"Ginditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamint." Coloseni 3:2
..............................
Uneori ni se atrage atentia sa nu scoatem din context versetele. Pentru ca nu rareori interpretam gresit Cuvintul Domnului daca nu citim intreg textul din care am luat versetul. Dar versetul de mai sus este, fara indoiala, o exceptie. Ne prezinta de fapt un adevar ce ni se potriveste tuturor, in orice situatie am fi.
Stim ca aici, pe pamint, totul este temporar. Stim ca noi insine sintem trecatori; si totusi, oarca nu ne putem gindi la viata ca la ceva limitat. Facem planuri ca si cind vom trai pe pamint la infinit.
Am 60 de ani anul asta si as putea iesi la pensie. Si poate as iesi daca nu ar fi asigurarea medicala o problema atit de nesigura si la cheremul politicienilor. Daca stau si fac ceva calcule matematice, ar trebui sa ma gindesc la cit a mai ramas din viata aici, pe pamint. Dar ma trezesc ca fac planuri de viitor ca si cind viata va continua la infinit, si conditiile de viata vor ramine aceleasi. Imi dau seama ca pur si simplu trebuie sa imi schimb felul de gindire. Fiecare zi traita sa mi se para un dar; ca nu stiu cite cadouri de genul asta mai primesc... cite zile, cite luni... citi ani?
De-aia cind am citit versetul de mai sus mi s-au oprit ochii pe el. Si atunci, hai sa ne gindim impreuna la lucrurile de sus. Pai la ce sa ma gindesc? Poate facem o colectie de lucruri despre cer, ca sa avem la ce sa ne gindim...
- In primul rind, acolo nu va fi moarte... nu va fi durere, si nici boala... Asta-i fantastic!
- Nu va mai fi oboseala si cred ca nici noapte, ca n-o sa avem nevoie de somn, ca sa ne reimprospatam energia. Si asta e buna...
-Va fi vesnic lumina, pentru ca Domnul Christos va fi acolo, si El este Lumina. Jobul meu de facut harti electrice s-a dus.
- Vom avea un nume nou... un inel... unii coroana... Eu vreau numele ala nou... ca asta vechi nu prea are reputatie buna!!!
- Vom fi imbracati frumos, in haine stralucitoare... Sper sa imi recapat si silueta, ca altfel nimic n-o sa stea bine, oricit de stralucitoare vor fi hainele...
- Oh... da! O sa avem un trup nou!!! Hurray!!! Abia astept, ca asta s-a hodorogit de atita purtare!...
- Vom sta la masa cu Mirele... si vom minca, si vom bea fara gindul la dieta. Doamne, da!!!
- Strazi de aur... (o sa umblam pe ele sau o sa circulam? - Nu stiu ?! Eu am sa umblu, ca sa-mi mentin silueta!!!
Mai sint multe, dar va las si pe voi sa adaugati... E bine sa stim unde mergem. Cind eram in Romania si ne pregateam sa venim in America, ne gindeam una-ntruna cum va fi aici... Eram entuziasmati... plini de energie, de vise, de sperante. Cam asa... daca nu mai bine ar trebui sa ne fie gindindu-ne la cer! Doamne, da-ne perspectiva si dorinta dupa Tine si dupa locul acela minunat pe care l-ai pregatit pentru noi - pentru ca atunci cind va veni momentul plecarii sa fim plini de bucurie: si cei care pleaca, si cei care ramin cu speranta unei plecari mai tirzii!
In poza, unchiul meu Avram (plecat la Domnul in 1982, la 49 de ani) si Buna mea draga, care ne asteapta sa mergem la ea. Inainte de a pleca, mi-a povestit un vis ce l-a avut. Era asa de fericita... zicea ea: "Rodica, sezi aici sa-ti povestesc ce am visat. Eram intr-o vila... o casa mare... si avea niste perdele si niste haine de pat lucrate de mina... ceva ce n-ai vazut tu de cind esti pe fata pamintului. (Buna era croitoreasa, facuse in tinerete Academia de Croitorie la Bucuresti si broda la masina, si cosea, si tesea la razboi, si facea presuri, si croseta perdele... ce nu facea Buna mea?) Si povestea Buna ca cineva a venit pe o motocicleta sa ne spuna ca vine Domnul Isus, si noi eram toata familia in fierbere, sa facem pregatiri. Si zicea Buna mea... "Toti eram acolo, Rodica, dar tu si cu mine eram in aceeasi camera. Intelegi, tu?" Asa imi spunea Buna! Si ochii i se luminasera, si era asa de fericita, cum nu pot sa va descriu. Si cinta buna despre acea "casa dincolo de mormint"... cinta cu bucurie si cu dor. Si uite ca discutia asta m-a facut sa ma gindesc mai mult la cer...
Si mi-e asa de dor de Buna!... Si... mi-e asa de dor de Cer!...
3 comments:
I miss Buna also.. She is embedded in my heart forever. One day we shall meet again and i can hardly wait to say i love you
O ! Daca este vorba de "Buna - mea"... cine nu-i duce dorul ?
Cand eram mica am fost despartita de bunica, (eu ii spuneam "mamama") un timp mai indelungat si m-am imbolnavit de dor desi eram cu mama...
Draga mea , ca de opbicei articoliul tau mia mers la suflet mai ales ca de curand m-ama a plecat de aici si sper ca s-a intalnit cu ea...acum nu o sa imi fie doar dor de bunica dar imi va fi dor si de mama...desi rational stiu cum stau lucrurile pentru ca cred ceea ce spune cuvantul, emotional imi este inca greu...De acea modul tou de a prezenta si interpreta mi-a reamintit in mod firesc si placut esenta evenimetelor intr-un mod original specific tie, mod pe care il ador de cand ti-am citit articolele. M-au mangaiat cuvintele tale spuse cu blandete si zambetul pe buze ca sa ne indreptam si inima si gandurile spre promisiunile din Cuvantul Lui...
Carmen
Post a Comment