COMENTATI...

..."Caci mila voiesc, si nu jertfe..." Osea 6:6

     Bineinteles ca vom fi tentati sa ne gindim la jertfele de ispasire din Vechiul Testament. M-am gindit insa ca fraza asta reprezinta de fapt perspectiva de viata pe care ne-o recomanda Dumnezeu. Si cum cuvintul Lui este vesnic, perspectiva asta este valabila si pentru noi in secolul XXI.

     Oare ce ar insemna perspectiva asta pentru mine? Hai sa zicem ca sint un om cu frica lui Dumnezeu si traiesc in lumea asta intoarsa pe dos asa cum este, printre oamenii astia lipsiti de valori, necunoscatori de Dumnezeu, nepasatori si usuratici...
     Oare perspectiva de mai sus este inca valabila? Domnul Isus Se ruga pentru cei care L-au dus la moarte. Moise se ruga pentru poporul lui Dumnezeu si mai degraba si-ar fi pierdut sufletul decit sa renunte la ei.
      Inchisi si izolati in bisericile noastre, ne bucuram de pacea din inima, multumiti ca sintem poporul ales, salvati si curatiti prin singele scump al Mielului... si ...atit. Ne uitam cu jena la oamenii de afara, hartuiti de pacatele lor, de slabiciuni si vicii. Ne simtim indreptatiti la ceea ce avem - ca doar ei si-au ales calea pe care sa mearga, nu-i asa? Ce vina avem noi?
       Astazi ma culcasem de amiaza. E Duminica, ziua mea de odihna, si ma apucase un somn - ce sa mai vorbesc - si eram tocmai in momentele alea cind nu eram nici treaza, dar nici nu dormeam inca. Imi aud numele strigat de cineva... sau parca... mai stau putin si aud din nou - de data asta sint mai treaza si ma conving ca cineva ma striga intr-adevar. Ma duc la fereastra de catre drum si o deschid si vad o persoana miscindu-se in sus si in jos pe linga poarta. Intreb cine este si recunosc vocea unei femei mexicane pe care am mai gazduit-o in casa mea cu citiva ani in urma.

        Deschid poarta, intra in casa... si ne loveste mirosul de mujdei. Avusesem de prinz peste cu mamaliga si mujdei de usturoi. O intreb daca este flaminda si raspunde "da" inainte de a-mi termina vorba. In timp ce maninca, imi povesteste din viata ei din ultimii ani... cum a facut ceva grelesli... cum ca e confuza... si... ca urmare, a ajuns sa doarma in masina.
       Din ce vorbea, din ce realizam mai mult care a fost intentia cu care m-a vizitat. Si amintirile ultimelor zile petrecute cu ea in casa m-au lovit in moalele capului. Imediat m-am inspaimintat la gindul ca prezenta ei o sa imi tulbure linistea cum o facuse si altadata. Norocul meu a fost ca, realizind ca nu am intentii sa o mai primesc in casa, mi-a spus ca intentia cu care ma vizita era sa "imprumute" ceva bani sa isi plateasca celularul. M-am bucurat nespus in sinea mea... am intrebat cit, si am venit repede cu banisorii, ca "jertfa" asta imi apara confortul care imi era atacat de femeia asta.
       Cu regret spun... nu am dat ce aveam mai bun, si gestul meu chiar merita sa-l anunt aici, ca oricum nu valoreaza doi bani in valuta cerului. Dumnezeu vrea mila... si eu, chipurile, m-am "jertfit". Puteti si comenta, ca oricum stiu ca si voi va mingiiati citeodata ciucurii de farisei de pomana, zicind ca ati facut o fapta buna, dar de fapt, ca si mine... faceti ceva ca sa nu ziceti ca nu ati facut, dar de fapt nu ne-a apucat mila de altii, ci ne-a fost mai degraba mila de noi... Ziceti voi daca nu e asa!...