In esenta, Domnul Isus iti spune ca n-ai nevoie de Duhul Sfint ca sa iubesti un om care isi aminteste toate aniversarile - nu numai aniversarea casatoriei, dar si aniversarea primei intilniri sau a primului sarut. Orice femeie poate iubi un asa barbat. Sau daca iubesti o sotie care te copleseste cu daruri pentru sportul tau favorit, care se da peste cap sa te faca sa te simti confortabil cind vii acasa de la munca si care este a ta oricind o doresti - pai… n-ai fi diferit de oricare alt barbat. Pentru o asemenea dragoste din partea ta, raspunzind doar atitor lucruri frumoase… asta nu-ti aduce nici un credit special.

Dar daca iti iubesti sotia care te dezamageste citeodata, care este citeodata prea preocupata doar de ea insasi - atunci o iubesti in ciuda faptului ca… Facind asa, tu urmezi modelul Tatalui Ceresc, care ii iubeste si pe cei nemultumiti si rai.

IN CIUDA FAPTULUI CA…

Ai sa iubesti numai "pentru ca"? Sau vrei sa iubesti "in ciuda faptului ca"? Ai sa iubesti un barbat sau o femeie care nu-ti apreciaza sacrificiul? Ai sa iubesti un sot sau o sotie care nu te respecta? Ai sa iubesti un sot sau o sotie care nu se poata cu tine cu aceeasi tandrete cu care te porti tu?

Aproape toate casatoriile necredinciosilor sint bazate pe o dragoste "pentru ca". Credinciosii sint chemati la o dragoste "in ciuda faptului ca". Asta ne face diferiti. Asta Ii aduce glorie lui Dumnezeu. Asta ne va face sa apreciem mai mult dragostea lui Dumnezeu pentru noi, pentru ca Dumnezeu ne iubeste "in ciuda faptului ca!!!". Ne da… si ne da din nou, ca sa ne mai dea o data - si noi luam intruna, fara prea multa recunostinta. El este dornic sa Se intilneasca cu noi, dar noi sintem prea ocupati ca sa avem timp si de El. El este bun cu noi, iar noi, cind ni se intimpla ceva rau, Il acuzam fara remuscari ca ceva n-a mers dupa planul facut de noi. Dar Dumnezeu ne iubeste "in ciuda faptului ca". Sa iubim in ciuda faptului ca… inseamna sa iubim cum iubeste Dumnezeu.

Asta este adevarata dragoste… asa cum a intentionat Dumnezeu sa fie.

SA-MI FIE RUSINE...

      Tatal meu a avut o operatie nu demult. Din cind in cind imi vine rindul sa ii ajut pe parinti, si pentru ca trebuie sa tina regim, caut mereu cind sint in supermarket produse care sa fie bune pentru ei. Astazi, printre altele, am luat flex seeds. Nu stiam precis cum sa le folosesc, dar pe cutie era o reteta.
     Grabita sa ajung la ei, m-am dus la casa sa platesc, am pus toate cumparaturile pe banda , am achitat, mi-am luat cosul cu pungile si eram acuma la masina sa le descarc. Cind sa ridic poseta, dau de cutia de flex seeds stind singurica si nederanjata ...si neplatita. Nu o vazusem, si nu am pus-o pe banda... deci nu am platit-o.
     Instinctiv, o bucurie a venit peste mine... Hihi... m-am gindit... am economisit ...nu stiu... citiva dolari... Si drept sa va spun daca nu era un fel de jena slaba din partea constiintei... dar slaba de tot... as fi pus si cutia aia in portbagaj si m-as fi tot dus. Si culmea este ca nu duc lipsa de nimic, si cei citiva dolari nu fac absolut nici o diferenta la finantele mele. Dar mi-a trebuit sa ma lupt cu mine, ca sa ma conving sa duc cutia inapoi. Si nu stiu exact cine a luptat cu cine, ca eram tot eu acolo inauntru purtind discutii in capul meu... si am dus pina la urma cutia inapoi - dar numa' de ambitie, ca si cind as fi facut o treaba tare curajoasa. Mare nerusinare, mi-am zis tot eu mie... mare neobrazare, mare nesimtire... (lista poate continua).
     Ce anume este in noi de nu ne lasa sa facem ce trebuie facut? Si nu ca la scos de masele, ci cu usurinta si in mod natural?! Mi-a trebuit de doua ori energia necesara sa fac drumul inapoi in supermarket si sa dau cutia inapoi... Oare de ce? Ca daca nu as sti diferenta dintre bine si rau as mai avea scuze... Dar o stiu!!!
      M-am grabit sa scriu toate astea pina am curajul s-o fac... ca parca inca inauntrul meu, o voce care pare sugubeata ride de ceea ce am facut... sau n-am facut... nu mai stiu!
      Dar ...asta este cine sint eu, dragi cititori, sau poate "sintem" daca cumva va puteti asemana cu mine. In noi se lupta doua forte... si depinde tot de noi sa facem alegeri bune... Mie mi se mai intimpla sa fac si alegeri proaste... Cu toate ca ... sincera sa fiu, daca nu le duceam inapoi, nu mi-ar fi mers pe git semintele alea si nu m-as fi bucurat de ele nici un pic. Asa ca nici nu m-as fi putut folosi de ele cu placere.

     Spun doar atit... Doamne, ajuta-ne sa avem discernamint ...iar la vocea aia care se bucura de lucruri nepotrivite, ii spun..."Sa-ti fie rusine!!!"

NASA RAPORTEAZA...

