"Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi." (Matei 7:6)
...............
Uite, asta este un text pe care n-ai vrea sa il adresezi niciodata oamenilor pe care ii iubesti si pe care ii doresti mintuiti. Dar din nefericire, exista astfel de situatii chiar si in familii. Unii dintre noi nu pot face deosebire intre o nevoie sau o investitie si... huzureala. De cite ori ne aruncam margaritarele, plata muncii noastre unor oameni sau unor copii care nu stiu sa aprecieze, ci doar asteapta sa li se dea si sa li se faca mult mai mult decit este necesar sau mai mult decit merita... de atitea ori aruncam margaritare la porci sau... purcelasi - unii chiar dragalasi.
Si am vrea noi ca pucelasii sa fie vinovati de situatie, dar nu sint ei. De ce? Pentru ca ei sint purcelasi. Noi sintem vinovati - pentru ca margaritarele sint in posesia noastra si nu facem cu ele ce trebuie facut. Si treaba este chiar mai dificila cind este vorba de ceva primit de la Stapin cu scopul investitiei. Parabola cu talantii este bine cunoscuta. Sint oameni care sufera de foame si de diferite lipsuri, dar noi indesam pe toate partile lucruri scumpe si bune in cei care nu apreciaza absolut nimic.
Bineinteles ca se vede ca am o problema personala. Dar decit sa va uitati si sa aratati cu degetul la altul... mai bine uitati-va in propria ograda si vedeti ce faceti cu propriile margaritare! Ma cutremur cind ma uit la generatia asta tinara si la ifosele care si le da, si la nemultumirile pe care le au... la tupeu si obraznicie si ...si... Da, de acolo imi vine necazul.
Si ma uit la ultimele cuvinte din text si ma intristez si mai mult. Mi-am amintit de o familie care avea un singur copil si care a emigrat in America dupa 1980. Oameni vrednici si cumsecade, credinciosi si destoinici. Au facut prostia sa puna casa ce o aveau pe numele fiului lor, ca daca li se intimpla ceva ...ca sint batrini, sa ii ramina dumnealui casa. Nu dupa mult timp, dupa ce s-a facut proprietar purcelasul... s-au trezit bietii oameni ca dinsul a vindut casa fara sa ii instiinteze si i-a anuntat doar ca trebuie sa o evacueze in cel mai scurt timp. Imaginati-va surpriza!... Si oamenii au fost nevoiti sa plece inapoi in Romania cu miinile goale. Noroc ca mai aveau acolo vechea lor locuinta. Uite, asa s-a intimplat cu margaritarele lor!... Si i-a costat scump relatia cu purcelasul...
Acuma ...daca va inspira cele spuse de mine, luati aminte! Daca nu... cine face ca mine, ca mine sa pateasca!!! Versetul il stiam, dar trebuia si aplicat...
2 comments:
Imi amintesc ca pe vremea cand erau copii mici si ii durea burtica sau aveau febra sau aveau diverse probleme , nu dormeam noptile sa-i ingrijesc si sa le ofer tot sprijinul sa ii cresc cum se cuvine. Uneori imi exprimam dorinta de a ii vedea mari sa pot comunica cu ei sa ii ajut mai mult crezand ca atunci necazurile s-or duce mai usor , Cei din jur cu copii mai mari imi spuneau o veche vorba romaneasca : copii mici necazuri mici copii mari necazuri mari. Nu putem sa accept si sa concep asa ceva mi se parea ca totdeauna voi putea comunica cu ei si ii voi intelege si ei imi vor acepta sfaturile de bine, Si asa a fost pana au intrat in "lume" si influenta anturajelor i-a indepartat cate un pic cate un pic de mine si de invataturile bune. A fost si este una din cele mari deceptii ale mele. Totusi nu imi pierd speranta deoarece i-am predat in mana Domnului pe fiecare in parte si precum tatal din fiul risipitor astept sa isi vina in fire. Eu cred ca majoritatea copiilor si chiar si noi am trecut prin faza aceasta de fii risipitori intro mica sau mai mare masura sau am fost ca fratele acestuia, totusi sa nu uitam ca acum trebuie sa ne situam in postura tatalui acestor fii si asteptam ca cea ce noi am "semanat" sa creasca prin puterea lui Dumnezeu. Ii multumesc Domnului ca nu am avut posibilitati materiale mari deoarece cu siguranta as fi fost tentata sa le dau si eu ca acei parinti de care povestesti. In Biblie spune ca in vremurile din urma copiii nu vor fi ascultatori de parinti si asta vedem in jurul nostru si uneori simtim si cu copiii nostrii. Totusi cred ca Domnul Isus e credincios si Biblia ne da unele din cele mai importqante sfaturi sa stim cum sa actionam , dar daca gresim ne da si speranta ca El poate indrepta lucrurile si lucra la inima celor dragi asa cum a facut si cu inima fiului risipitor. Eu pana sa am copii mari niciodata nu am iteles atitudinea tatalui din fiul risipitor. Dragostea lui si faptul ca i-a mai si dat o parte din avere mi s-a parut o mare greseala si nechibzuinta, dar nu a fost asa, el a vazut inima impietrita a fiului sau cu care nu mai putea comunica si doar a lasat ca Dumnezeu sa lucreze la ea. Nu a intervenit in nici un fel sa isi ajute fiul risipitor pana acesta si-a venit in fire. Eu cred ca din umbra a stiut ce face acesta deoarece si a asteptat mereu venirea lui inapoi deoarece Biblia ne relateaza ca il vede pe acesta intorcandu-se cand inca era departe. Eu invat acuma sa fiu ca acel tata. Sunt unele atitudini si decizii ale copiilor mei care mi-au ranit inima si m-au dezamagit , dar eu i-am incredintat in mana Domnului si cred ca El va lucra pe mai departe in inima lor la care eu pare ca nu mai am de cele mai multe ori acces. Domnul sa intareasca toti parintii sa poata trece si prin astfel de incercari.
Amin Carmen .
Post a Comment