Ok… era sa uit
despre ce intentionam sa scriu. Asa ca… "here we go"… este ceva tangential cu
munca mea. dar cu conotatii mai adinci – cel putin pentru mine. Sint "Principal" (asta mi-e functia) la un department de
harti electrice la o companie mare de gaz si electric din California. Am 9
oameni carora le repartizez, controlez, corectez lucrul si raspund de 8 arii (orase) in ce priveste nu numai hartile electrice, ci si toate programele care
contin pina la cele mai detaliate informatii despre tot echipamentul electric
de pe suprafetele amintite mai sus.
Pina acum de o
suta de ani sau cam asa ceva - de cind functioneaza compania asta, ne organizam
teritorial. Adica un grup de oameni au grija de un spatiu anume - si absolut tot
ce cuprinde acel spatiu. De cind cu tehnologia asta avansata si in dorinta de a
reduce mina de lucru, am intrat intr-un proces de schimbari – si inca nu
stiu nici cei din conducere exact ce directie
s-o ia… dar pare-se ca ne vom organiza si specializa pe "tasks"… adica unii vor face
doar o bucatica din proces si informatiile vor trece la altcineva care va
continua cu o alta bucatica, si tot asa, ca si cind am lucra la banda rulanta, ne
vom completa unii pe atii pina cind procesul de instalare, functionare sau inlaturare a unui echipament va fi
complet.
Dar in febra
acestor schimbari, conducatorii (leaderii) de sus nu vor sa ne dea toate
detaliile sau nu le au nici ei, ca deocamdata se vede ca bijbiie… si uite asa ne pomenim ca
sintem ca soferii aia care conduc in ceata.
Ati condus
vreodata un automobil in ceata? Stai cu ochii cit cepele intins cu gitul spre
parpriz ca si cind daca esti mai aproape vezi mai bine… si toate simturile din
tine sint in alerta si concentrate la…ce? Ca nu vezi decit botul masinii. Iti fura
timpul si iti stoarce toata energia… te lasa obosit si epuizat. Si realizezi ca
nici n-ai parcurs mare distanta. Atita efort pentru ce?
…………………………..
Acuma, de ce am
spus toate astea? Un singur motiv. Pentru ca exista o portiune importanta din
viata noastra - viata spirituala… pe care unii o traim intr-un fel de… ceata. Diferite religii dau diferite
informatii sau creeaza o stare mai mica sau mai mare de confuzie. Unii ne miram
de misterul acestor religii… Vrem sa atingem Nirvana, dar nu stim cite vieti
trebuie sa traim pina ajungem si sintem totodata ingrijorati de ce o sa fim in
viata viitoare!? Un fluture sau un sobolan!? Altii cauta dupa un Paradis pentru
care trebuie sa comita cit mai multe crime sau slujesc mai stiu eu ce zeitati
rautacioase ce nu vor sa le dea nici ploaie, nici odihna pina nu se sacrifica in
vreun fel. Si mai pot insira alte credinte la fel de confuze ca si ceata cea mai groasa si lenesa.
Si apoi… gasim
Biblia, Cuvintul lui Dumnezeu, care ne explica… ne elibereaza… si nu ne cere
absolut nimic decit sa credem, sa primim, sa ne bucuram in asteptarea unei
rasplati vesnice pe care sa o petrecem cu un Dumnezeu care nu numai ca ne-a
iubit, dar El Insusi este Dragoste. Drumul a fost croit… si nimic nu este in
ceata, totul este descoperit. Si totusi oamenii nu Il cauta pe Dumnezeu si nu Il
accepta pe Fiul Sau, care S-a jertfit de buna voie pentru omenire. Si oamenii nu
se bucura de lumina, ci mai degraba bijbiie care pe unde apuca in ceata, o ceata care nu
are nimic de oferit sufletului lor. Nici liniste, si nici macar o promisiune…
Cine a citit
Biblia stie istoria omenirii de la inceput pina la sfirsit. Cine citeste
ziarele sau se uita la stiri poate recunoaste etapa omenirii in care ne aflam.
Oameni buni… nu mai este mult, schimbati ruta! Iesiti din ceata! Acceptati darul
fara de plata si promisiunea unei vieti vesnice… Ceasul ticaie ultimele clipe…
MARANATHA!!!
No comments:
Post a Comment