NASA confirma ca Pamintul va experimenta 6 zile de intuneric aproape complet - si acest eveniment se va intimpla intre 16 si 22 decembrie (de marti pina luni). Vom ramine fara lumina Soarelui in aceste 6 zile din cauza unei furtuni solare care va produce un fel de praf si alte reziduuri, ce vor acoperi aproape 90% din suprafata astrului. 

Anuntul a fost facut de Charles Bolden, care a cerut ca toata lumea sa ramina calma...

Gasiti articolul aici... http://huzlers.com/nasa-confirms-earth-will-experience-6-days-total-darkness-december-2014/

SA CEREM CU CREDINTA

“Cereti, si vi se va da…” de Vera Cusnir


     Cu multi ani in urma, in Rusia bantuia o foame cumplita. Oamenii piereau cu miile chiar pe strada. Cersetorii umblau pe sub ferestre, bateau pe la usi sau cereau milostenie de la trecatori, care fiind si ei saraci, nu puteau da si altora din putinul pe care-l avea fiecare.
Intr-o familie, parintii murisera de foame, si copiii au ramas numai cu bunicii. Erau trei guri care trebuiau hranite. Bunica impletea si-si vindea marfa in piata, dar castiga prea putin, si toti ai casei duceau un trai de azi pe maine.
     A venit si ziua cand s-a ispravit si ultima imbucatura de paine. Batrana era disperata, dar in fata copiilor nu se trada cu nimic, ca sa nu le faca inima rea, si seara i-a chemat ca de obicei la rugaciune. Numai ea stia ca le ajunsese cutitul la os si ca numai Dumnezeu le mai putea veni in ajutor. Ea I-a cerut Domnului paine pentru nepotii ei, o coaja sau o farama de paine, caci o paine intreaga nu mai vazuse de cine stie cand. Dar nepotica ei a indraznit sa-I ceara lui Dumnezeu o paine intreaga!
Seara tarziu, copiii s-au culcat flamanzi, si nici dimineata nu le-a adus nimic de-ale gurii. Incredintata ca nu vor ramane fara paine in acea zi, fetita a sfatuit-o pe bunica sa ascuta cutitul. Bunica a facut intocmai, si copiii au petrecut intreaga zi in asteptarea painii.

     A venit si seara, dar de paine nici pomeneala. Copiii s-au culcat flamanzi si de asta data. Insa deodata s-a auzit o bataie in usa. Bunica a deschis si a recunoscut in barbatul din prag pe un vechi prieten al familiei lor. Barbatul a intrat pe usa nins si rebegit de frig, si bunica l-a poftit langa foc sa-si mai vina in fire si sa se incalzeasca. El si-a dat jos haina si i-a spus ca facuse in acea seara mai bine de treizeci de kilometri ca sa ajunga la ei.
     -“Ce te-a adus la noi?” l-a intrebat bunica. El a raspuns:
     -”Ieri pe la pranz am simtit ca trebuie sa vin numaidecat incoace. Ceva imi spunea ca sunteti la mare stramtorare”. Si el a adaugat intorcandu-se spre copii:
     -”Ia sa-mi spuneti ce v-am adus?”
Fetita care se rugase pentru o paine a zis cu toata increderea:
     -”Eu stiu. Dumneata ne-ai adus o paine”.
     - “Intr-adevar, asa este - eu v-am adus o paine intreaga. Dar cum ai ghicit?”
Prietenul familiei a aflat astfel despre rugaciunea fetitei, si cu lacrimi in ochi a scos din san o paine si i-a intins-o bunicii. Si desi au mancat-o fara unt si lapte, toti ai casei s-au simtit nespus de fericiti in acea seara. Asta le-a intarit slaba lor credinta...
................
     Povestea pare simpla si banala. Dar citi flaminzi nu exista si astazi? Citi oameni pentru care o piine ar rezolva cel putin pentru o zi problema existentei? Dar altceva vreau sa amintesc aici. Unul din ucenici - Petru mi se pare, era in inchisoare - si fratii erau adunati si se rugau pentru el. Deoadata cineva bate la usa, si cind servitoarea Roda merge sa deschida... cine credeti ca era? Petru... Dar au crezut cei care se rugau pentru Petru ca rugaciunea le-a fost ascultata, si Petru eliberat? N-au crezut...!!!
    Ca nu facem nici noi altceva astazi. Ne rugam pentru boala unuia, pentru situatia precara a altuia, pentru copiii nostri, parintii nostril - dar cind Dumnezeu raspunde - vai, ce noroc a dat peste noi!... sau uite ce destepti am fost si cum am rezolvat problema!...
     O rugaciune facuta Domnului trebuie insotita de credinta, si apoi de multumire. Uneori copiii au mai multa credinta decit noi. Da-ne Doamne intelepciune sa stim ce cerem, cum cerem... si sa stim sa multumim!!!

GARAGE SALE!!!!

S-a anuntat ca diavolul isi va pune uneltele de lucru la vinzare. Foarte punctual si organizat, in ziua anuntata, sculele erau pregatite pentru inspectia publicului, si fiecare scula avea eticheta cu pretul respectiv.

Oh, si erau acolo tot felul de lucruri scirboase si care sa iti produca repulsie: ura, invidia, gelozia, necredinta, minciuna, mindria... si taraba era plina de spurcaciuni. Asezata mai la o margine insa, era o unealta care avea o infatisare nevinovata, dar care era foarte uzata ...si cu toate astea, avea un pret foarte ridicat.

