LASA-NE SA ITI VEDEM FATA!...

     Din motive sau fara motive - ma gindeam zilele astea la generatia de oameni care nu mai cunoaste dreapta de stinga si nu mai stie sa faca diferenta intre ce este bine si ce este rau. Si degeaba ne lamentam... noi i-am crescut. Asta este rodul educatiei date generatiei ce vine dupa noi.
     In acelasi ton cu gindurile mele parca, am ascultat o frintura de predica astazi - ce vorbea despre David si Absalom. Cit a fost David de intelept, si viteaz, si plin de calitati... n-a fost insa un tata bun. Nu a stiut sau nu si-a investit timpul, si energia, si intelepciunea, ca sa isi creasca copiii. Si rezultatele au fost tragice. Niciodata nu mi-a sarit insa in ochi faptul ca Absalom, reintors la Ierusalim, incearca doi ani de zile sa vada fata tatalui sau - dupa crima facuta ...si David refuza. De ce oare? De ce?
     A facut bine sau rau David? Ce am fi facut noi? Sint atitea situatii in familiile noastre si parca nu stim ce-i mai bine sa faci in anumite situatii... Stiti ce mi se pare ciudat? Saul reuseste sa creasca un copil minunat - pe Ionatan; in timp ce David are probleme cu aproape fiecare dintre copiii lui. Care este secretul? Poate nu a petrecut timp suficient cu copiii lui? Poate nu a fost un exemplu bun pentru ei? Poate s-a interesat mai mult de treburile statului, de tezaurul imparatiei, de viata lui personala?
     Si, da... noi nu sintem in niciun caz de comparat cu David, dar poate in unele privinte am putea sa invatam de la el: atit din lucrurile bune, cit si din slabiciunile lui...
     Doamne, da-ne intelepciune sa ne crestem copiii, sa ne sprijinim nepotii, sa ajutam si sa reabilitam ce se mai poate! Lasa-ne sa Iti vedem Fata, chiar daca am pacatuit impotriva Ta!... Iarta-ne si primeste-ne la Tine! Si invata-ne sa facem la fel cu copiii nostri!