VASUL MULTUMIRII...

   

Aurelia Gabor a revenit din Romania si intr-un e-mail ne solicita sa ne incepem activitatea la revista "Sub Finicul Deborei", tema urmatoarei reviste fiind "multumirea". Mi-era dor de revista...
     Am tot stat si m-am gindit la multumire... Nu poti sa te gindesti la multumire fara sa te simti jenat de faptul ca primesti mult mai mult decit multumesti; ca ceri mult mai mult decit multumesti; ca uiti sa multumesti de cum primesti... Si in concluzie... sintem chiar restanti la capitolul multumire.
     Mi-a venit in minte un verset pe care il stiu de o viata, dar care de cite ori il spun si il gindesc ma loveste in moalele capului. Biblia zice sa-I multumim Domnului "pentru toate lucrurile".
     Si stiu... o viata intreaga m-am gindit ca trebuie sa Ii multumesc si pentru bune, si pentru rele. Uneori lucrurile pe care le-am crezut rele s-au dovedit a fi dintre cele mai necesare si dintre cele mai sanatoase si de perspectiva pentru mine. Sigur ca ar fi trebuit sa Ii multumesc Domnului pentru ele de cum le-am primit... dar m-am uitat la ele ca la o pedeapsa. Exemplu concret!!! Cind am auzit la 16 ani ca am sa am doi frati... egoismul din mine s-a zbuciumat oribil... Am crezut ca este cel mai ingrozitor lucru care mi s-a intimplat pina atunci in viata. Au trecut 43 de ani de atunci si marturisesc ca au fost 43 de ani de binecuvintari. Cea mai mare tragedie a adolescentei mele s-a transformat intr-o minunata binecuvintare. Ar fi trebuit sa-I multumesc Domnului pentru ea de cum am auzit vestea respective, dar am primit binecuvintarea cu scinceli si lacrimi.
    Dar fraza asta ... "Multumiti Domnului pentru toate lucrurile!" mai spune ceva. Sintem in permanenta beneficiarii binecuvintarilor Lui. De la oxigenul pe care-l respiram la plaminul care ni s-a dat si cu care respiram, de la apa de baut la picioarele cu care mergem si mina pe care o putem misca... absolut tot ce ne tine in viata... este darul Lui. Unele lucruri nu le apreciem decit atunci cind le pierdem. Un pahar de apa poate avea pretul unei averi atunci cind nu il ai si cind esti insetat... Nu exista nimic pe lumea asta care sa ne apartina, pe care sa-l fi inventat noi sau sa-l fi adus cu noi... totul totului tot este primit de la El, creat de El, mentinut de El...
     Ma gindesc acuma cum ar trebui sa arate cineva care este multumitor... Pentru mine personal cred ca femeia cu vasul de alabastru este unul dintre cele mai vii si originale exemple de multumire. Multumirea implica umilinta, jertfa, respect, dragoste, abandon in fata persoanei catre care se indreapta multumirea noastra. Imi ramine sa caut dupa vasul  meu de alabastru si sa-l sparg la picioarele Lui... Simplu... si cu reverenta... Si mirosul sfint al multumirii sa se raspindeasca ...la infinit...