-Pot sa stiu numele acestei unelte, intreba un cumparator?
-Oh... raspunse diavolul... asta este descurajarea...!!!
-Si de ce ai pus un pret atit de ridicat? Mai intreba omul... mirat!
-Pentru ca niciuna din celelalte unelte nu imi este atit de folositoare cit imi este deznadejdea. Cu unealta asta pot patrunde inauntrul inimii oamenilor mai usor decit cu celelalte scule, si cu ea lucrez acolo unde niciuna din celelalte scule nu imi este de niciun folos... Odata ce patrund inauntrul inimii, pot face ce vreau. Este tare uzata, ca o folosesc la aproape toata lumea... multi nici nu stiu ca imi apartine mie...

Dar pretul acestei scule a fost asa de ridicat, ca nimeni n-a putut sa o cumpere. Este inca si astazi in mina diavolului, care o foloseste de multe ori cu succes sa intre chiar si in inimile copiilor lui Dumnezeu...

POVESTEA CIOBURILOR...

V-am mai spus ca-mi plac povestile? Saraca, Buna mea, se satura draga de ea sa-mi tot povesteasca in fiecare seara, si cind nu mai voia sa-mi mai spuna povesti, ca era prea tirziu sau era ea prea obosita, avea ea o poveste cu care incheia… Si Buna mea imi povestea atunci povestea asta…

-A fost odata un pastor la oi. Si pastorul  asta era un pastor bun si isi iubea oile – si el avea… muuuulte… muuuulte… foarte multe oi. Si cum pastorii sint intotdeauna in cautarea unei pasuni proaspete si bune pentru oile lor… ca si Bunul Pastor din Psalmul 23, care isi duce turma “pe pasuni verzi si la ape de odihna”, asa si pastorasul asta era in cautarea unei pasuni mai bune. Si ducindu-si turma la o astfel de pasune, a ajuns in dreptul unei ape… Si apa era taaaare, taaare adinca. Si acuma… cum sa treaca apa? A vazut pastorasul ca mai jos pe apa era o punte. Si si-a dus turma intr-acolo. Numai ca turma era mare si puntea era ingusta si nu putea sa treaca decit cite o oaie o data… Si Buna se oprea din povestit…

-Buna… de ce te-ai oprit? Mai vreau sa-mi povestesti…

-Pai iti povestesc eu, dar stai sa treaca oile…

Mai stateam eu ce stateam… ascunsa sub duna ei de puf de gisca… pe intuneric, uitindu-ma la reflectia flacarilor din soba pe tavan… si urmarindu-le alergarea… si de la o vreme, iar intrebam…

-Buna… inca n-au trecut toate oile?

-Nu, ca-s tare multe… mai zicea Buna…

Si imi imaginam cum trec puntea… oaie dupa oaie… si intr-un tirziu adormeam…

…………………

Asa ca, din copilarie, am ramas cu “defectul” asta… Sint totdeauna gata sa ascult o poveste buna. Ieri de pilda, am auzit una ce m-a uns la inima. Si am sa v-o spun si voua…

In Europa undeva, era o catedrala mare si frumoasa, care avea o celebra fereastra facuta din sticla colorata. Multimi de turisti veneau in fiecare an s-o vada. Astfel de catedrale am vazut si eu cind am vizitat Parisul… Minunate lucrari de arta! Fereastra asta minunata era chiar deasupra altarului.

Intr-o noapte, o furtuna naprasnica a facut ca un pom care era in apropierea ferestrei sa se rupa, si o creanga a izbit cu putere fereastra asta frumoasa si a facut-o tandari. A doua zi, cei care aveau grija de Catedrala au gasit doar tandarile imprastiate peste tot…

Omul care facea curatenie, a adunat intr-o cutie pina la ultimul ciob, si desi sticla aia imprastiata nu mai avea nici o valoare, omul nu a putut sa arunce la gunoi ceea ce fusese cindva atit de valoros… si a pus cutia cu cioburi undeva la subsol, unde aveau mai multe vechituri depozitate.

Au trecut doi ani… si un artist a ajuns prin locurile alea. Si-a amintit ca mai vizitase Catedrala pe vremea cind faimoasa fereastra lasa raze colorate sa lumineze altarul. A ajuns sa discute cu omul care facea curatenie… si acesta i-a spus ca inca mai exista cioburile ferestrei, undeva la subsol. Artistul s-a gindit o clipa …apoi a cerut sa vorbeasca cu cineva din comitetul de conducere a Catedralei - si dupa multe discutii, acestia au acceptat sa-i incredinteze lui cutia cu cioburi. Au mai trecut inca doi ani, si cei din conducerea Catedralei au primit o invitatie sa viziteze studioul acestui artist. Dupa intilnirea lor, artistul i-a dus intr-o incapere unde era ceva acoperit, cum fac adesea artistii… si dupa ce le-a atras atentia sa-si indrepte privirile spre acel loc, artistul a dezvaluit obiectul acoperit…

Niste culori si niste forme divine au incintat ochii celor ce priveau - si o fereastra, asemanatoare cu fereastra care fusese distrusa de furtuna era chiar in fata lor, dar intr-o versiune si mai maiastra, si mai glorioasa…

Aplicarea acestei povestiri la vietile noastre este foarte usor de facut. Care dintre cei care cititi aceste rinduri n-ati experimentat o astfel de furtuna in viata - o furtuna care a darimat, si decimat, si distrus tot ce eram - tot ce agonisisem in timp - insasi esenta noastra ca fiinte umane? Eu personal imi amintesc cind intreaga mea existenta era facuta tandari si nu stiam de unde as putea sa incep sa adun cioburile - sau ce sa fac cu ele.

