Imi place sa scriu din experienta, povesti adevarate …ceva
ce stiu sigur ca s-a intimplat. Ieri calatoream cu doi colegi - veneam de la un
meeting. Cumva discutia a alunecat pe teren religios. Unul dintre colegii mei
este un catolic foarte constiincios, celalalt protestant - nu stiu exact ce
nuanta. Cel catolic povestea cum ca el crede ca tot ce e bun in viata lui vine
de la Dumnezeu si ne spunea cum a impartasit acest gind cu un alt coleg Mormon, si
acesta din urma a ris de el. Noi astialalti doi l-am asigurat ca intr-adevar
tot ce e bun vine de la Dumnezeu. El poarta de grija la tot ce are suflare pe
fata pamintului in asa detalii, ca si firul de par nu cade din capul nostru fara
stirea Lui.
Seara am vorbit
cu altcineva la telefon. Persoana despre care vorbesc acuma este la o virsta
inaintata, si cu toata lipsa care este in Romania, Dumnezeu a gasit pentru ea o
sursa de venit care ii asigura un confort. Persoana asta era cumva stinjenita de
faptul ca o duce destul de bine financiar. Se bucura si se rasfata in
binecuvintarile Domnului, dar era putin stinjenita ca ii merge asa de bine. O
cunosc foarte bine, asa ca i-am amintit de piinea pe care a aruncat-o pe ape
toata viata; felul cum a ajutat pe oricine i-a calcat pragul, si i-am mai amintit si cum a impartit felia ei pe din doua cu toti
nevoiasii.
Fratii mei, eu
sint convinsa ca avem libertatea sa ne bucuram de tot ce primim de la Domnul.
In loc sa fim stinjeniti, trebuie sa ne bucuram si sa Ii multumim. Imaginati-va
ca voi le-ati da ceva copiilor vostri, si nu i-ati vedea ca se bucura. E bine si
necesar sa dam si altora, dar nu este nimic gresit in a fi si primitori ai
daruirii altora si a ne bucura de ceea ce primim. In Biblie se repeta mereu acest cuvint…”Bucurati-va,
si iarasi zic, bucurati-va!”… Avem un Domn mare si puternic, milostiv si bun. Avem
un Tata care poarta de grija pasarii din vazduh si gateste imparateste si de
mare gala crinul cimpului… Simtiti-va rasfatati de Tatal vostru… bucurati-va de
fiecare binecuvintare…multumiti pentru toate lucrurile!…
Doamne, Iti multumesc
de tot ce am, de tot ce am primit de la Tine si stiu ca imi vei purta de grija
si mai departe! Comorile Tale nu se sfirsesc… si Tu nu vei saraci niciodata… Invata-ma
sa daruiesc, dar si sa primesc. Si lasa-ma sa ma bucur si sa-Ti fiu multumitoare!
4 comments:
Dar Mormonii nu cred in Dumnezeu?
Uite chiar nu stiam ! Am sa ma uit pe internet sa vad ce fel de credinta au.
2 Corinteni 9;13-15.
Eu am fost atat de entuziasmata cand am venit la domnul ca imi venea sa sar in sus de bucurie. Prima adunare pe care am frecventat-o si unde m-am si botezat era la Ploiest si mergeam cu trenul cu baiatul cel mare in varsta pe atunci de 5 ani si cel mic in carut. Nimic nu mi se parea mai frumos decat sa "zbor cu trenul" indiferent de incoveniente. Apoi copii au crescut si am gresit renuntand sa ma mai duc pana acolo si apoi am dat de tot felul de frati si surori mai mari care imi spuneau ce e bine si ce nu cum sa ma imbrac, cum sa cant , cum sa judec, ce rai suntem...etc. si asa dintr-un suflet rascuparat vesel am devenit posaca , trista apasata, pana intr-o zi cand mi-am adus aminte cum Domnul m-a salvat si m-a facut libera si fericita bucurandu-ma de mantuirea in dar. Am realizat ca incepusem sa ma incorsetez sa fac eforturi sa ma incadrez in docmeele altora in loc sa ,ma bucur si sa traiesc eliberata si asa am reanceput sa ma simt iarasi bucuroasa si plina de nadejde, indiferent de starea in care sunt si imprejurarile date. Sunt convinsa ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce il iubesc pe Dumnezeu. asa ca nu vad de ce sa nu ne si bucuram cand Domnul ne-a zis sa facem asa. Apoi a spus ca vom avea si necazuri dar sa indraznim caci El a biruit lumea si prin El si noi suntem biruitori.
Carmen B
Am citit recent o epistola gasita in biblia lui Jhon Derby foarte faina
O reproduc sa va hraniti si voi cu ea
"De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta!
Oare de cate ori nu ne-am gasit si noi in aceste situatii?
Oare cati nu trecem chiar azi pe acest drum al deznadejdii, al dezamagirilor, al neajunsurilor, al planurilor spulberate?
De cate ori nu am spus ca suntem la capatul puterilor si nu mai vedem nici o cale de iesire?
Sa se intample oare toate acestea fara stirea lui Dumnezeu?
Dezamăgirile în această viață sunt într-adevăr numai dovezi ale dragostei Mele. Am astăzi o veste pentru tine, copilul Meu; vreau să ți-o spun, pentru ca norii de furtună care se adună să se risipească și spinii pe care trebuie să calci să se tocească.
Vestea constă doar într-o scurtă propoziție, dar ea să rămână în adâncul inimii tale! De ar deveni pentru tine o pernă, pe care să-ți odihnești capul obosit! Ea se numește: De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.
.......continuarea am trimis-o pe e-mail nu incapea aici...
Carmen B
Post a Comment