Un doctor avea o meteahna urita. Bautura. Dupa mai multe cure de dezalcoolizare si tratamente de tot felul care nu au dat niciun rezultat,
ajunge sa cunoasca eliberarea dupa ce Il intilneste pe Christos si accepta sa
aiba o relatie cu El. Un coleg de breasla care ii stia trecutul il intreaba la
un moment dat curios…
-Amice… spune-mi, te rog, dupa ce toata lumea pleaca din
cabinetul tau… si ramii numai tu singur, nu te apuca dorul dupa sticla aia ce ai
dosit-o undeva in spatele cartilor tale de medicina?
Dupa o scurta analiza, fostul alcoolic raspunde scurt…
-Dar eu nu sint singur… niciodata!
………………………………………….
Cit de singuri ne simtim? Si daca ne simtim singuri… atunci
de ce? Biblia ne spune ca El sta la usa si bate. Sta la usa inimii. Doreste sa
intre… si asteapta sa deschidem. Daca esti singur este pentru ca nu I-ai deschis
inca usa inimii…
6 comments:
Ce binecuvantare! Sa stim ca Domnul Isus e alaturi de noi in orice incercare indiferent care este aceasta.
De curand am “pierdut-o” pe mama. Cand s-a intamplat inevitabilul eveniment eram plecata din tara. Cand am aflat vestea am avut o durere puternica in piept . Mi-am indreptat gandurile si rugaciunile spre Domnul Isus. Din acea clipa am constientizat ca doar sustinerea Lui ma va ajuta sa pot trece peste aceasta cumplita durere. Desi fizic am facut drumul de intoarcere, de 12 ore , cu schimb de avioane , am reusit sa imi pastrez calmul stiind ca El vegheaza cu ceata Lui de ingeri asupra mea. Au urmat scene dureroase cu inmormantarea, apoi amintirile , care imi rasareau in minte si care m-au facut sa resimt durerea in piept sis a am problem de tensiune, am ajuns si la urgent unde dupa analize mi- s-a spus ca ar fi fost un atac de panica. Doctorii mi-au dat un tratament de tensiune.
Dar eu constiientizez ca as fi putut patii ceva mai rau datorita acestui soc dureros daca Domnul nu ar fi vegheat asupra mea. Desi a fost o despartire atat de dureroasa sunt constienta ca Domnul a stiut mai bine de ce evenimentele s-au intamplat asa si nu altfel. Orice copil isi doreste ca parintele sa traiasca cat mai mult, dar decat o viata de chin, mama a suferit un accident vascular la cap, un anevrism, si doctoii au zis ca sanse sa isi revina erau minime, si chiar daca aceste sans ear fi existat ar fi fost poate la pat si ar fi chinuit. Ulterior cand am ajuns la spital am vorbit cu personae care aveau parintii care trecusera peste o astfel de comotie si erau in viata dar starea lor de sanatate era foarte precara si chinuita. U cred si in acest mod Domnul mi-a confirmat ca El daca ar fi avut o sansa ca sa fie ok ar fi facut-o. Eu am avut o vecina care a murit acum trei ani, in somn. Si stiu ca m-am rugat ca daca Domnul va decide sa ma ia la El pe mine sau pe ai mei , macar sa nu ne chinuim la pat. Binenteles ca eu m-am gandit ca oricare ca acest moment sa fie cat mai departe. Dar trupurile obosite uneori nu mai rezista. Mama mea avea doar 75 de ani si jumatate si se ingrijea si era active si era apparent in putere pt. varsta ei, totusi in tineretea ei primul sot, cu regret trebuie sa marturisesc, tatal meu, a batuto in cap si acum peste atati ani probail si acele lovituri au lasat sechele, sau poate pur si simplu frica ramasa si ea ca o sechela din acea perioada, si de care nu scapase in totalitate, i-a produs o presiune nefireasca…Deci desi nu o mai am langa mine ma mangai cu gandul ca Domnul nu a ingaduit sa sufere sis a stea la pat.
Acest eveniment tragic mi-a mai descoperit ceva si anume ca nu trebuie sa nu am incredere in Domnul Isus in ceea ce priveste familia mea. Desori uitandu- ma la copii mei sau sotul meu ma doare sa vad ca sunt departe de Domnul Isus si merg pe cai gresite. Sigur ca ma rog pentru ei Domnului dar cum nu vad imediat modificari bune cad in deznadejde. Acum fiind departe, Ei au trebuit sa gestioneze toate aceste evenimente cu mama. Si au fost alaturi de ea in ultimele au fost uniti si au dat dovada de multa sensibilitate si dragoste. Am fost mangaiata sa vad ca Domnul Isus lucreaza la inimile lor. Cand le-am multumit mi-au raspuns ca e normal sa fie asa si ca suntem o familie…
Da este o binecuvantare ca prin indifferent ce incercari trecem sa constiientizam ca Domnul Isus este alaturi de noi….
Carmen
Ce nostim ! Adica doctorul "L-A ACCEPTaAT PE ISIS " ?
Scrii:
Dupa mai multe cure de dezalcoolizare si tratamente de tot felul care nu au dat niciun rezultat, ajunge sa cunoasca eliberarea dupa ce il intilneste pe Christos si accepta sa aiba o relatie cu El.
Nu imi inchipui cum vine asta... sa accept eu ca om sa am o relatie cu Isus... ???
Daca ai fi spus ca :
Dupa mai multe cure de dezalcoolizare si tratamente de tot felul care nu au dat niciun rezultat, ajunge sa cunoasca eliberarea dupa ce il intilneste pe Christos si ajunge sa aiba o relatie cu El.
Ajungi prin vointa, prin revelatie, prin ajutor... Credita nu se "accepta" se primeste, te cuprinde, te stapaneste ...
Cherie...
Credinta nu se accepta? Biblia spune ca si "dracii cred...si se infioara"; dar nu il accepta pe Christos. Sint multi care cred, dar nu il accepta...il tin la distanta. Cind il accepti pe Isus ii deschizi toate sertarele vietii tale si ii dai voie sa deretice prin ele. Cind nu il accepti , atunci ii dai doar zilele cind te duci la slujba si inca citeva situatii- restul faci dupa capul tau. Cind ai o relatie serioasa- cum ar fi casatoria, persoana respectiva se muta cu tine in casa si imparte cu tine sapunul. Cind ai doar o amicitie...relatia se termina la usa pe care i-o inchizi in nas si cheia pe care o sucesti in broasca.
In biblie se spune ca Satana a incercat sa il cumpere pe Isus fiul lui Dumnezeu, asa cum ii cumpara pe oameni, promitandu-i cand una cand alta ... daca i se inchina...daca se razvrateste asa ca el ...
Adica ce vrei sa spui cand spui ca Satana nu il accepta pe Isus? In ce fel nu il accepta Satana pe Isus???
Mai spui ca "multi cred dar nu il accepta" Ce anume poti sa crezi dar sa nu accepti? E ca si cum ai spune, " Cred ca voi fi pedepsita dar nu accept!" ... Parca poti sa te impotrivesti....
Post a Comment