Si singuri n-am putea… este adevarat. Dar este UNUL - si numele Lui este Dumnezeu - care a trimis pe Fiul Sau chiar aici pe pamint - ca sa ne gaseasca, sa ne inteleaga, sa ne adune, sa ne ajute, sa ne dea speranta, sa ne poata reface existenta- sa putem fi din nou - O FAPTURA NOUA… cu un nou inceput. El care ne-a creat de la inceput, El stie si poate sa ne puna din nou la loc - si inca sa faca din cioburi ceva deosebit - o opera de arta - ceva minunat.

Asadar, daca tu, cel care citesti aceste rinduri simple, aceasta poveste usor de digerat, ai vreun motiv sa crezi ca ceva din ce am spus aici ti se potriveste; prinde inima, dragul meu! Caci binecuvintarile Domnului nu se sfirsesc… si pina se zice ASTAZI… exista speranta si pentru tine. Fie ca sa nu treci nepasator peste aceste rinduri!… Iti spun din proprie experienta… Ceea ce noi nu putem… El poate!!!

NU CUMVA...?

     Un subiect greu  si complicat. Relatia dintre frati. Am ascultat astazi ceva dintr-o predica… era vorba de preacunoscuta poveste a lui Iosif. De ce sa mai vorbim de ea cind  o stim cu totii in cele mai mici amanunte? Si totusi… ne-am obisnuit asa de mult cu scena respectiva, cind fratii lui Iosif il dezbraca pe tinarul de 17 ani si-l arunca intr-o groapa adinca... cu gind sa-l omoare. Sintem atit de obisnuiti  ca nici nu mai intelegem gravitatea momentului. Ar trebui sa ne uitam cu ochi noi…proaspeti, ca un cunoscator de arta care priveste un tablou nou pentru prima data… si il studiaza de aproape, de departe… inchide putin ochii… priveste detaliile… ca sa afle si sa inteleaga cit mai mult din ceea ce artistul a vrut sa reprezinte.

     Imaginati-va ce frati au fost aceia care dupa ce l-au sortit in inima lor mortii se pun la masa sa manince… si nu le sta in git… De cite ori ati avut o situatie, o criza in familie… voi ati avut pofta de mincare? Dar daca ati comite o crima… ca aceasta comisa de fratii lui Iosif… ati putea baga ceva in gura? Si totusi …povestea este reala… Iosif in groapa, in timp ce fratii lui mesteca nestingheriti…

     Nu stiu daca povestea este de gindit sau… de simtit…?! Tabloul este pentru toti… La Cina cea de taina, cind Domnul Isus a anuntat ca unul dintre cei doisprezece Il va vinde, fiecare ucenic si-a pus serios intrebarea… "Nu cumva sint eu?", in timp ce Iuda si-a intins mina in blid si a dus-o la gura linistit... Si acuma, nu va ginditi cum sint fratii vostri... mai bine ginditi-va ce frate sau sora sunteti voi!...

ELIXIRUL VIETII

De Ilka Chase
Traducere de Rodica Botan

“Dragostea este sarea vietii.” – John Sheffield

O doamna pe care o cunosteam scria o reteta, pe care i-o dicta un prieten de origine spaniola. El ii spunea cite cesti de "asta" si cite linguri pline de "aialalta"… si cit de mult trebuie fiert… si deodata prietenul meu adauga… "Orice ai sa faci insa, draga Clarita, daca vrei ca reteta sa iasa cu adevarat buna, trebuie neaparat sa adaugi…gratie." Sa adaugi gratie este doar un fel de a spune sa adaugi… putina dragoste.

Si de fapt asta se aplica la orice am face. Sa actionezi onorabil, inteligent, cu discernamint este absolut admirabil; dar daca vrei sa gusti dulceata vietii cu adevarat trebuie sa adaugi gratie…

Parca niciodata lumea n-a fost mai plina de retete, de informatii de tot felul. Ni se spune cu exactitate cum sa facem absolut orice; de la gatitul unei giste pina la felul in care trebuie sa ne purtam cu sotii sau sotiile noastre. Si multe din aceste instructiuni ar fi eficiente… Dar daca nu pui si un pic de dragoste in ele, daca nu pui gratie, o sa duca cu siguranta lipsa de gustul acela adevarat si dulce al vietii pe care il cautam cu totii.

Asa ca… nu conteaza ce te preocupa, nu conteaza ce anume faci, ce reteta alegi… nu uita … cel mai important ingredient al vietii!!!

INDRAZNITI!!!

“Toti vamesii si pacatosii se apropiau de Isus ca sa-L asculte. Fariseii si carturarii cirteau si ziceau…” Luca 15:1 -2a

    

     De obicei cind se predica din textul asta greutatea cade pe ce ziceau fariseii si carturarii. Dar eu le-am taiat-o aici, ca n-au spus nimic bun si nimic important atunci, si astazi se ocupa de aceleasi lucruri. Ti-e si greata citeodata sa auzi ce se petrece. De aia ma gindesc ca e mult mai potrivit sa ne uitam la restul versetelor de mai sus.

