PEDEAPSA CARE NE DA PACEA...

4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.

5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.

6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Isaia 53:4-6

...................................

    

      Astazi stind de vorba cu o mamica la fel de implicata in viata copiilor ei ca si mine, mi-a venit in minte textul acesta, si desi am crezul ca l-am inteles dintotdeauna, astazi mi s-a parut ca-l inteleg si mai bine. De ce? Pentru ca in discutia noastra, noi, mamicile, am realizat ca problemele copiilor nostri sint problemele noastre, si durerile lor sint durerile noastre - ba parca ne dor mai mult durerile lor decit durerile noastre personale. 

     Cred ca orice parinte care isi iubeste copiii simte la fel. Ai prefera de multe ori sa iei asupra ta tot greul, tot necazul lor. Cind imi stiu copiii multumiti si fericiti, sint cea mai fericita fiinta de pe pamint. Cind stiu ca au un necaz, n-am odihna si n-am liniste si pace pina nu trece norul si au depasit din nou necazul sau primejdia.

     Si cum discutam noi asa, deodata ni s-a luminat mintea intelegind ca Domnul ne-a purtat tuturor pacatul. L-a simtit El, si l-a purtat El, si l-a platit El... ca sa ne scape pe noi de pedeapsa. Daca problemele copiilor mei ma dor si ma chinuie, si daca prostiile pe care le fac ei uneori ma straduiesc sa le repar si sa le indrept... si toate astea imi seaca inima... imi pot imagina - nu... nu-mi pot imagina - povara lumii intregi pe umerii Lui...

      Si daca noi asteptam un strop de recunostinta de la copiii nostri - oare cita recunostinta ar trebui sa-I aratam Domnului? Pentru ca ..." pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El."