ginduri din vacanta...

     Anul acesta m-am bucurat de a doua vacanta. Cred ca m-as fi bucurat si daca vacanta ar fi fost doar o pauza de la robota zilnica, dar... am calatorit in locuri frumoase, cu oameni frumosi si asta a insemnat mult mai mult. Imi pare rau doar ca nu au fost cu mine toti copiii mei si nepotii, si chiar si stranepotul meu mic si dulce. Dar cu cit familia e mai mare, cu atit prioritatile fiecaruia sint in alta parte si in alt calendar, si da... familia este din ce in ce mai largita.
   

     Am invatat sa ma bucur si sa-I multumesc Domnului pentru ce am, nu pentru ce mi-as dori. Asa ca am sa ma uit in urma la zilele ce au trecut si am sa imi scriu gindurile asa cum imi vin in minte.
     Minunat lucru este si odihna! Da... si ea a fost creata de Dumnezeu - si ce cadou deosebit ne-a dat cind a instaurat o zi din sapte sa ne odihnim! O facem insa? Raspundeti fiecare in dreptul vostru... Dar noptile le dormiti? Ca si ele au fost date cu acelasi gind. Si ca sa nu ne deranjeze lumina cind ne odihnim, Dumnezeu a pus pe cer luna, care sa ne dea numai atita lumina cit sa gasim patul daca ne ducem sa luam o gura de apa.
     Am plecat in Cancun moarta de oboseala, surmenata, stresata, indoita de spate. Nu glumesc... indoita de spate. In mijlocul junglei, la o temperatura si o umiditate greu de suportat... acolo mi-am petrecut citeva zile frumoase si interesante. Niciodata nu mi-as fi putut imagina sa ajung si pe acolo. Odihna asta n-a fost ieftina si mereu am gasit alte lucruri mai importante de facut cu banii. Se pare insa ca copiii mei si in general generatia asta tinara stie mai bine sa isi traiasca viata. :)
     Cum v-am zis... ce nu iti face caldura iti rezolva umiditatea. Am transpirat riuri nesfirsite; nu mi-am imaginat ca a mai ramas vreun strop de apa in mine care sa nu imi fi curs pe timple, pe ochi... si in general pe ochelari, ca sa nu mai vad pe unde umblu. Dar ce minunatii cresc in umiditatea aia... e greu sa iti dezlipesti ochii de la frumusetea junglei! Se poate vedea asta in poze...
     Trebuie sa recunosc ca, desi albastrul de Voronet este deosebit, nu se compara cu albastrul Marii Caraibelor sau al Golfului Mexic. Daca nisipul de pe fundul apei este alb, culoarea apei are un albastru ce concureaza cu cerul si... il intrece. Nemaipomenit de frumos! Claudia, care a fost mai curajoasa si s-a scufundat cu costum si tub de oxigen, a venit la suprafata atit de cucerita de frumusetea adincului, incit sint pe cale sa cred ca istoria a trecut pe locul doi in materie de hobby.
     Dar si pentru cei ca mine care nu stiu sa inoate au fost locuri si ocazii de recreere de invidiat. Am parcurs cu copiii doua riuri subterane. Acuma exista cele naturale si sint si din cele create de oameni; nu tocmai create de oameni, ca nu ei au facut riurile, dar ei au sapat si au facut accesibila parcurgerea lor de persoane mai putin obisnuite cu apa... cum sint eu. Ei... asta ar fi un exercitiu pe care l-as face cu drag in fiecare zi. Dar sa nu ma puneti sa ma urc pe o masina si sa dau din miini si din picioare, ca un soarece pe roata aia din laborator.
     In afara de faptul ca mi-am limpezit ochii cu culori si forme de nedescris, care m-au facut sa ma gindesc in mod constant la Creatorul acestei lumi, am invatat si citeva lucruri interesante despre populatia maya si religia ei - cind am vizitat situl arheologic de la Tulum.
     Ghidul ii dadea inainte cu cultura lor si religia etc... si ne-a aratat poze ale citorva zeitati; mi s-a parut nemaipomenit de ciudat ca toti zeii lor erau desenati cu capul in jos - ca si cind ar sta in miini. Nu m-au prea interesat culturile maya sau azteca, asa ca nu sint mare cunoscatoare. Si cum nu imi pot tine gura... l-am intrebat pe ghid de ce zeitatile lor sint pictate sau sculptate asa.
     Sa-i fi vazut fata cit de incintat a fost de intrebarea mea! Cei din triburile Maya sint oameni mici de statura, cu capul mare si fara git. Si din anumite motive, chiar daca se lauda cu calendare si cunostinte astronomice, am eu motivele mele sa ma indoiesc de cit ii duce... ma rog... ce-i duce si pe ei. Asta fara sa fiu circotasa defel.
     Zice ghidul catre ceilalti turisti:
-Ia ascultati!...
Si catre mine:
-Mai pune o data intrebarea!
Zic eu din nou...
-De ce zeitatile lor sint cu capul in jos?
Zice el:
-Pentru ca sint "Holly"(sfinti), au venit din cer... si, ca sa fie si mai impresionant, a ridicat si el mina cu cirja ce o purta in sus catre cer...
Mie deodata mi-a fulgerat prin minte imaginea ingerilor aruncati cu Lucifer din cer... si urgent pina n-a mai apucat el sa zica ceva i-am spus...
- Oh... acuma imi dau seama de ce arata asa. Cind Dumnezeu a aruncat din cer o treime din ingerii care s-au inchinat lui Lucifer, asa au aratat cind au cazut pe pamint. Deci triburile Maya se inchina la aceste duhuri rele... acuma inteleg...
S-a uitat omul la mine... a dat din cap... si a continuat cu explicatiile. L-am mai intrebat daca inca se mai practica religia asta si mi-a spus ca in una din insulele apropiate este un grup care mai practica aceste ritualuri pagine.
     Acuma mi-e asa de clar ca daca am cunoaste - sau cu cit cunoastem mai mult Cuvintul sfint al Bibliei - Vechiul si Noul Testament, cu atit este mai greu pentru cel rau sa ne duca cu pluta.
     Luni, la lucru din nou... dar pina atunci sint inca in vacanta. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot... si am pentru ce! El a creat atitea minunatii - doar pentru placerea ochiului nostru. Doamne, deschide-mi ochii sa vad si buzele sa Iti multumesc!