     Si mi-a cazut mie asa de bine sa vad cine anume indraznea sa se apropie de Isus. Nu tipii astia grozavi din secolul intii, cei care aveau carte, si invatatura, si bani, si situatie sociala. Nu… toti cei care erau considerati pleava societatii, aia se apropiau sa-L asculte pe Isus. Aialalti doar cirteau si ziceau - ca de destepti ce erau, nu puteau sa asculte. Ei trebuiau sa vorbeasca tot timpul. Sa dea sfaturi si sa “indrume” norodul…

     Cita usurare ne poate da versetul asta stiind ca nu conteaza unde esti pe scara asta sociala, “TOTI” cei care erau sub umbrela pacatosilor se puteau apropia de Isus. Sintem multi in categoria asta si astazi… si uneori sintem timizi ca ni s-a spus ca doar sfintii se pot apropia de Dumnezeu. Iata ca nu este adevarat… ca Biblia ne dovedeste ca acest Fiu de Dumnezeu a fost trimis pentru noi, astia pacatosi si in situatii …compromitatoare. Domnul Isus ne-a cautat de cind lumea si nu Se jeneaza de prezenta noastra. Sta la fintina cu noi, sta la masa cu noi, la unii ne spala picioarele, cu altii intinde mina in aceeasi farfurie…

Indrazniti deci sa-L ascultati!…

    

CREATIONISM LA MODUL ...GENERAL!

Ora de religie

Un preot explică la ora de religie:

- Dumnezeu l-a creat pe Adam; si cu o coastă din Adam a creat-o pe Eva.

- Părinte, îl întrerupe un elev, tata spune că ne tragem din maimute.

- Ascultă, zice preotul plictisit, cazul familiei tale nu mă interesează. Eu vorbesc în general.

DIN FUGA CALULUI...

De Emily Kimbrough - noted traveler, lecturer, writer

traducere de Rodica Botan



"Nonsens! Asta nu se vede din fuga calului", spunea bunica mea…
………………..
Cu citeva saptamini in urma, urcam scarile unui podium unde trebuia sa tin o cuvintare, si ciorapii mei s-au agatat de o margine mai ascutita pe care am atins-o, si firul a luat-o razna. Am incremenit o clipa, dar in momentul urmator mi-am amintit o fraza pe care bunica o spunea mereu cind ceva marunt ne supara mai tare decit ar fi trebuit… "Nonsens!… asta nu se va vedea din fuga calului…"

Am auzit fraza asta pentru prima data cind eram de 10 ani. Ma gasisem sa comentez - suparata de un defect la infatisarea mea, despre care credeam eu ca le va atrage atentia tuturor celor prezenti la sarbatoarea pentru care ma pregateam. Imaginea bunicii, aceea a unui calaret in goana calului care nu va vedea defectele de care vorbeam eu, a lasat o impresie adinca in fetita de zece ani.

Cred ca atunci am invatat sa separ lucrurile importante de cele mai putin importante. In anii care au urmat, am folosit adesea imaginea acelui calaret-strigoi daruit de bunica imaginatiei mele. Acel calaret a devenit o autoritate care nu m-a dezamagit niciodata, care mi-a structurat o scara de valori si a despartit lucrurile triviale de cele importante.

Uneori mi s-a parut ca intr-o anume situatie am fost nepoliticoasa… sau am fost doar putin confuza si deplasata in felul in care am raspuns? Nu mi-am facut datoria asa cum ar fi trebuit sau… dimpotriva, lucrurile care nu le-am facut nu meritau atentia mea de la inceput? Ori… am detectat un fel de impertinenta si rautate la cineva… sau a fost doar imaginatia mea si m-am pomenit ca inventez ceva din nimic?

In mintea mea, am descalecat adesea calaretul imaginar si am urcat eu pe calul lui. Am realizat ca din spatele acelui cal pot sa vad mai bine chiar peisajul in care traiesc si marimea lucrurilor din jurul meu. O sa va fie de mirare cite lucruri care ne deranjeaza si ne chinuie chiar… dispar atunci cind ne uitam la ele din goana calaretului...
..................................

     Nu-i asa ca va pune pe ginduri asemenea remarci? Si incepi sa te gindesti fireste cite amanunte nesemnificative ne-au amarit si ne-au bintuit viata! Cite lucruri neimportante ne-au tinut sclavi la munca... cite hotariri nejustificate doar cu gindul ca ce o sa zica... tanti Geta si nea Gicu de pe strada aialalta!?...
     Astazi am fost la o ora de pregatire pentru pensionare - sa ma informez cam ce trebuie sa pun la punct pe cind ies la pensie. O sa fiti surprinsi cum este sa te uiti la viata din capatul capatului. Nu mai vorbesc ca astazi colegii mei de liceu din Petrosani au avut reuniunea - intilnirea de 40 de ani de la terminarea liceului.
Viata este ca un abur... parca Solomon zicea. Trece ...si parca o traim din fuga calului. Cam aceeasi viziune o are si calaretul, si cei care il privesc. Ce alegeri am facut pina acum?
     Cei care au tinut ora asta de care vorbesc ne-au cerut sa scriem pe hirtie ce venituri avem si o alta lista cu ce cheltuieli - necesitati sau dorinti am avea pentru pensionare.
     Oare nu asa ar trebui sa facem si cu viata noastra? Chiar credem ca toate se termina la mormint? Daca nu te poate convinge nimeni ca exista viata vesnica, ai cumva argumente sa le dovedesti contrariul? Si daca nu esti sigur... si nu stii, chiar nu te intereseaza? Da-te, omule, jos de pe cal si afla adevarul sau macar incearca... fiindca, uite... vremea trece, si intr-o zi calul se va opri... si este important sa ai ceva cunostinte despre CE urmeaza sau UNDE!!!

PE LOCURI... FITI GATA... START!!!

De Bill Crowder


In filmul "Chariots of Fire", unul dintre personaje este legendarul alergator britanic, Harold Abrahams. El este obsedat sa castige, dar in preliminariile de 100 de metri de la Jocurile Olimpice din 1924, este invins dramatic de rivalul sau, Eric Liddell. Abrahams devine disperat. Cind prietena lui, Sybil, incearca sa-l incurajeze, Harold ii raspunde minios:

-Eu alerg sa cistig. Daca nu cistig… nu mai alerg.
La care Sybil ii raspunde cu multa intelepciune:
-Daca nu alergi - n-ai cum sa cistigi!

