Am avut un vis minunat acu’ citeva saptamini. Eram din nou
tinara si subtirica …si ma miscam usor si cu eleganta. M-am trezit atit de
inviorata… Era weekend si am zimbit lenes sub plapuma. Intinsa de-a curmezisul
patului si odihnita dupa o noapte buna
de somn, m-am simtit usoara ca pe vremuri. Oho… a fost un timp cind orice zdreanta veche de stamba, daca mai
avea ceva culoare, era suficient sa devina o imbracaminte eleganta atunci cind o
imbracam…
Am stat asa in starea asta de euforie o vreme – ce n-as fi
dat sa pot opri timpul in loc – dar n-a durat mult, ca a trebuit sa ma ridic sa
ma duc la baie. Deh, virsta!… Si in drum spre baie, inevitabilul s-a produs - ca am
trecut pe linga niste oglinzi…
Ce sa mai zic? Tot restul zilei am fost cu capsa pusa. Mai
trebuie sa va spun de ce?
3 comments:
Ceva mai presus decat imaginea din oglinda care sa iti aduca din nou buna dispozitie :"•De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. "(2Cor.4:16)
Cu mult drag
"De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi." (2Cor.4:16)
Oglinda nu reflecta decat ce se intampla pe dinafara dar nu arata frumusetea ce se dezvolta in interior....
De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. (2Cor.4:16)
Post a Comment