ESTE VREMEA...

• Orice lucru îşi are vremea lui
• ¹ Toate îşi au vremea lor şi fiecare* lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.
• * Ecl 3:17; Ecl 8:6;
• ² Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea* ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
• * Evr 9:27;
• ³ Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
• ⁴ plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
• ⁵ aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea* ei;
• * Ioel 2:16; 1 Cor 7:5;
• ⁶ căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
• ⁷ ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea* ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
• * Amos 5:13;
• ⁸ iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul* îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
• * Luca 14:26;
• ⁹ Ce* folos are cel ce munceşte din truda lui?
• * Ecl 1:3;
• ¹⁰ Am văzut* la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
• * Ecl 1:13;
• ¹¹ Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că* omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
• * Ecl 8:17; Rom 11:33;
• ¹² Am ajuns* să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
• * Ecl 3:22;
• ¹³ dar şi faptul că un om mănâncă* şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.
• * Ecl 2:24;
• ¹⁴ Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci şi la ceea ce face El nu mai este nimic* de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
• * Iac 1:17;
• ¹⁵ Ce* este a mai fost şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.
• ................................................................................

     Astazi am ajuns la concluzia ca daca Solomon n-ar fi scris toate astea... precis le-as fi scris eu. :)

     Ok... este o gluma... doar ca este o gluma serioasa. Mai mult ca oricind, cuvintele lui Solomon sint valabile, cel putin pentru mine. Am aproape 60 de ani si uitindu-ma in urma gasesc ca fiecare cuvintel de mai sus a trecut prin sita experientei mele de o viata. Sint lucruri pe care le-am facut si nu le mai pot face. Nu mai am energia sa le fac... nu mai am inclinatia, rabdarea, puterea. Caci orice lucru isi are vremea lui - si daca nu faci la timpul potrivit ceea ce ai de facut, s-ar putea sa fie prea tirziu cind te hotarasti. 

     Sint lucruri de care ma bucur - fiind constienta de oportunitati, am actionat cind a trebuit. Si sint lucruri pe care le regret. Unul dintre regretele mele este ca am lucrat mult peste orele de serviciu gindindu-ma ca mai multi bani in bugetul casei sint mai importanti decit prezenta mea acasa. Gresit!... Fetele mele sint la casele lor si cele citeva ore in plus pe care le-as fi petrecut cu ele s-au dus... si nu se vor mai intoarce.
       Mi-amintesc cind veneam de la munca obosita si stateam intinsa pe pat in camera mea. Buna mea locuia la mine si imi spunea din camera alaturata: "Hai si mai stai la povesti cu mine, ca mi s-a urit singura toata ziua"... Si ii spuneam: "N-am chef de vorbit acuma, Buna... mai tirziu..." 
     Si s-a facut tare tirziu acuma... Buna mea e plecata la Domnul de 17 ani. Si ce n-as da sa pot sa stau la povesti cu ea in cite o seara...
         Dar astea sint doar exemple usoare si cu consecinte mai putin grave. Pe Buna o s-o vad curind, si copilele mele vor merge si ele tot unde ma voi duce eu (multumesc, Doamne Isuse, de sansa pe care ne-ai dat-o). Dar exista anumite lucruri pe care nu le putem amina. De pilda... cind Titanicul se scufunda, oamenii nu au mai stat la taifas in timp ce barcile de salvare se incarcau cu oameni si se departau de vaporul gata sa se scufunde... De-aia ma gindesc la cei care amina sa se impace cu Dumnezeu. Oare ce or fi asteptind? 
    Cind lucram ca laborant la Catedra de Geologie a Institutului de Mine Petrosani, ii auzeam adesea pe profesori explicind despre o eventuala scufundare a Coastei de Vest a Californiei in urma unui cutremur puternic. Se aud mereu vesti despre acest lucru in ultimii ani. Compania pentru care lucrez a facut cu citeva saptamini in urma un fel de repetitie cu unele cadre in vederea unei catastrofe. Lumea in care traim este subreda... oare chiar nu ne pasa ce se va intimpla cu sufletele noastre dupa moarte?
        Si Solomon mi-a amintit astazi din nou ca fiecare lucru isi are vremea lui... chiar si pocainta. De fapt, orice moment in care sintem inca in viata este ...momentul potrivit. Este vremea... nu vi se pare?