Viata este plina de contradictii, si noi credinciosii nu sintem scutiti de dezamagiri care eventual ne fac sa vrem sa abandonam. Dar in alergarea asta, care este de fapt viata de credinta, Pavel ne indeamna sa continuam alergarea, sa nu ne oprim. El le-a spus celor din Corint la 1Corinteni 9:24… "Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul!". Trebuie sa alergam cu credinciosie, spune Pavel, incurajati de faptul ca alegam ca sa0L onoram pe Regele nostru si sa primim de la El o coroana eterna.

Daca ni se intampla sa cadem in alergare - daca renuntam sa-L servim sau daca din cauza dificultatilor avute pe drumul credintei il abandonam si cadem in pacat, riscam sa pierdem plata si premiul pe care l-am primi daca am continua alergarea in masura puterilor noastre.

Sybil a avut dreptate…"Daca nu alergi - n-ai cum sa cistigi!"
………………………
E dimineata… si am avut asa o dorinta sa trec pe distrugere si demolare azi-dimineata cind a sunat alarma. As vrea sa stiu exact in cite bucatele as putea sa sparg ceasul… sau sa vad daca e posibil sa-l macin la masina de macinat cafea... In cite o zi, ambitia cea mai mare ar fi sa nu ma scol din pat toata ziua, si planul cel mai iscusit ar fi un fel de coma programata, controlata (in caz ca as mai vrea sa revin la viata). Si versetul ala al lui Pavel din 1Corinteni 9:24…nu este exact ceea ce vreau sa servesc cu ceasca de cafea din dimineata asta… Si m-am mai gindit cum ar fi daca in cafea ar fi ceva morfina in loc de cofeina… Hmmm…

Cum s-ar desfasura oare ziua care incepe pe o asemenea nota "pozitiva"? Imi imaginez ca nu prea bine. Noroc cu Psalmii… Psalmul 5:3… "Doamne, auzi-mi glasul, dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea spre Tine, si astept…" Uite asa stau eu acuma si astept… ca in ciuda atitudinii mele …Domnul este bun si ma iubeste… si daca tot m-am sculat si mi-am inceput alergarea pe ziua de azi, El imi va da puteri noi si energie sa-mi ating potentialul. Ba daca ma impiedic si cad, o sa ma ridice, o sa ma mingaie si o sa ma indemne sa continui alergarea; pentru ca indiferent cit sint de morocanoasa la ora asta din zi… pe la asfintitul soarelui tot am sa ma gindesc la victorie…s i oricit ar fi de grea alergarea… "pot totul in Christos care ma intareste"… este combustibilul care mentine si sustine viata mea…

Ok … toata lumea la linia de plecare!...
- Pe locuri… Fiti gata… START!!!

IUBIREA

De Avram Botan

Iubirea te face mai tare,
Te face mai bun si mai blind;
Ea-i plina de har si iertare
Si gata de jertfa oricind.

Uitind de-oboseli si durere
Auzi al chemarii ecou;
Te-mbraci cu o noua putere
Si-ajungi prin iubire …erou.

Zidita de-ar fi chiar in stinca,
In lanturi legata de-ar fi,
Si-atunci neinvinsa e inca -
Chiar stinca o poate zdrobi.

Nici apele mari n-o pot stinge
Nici moartea n-o poate opri;
Iubirea divina invinge
Si-i gata oricind a jertfi.

CE MATERIALE DE CONSTRUCTIE TRIMITI ...SUS?

O femeie bogata a visat ca a ajuns in cer si statea de vorba cu un inger care trebuia sa o conduca la locul unde casa ei vesnica era in constructie… Era asa de fericita, pentru ca era convinsa ca Biblia spune adevarul si ca Domnul Isus S-a dus sa ne pregateasca un loc la fiecare. Si iata ca acum venise si timpul ei sa vada noua casa… si se gindea cu bucurie la splendoarea ce-o va astepta… o locuinta extravaganta… spatioasa… un palat luxos, asezat undeva la intersectia Bulevardului Binecuvintarilor cu Aleea Credintei. Inca nu stia precis detaliile, dar nerabdarea o sufoca…

Si in timp ce pasea cu sufletul la gura de emotie alaturi de inger, ochii i se luminau privind cladirile minunate pe linga care treceau… si tot astepta ca ingerul sa intinda mina si sa-i spuna… ”Uite, asta este noua ta resedinta”, doar ca ingerul continua sa paseasca inainte… si mergea… si mergea… si fara sa se opreasca trecu de acest cartier minunat, si parca intrasera intr-unul putin mai… obisnuit, desi casele erau inca frumoase, erau mai mici… mai putin atragatoare. Ingerul continua sa mearga inainte si ajunsera de-acum la un cartier si mai “saracacios”… daca exista acest termen in limbajul cerului; cladirile erau din ce in ce mai putin spectaculoase… si in final, ingerul se opri in fata unei cladiri care parea mai mult un fel de …sopron.

“Oh… NU!!!”…se gindi doamna indignata… ”Nu poate fi adevarat! Pai sopronul asta este construit chiar din numai citeva placi prinse cu ceva cuie intre ele. Da, pare a fi de lemn, dar… nicidecum ceea ce si-a imaginat ea… nu se poate, asta-i prea de tot!!!” Nici nu-i venea sa se mai apropie …ce gluma proasta!… nu se poate asa ceva… nu se poate!!!” Si indignata cum era, il intreba pe inger…
-Dragul meu… dar nu inteleg. Am trecut pe linga atitea cladiri frumoase, si se vedea bine de la strada ca nu erau inca ocupate. Nu se poate sa am una din acele locuinte? Cum se face ca m-ai adus tocmai aici… la sopronul asta?
Ingerul se scarpina dupa ureche… si apoi fara multa ceremonie ii raspunse…
-Vezi… toate cladirile de aici se construiesc cu materialele de constructie pe care proprietarii lor le trimit sus in timpul vietii pe pamint, in timpul cit Il slujesc acolo pe Dumnezeu. Aici se tine o evidenta… perfecta, si fiecare pahar de apa dat in Numele Lui Isus se valorifica la maxim. Se vede treaba ca sopronul ce-ti apartine a fost construit cu materialele ce le-ai trimis pina acuma…Constructorii nostri s-au straduit sa-i puna totusi un acoperis; chiar si asa… abia au avut material pentru o usa...
…………………
“Acolo unde este comoara voastra… este si inima voastra!!!”

VERSETUL ZILEI...

PROVERBE 9:4 si…6-8


..."Cine este prost, sa vina incoace!"...

..."Lasati prostia, si veti trai, si umblati pe calea priceperii!" Celce mustra pe batjocoritor isi trage dispret, si celce cauta sa indrepte pe cel rau se alege cu ocara. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca sa nu te urasca; mustra pe cel intelept, si el te va iubi!

ASTA-I ROMANIA...

DOUA MARI...

by Gayle D. Erwin
traducere de Rodica Botan

In Palestina sint doua mari. Una este proaspata si are pesti. Portiuni de verdeata infrumuseteaza malurile ei. Pomii isi intind bratele si acopera din abundenta malurile, iar radacinile lor se intind setoase sa absoarba din apa asta sanatoasa. Pe malurile ei, copiii se joaca la fel cum se jucau pe vremea Domnului Isus. Ii placea Domnului Isus sa-i priveasca jucindu-se. Se uita in departari peste suprafata argintie a apei cind le povestea pildele Lui... iar pe un loc viran, nu departe de tarm, a hranit cinci mii de oameni...

Riul Iordan hraneste Marea Galileii cu apa proaspata, venita din dealurile din apropiere. Asa ca natura ride in razele soarelui. Si oamenii isi construiesc case prin apropiere, iar pasarile isi fac cuiburi in pomii de pe margine; si orice forma de viata se bucura de marea asta cu apa vie.

Dar riul Iordan se varsa la Sud intr-o alta mare. Si aici n-ai sa vezi pesti zburdalnici saltind in valuri, nici verdeata pe maluri; n-ai sa auzi cintat de pasarele, si nici copii jucindu-se. Calatorii aleg alte rute pentru placerea privelistilor, daca nu sint cumva in calatorii urgente si e musai sa treaca pe acolo. Aerul staruie greu deasupra apei, din care nici pasare, nici animal si nici om nu se adapa...

De unde diferenta asta grozava dintre cele doua mari? Cu siguranta ca nu riul Iordan face diferenta, fiindca el isi varsa cu darnicie aceeasi cantitate de apa in amindoua marile. Si nici pamintul unde sint asezate nu e diferit, fiindca amindoua marile sint asezate in aceleasi vecinatati.

Iata diferenta: Marea Galileii primeste, dar nu pastreaza Iordanul doar pentru ea, ca fiecare strop ce se varsa in ea isi gaseste drumul afara din ea. Primeste si da in egala masura.

Cealalta mare este egoista, pastrindu-si cu gelozie tot ce primeste. Nu este tentata in vreun impuls generos sa dea nici o picatura macar din apa ei. Pastreaza numai pentru ea fiecare picatura.

Marea Galileii daruieste cu generozitate... si traieste. Cealalta mare nu da absolut nimic. Numele ei este Marea Moarta...

Sint doua feluri de oameni in lume... Sint si doua mari in Palestina... Tu din ce categorie faci parte?
....................
Cu doi ani in urma am vizitat Israelul. Am vazut si Marea Moarta, si chiar am facut o "baie"... Nu stiu daca pot sa-i spun baie, ca dupa ce am iesit de acolo (si nu am stat mult) m-am grabit sa merg la dusuri si sa ma spal. In apa aceea moarta nu poti sa stai mult. E neplacut... Dupa ce m-am spalat in apa obisnuita, am simtit asa o usurare si o stare de bine... Asa este si cu sufletul, cind il speli de tot ce-i rau si dai jos din spinare greutatile pe care le porti... Cine nu-si doreste pace in suflet si usurare? Cine?

DAR DACA?

O inundatie masiva a lovit un orasel in apropierea riului Mississippi. Un baraj s-a rupt, si apa a navalit cu furie, iar al doilea dig era si el pe cale sa cedeze.

Un proprietar al unei case de pe malul riului statea pe virful casei in timp ce apa inghitea tot ce era in jur. O barca de salvare i-a venit in ajutor. Barca s-a apropiat, si cei care conduceau barca l-au invitat pe om sa coboare de pe acoperis, ca sa fie salvat.

Dar el le-a spus celor din barca de salvare ca n-are nevoie de ajutor. Ca el crede in Dumnezeu si ca Dumnezeu il va salva. Douazeci de minute mai tirziu, barca de salvare a revenit, iar salvatorii au incercat din nou sa-l convinga pe om sa se dea jos de pe casa., situatia fiind foarte critica. Dar omul le-a facut inca o data cu mina sa plece, spunindu-le ca Dumnezeu il va salva.

Au mai trecut inca zece minute. Al doilea dig era pe punctul sa se rupa si cu siguranta asta era ultima lui sansa - barca de salvare a revenit, iar salvatorii i-au omului ca e ultima data cind mai pot face ceva pentru el... ca nu mai revin dupa asta. Omul din nou, calm, le-a facut cu mina sa plece... In citeva minute, barca de salvare a plecat, digul s-a rupt, casa a fost lovita de valul urias de apa, si undeva intre scinduri si grinzi s-a putut vedea si trupul acestui om... fara viata...

Cind omul a ajuns in cer, s-a oprit la poarta. I-a spus celui de la poarta ca are de vorbit cu Dumnezeu. Asa ca l-au dus in fata Creatorului. Omul avea o intrebare... "Ce s-a intimplat?" zise el contrariat... "Eu am crezut ca Tu ai sa ma salvezi...!!!"  Dumnezeu insa i-a raspuns... "Am incercat sa te salvez... de trei ori chiar am trimis barca de salvare sa te ia..."
.....................
Asta-i numai o poveste, e adevarat. Dar ar putea sa ne serveasca de lectie noua, tuturor celor care aminam ceea ce stim ca trebuie sa facem. Ca si cum am avea o lista de prioritati si ne-am ocupa de ea incepind cu sfirsitul listei... cu lucrurile cele mai putin importante. Daca viata nu se termina aici pe pamint si continua in eternitate, atunci sufletul va trebui sa ocupe un loc prioritar in lista noastra. Si cu toate astea, ne ocupam de orice, dar nu de suflet...

Daca esti pe virful casei tale si crezi ca este suficient cit stii despre Dumnezeu... ca ai sa cauti sa afli mai multe lucruri mai tirziu... s-ar putea sa nu mai ai ocazia. Esti sigur ca ziua de miine iti apartine? Esti sigur ca vei mai avea o sansa? Astazi, ti se ofera salvarea in mod gratuit. Tot ce e nevoie sa faci este sa o accepti. Urca-te in barca de salvare! ...S-ar putea sa fie ultima ta sansa... Unele ambitii costa tare scump!!!

Poate ca citirea acestor rinduri simple, modeste, este prima sau a doua barca ce te viziteaza si pe tine. Poate nici nu stii ca esti in pericol. Uita-te in jur, ia in calcul ce alternative ai!... Fii intelept!... Dar daca analiza ta nu este realista? Si... sa avem pardon, dar este o teorie care are atitea goluri, care nu se poate explica stiintific... este doar o presupunere. Dar daca exista Dumnezeu? Dar daca?

Doar zic si eu...

   

Oare cum ar fi o lume in care adevarul sa existe ca ceva normal... ceva ce nu mai trebuie explicat sau justificat. Cum ar fi oare daca toti oamenii care deschid gura sa vorbeasca ar spune adevarul? Sau cum ar fi daca nu ar trebui sa prezinti dovezi de nevinovatie niciodata cind spui adevarul?

     Mi se intimpla citeodata sa fiu nevoita sa justific cite ceva ...si mi se pare cel mai nejustificat lucru de pe lume... Sa trebuiasca sa justifici adevarul?! Ce prostie!... Mai degraba minciunile trebuie aranjate si justificate, ca sa fie prezentate drept adevar. Nu-i asa? Sau numai eu am o asemenea experienta? 

     Ma apuca toate furiile cind spun ceva real si sint intimpinata cu priviri sau vorbe indoielnice... Oare chiar asa rar este adevarul in ziua de astazi, ca trebuie justificat, si adusi martori, si facut ancheta ca sa ajungi la el?

     Si apoi, cum poti trai sau munci cu oameni cu care nu ai un echilibru de incredere? Experienta mea ma invata ca oamenii care nu au incredere in tine (atita timp cit nu le-ai dat motive sa nu te creada) sint ei insisi oameni in care nu trebuie sa ai incredere ...

...........................

     Doar zic si eu asa... ca unele lucruri ma pun pe ginduri... sau ma scot din sarite...

ASA CUM SINT...

    

Am auzit ieri un crimpei de predica ce mi-a ramas in minte. Poate pentru ca una dintre lipsurile mele de baza (si am multe) este rugaciunea. Nu stiu cum fac si cum dreg, dar nu imi las timp destul pentru rugaciune. Gasesc timp de orice, dar nu pot sa-mi fac un program asa ca si Daniel… de pilda. Nu ca m-as putea eu compara cu el - Doamne, fereste! - dar el imi sta ca un exemplu in fata ochilor ori de cite ori ma gindesc la rugaciune.

    Ieri insa un alt gind m-a coplesit… si m-a facut sa ma simt si mai vinovata de lipsa mea de interes in rugaciune. Domnul Isus Se ruga. Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, se ruga. Se ruga dimineata, se ruga noaptea, s-a rugat pina si pe cruce. Pai daca El a simtit nevoia sa Se roage…oare de ce nu am si eu aceasta urgenta? Zicea ieri cel care vorbea ca rugaciunea este mai importanta decit predica. M-am gindit oare de ce? Ca predica ne dezvaluie Cuvintul lui Dumnezeu si ni-L explica… pe cind rugaciunea este un dialog personal cu Dumnezeu… este o intimitate cu El.

     Si fiindca vorbeam de intimitate… imi veni in minte versetul… ”Veniti la Mine… toti cei truditi si impovarati…” Daca chemarea asta nu se refera la mine si la tine… nu stiu atunci ce chemare mai larga si mai cuprinzatoare sa existe… El ne cheama la aceasta intimitate de care sint sigura ca avem nevoie. Mai ramine sa spun…

    Asa cum sint… la Tine vin…