Cite ceva despre rugaciune...

   

     Astazi am auzit ceva nou despre rugaciune. Subiectul e vast si am ascultat multe predici... dar un amanunt deosebit mi-a scapat pina acuma. Subiectul este important pentru toti crestinii - si nu numai. Am auzit ca in 1977, cind a fost marele cutremur din Romania, cei de la Academia politica si-au amintit cum sa se roage. Sint momente si momente in viata. Si cele mai puternice rugaciuni le rostesc in situatiile cele mai critice oameni din diferite clase sociale sau cu diferite inclinatii religioase. Si chiar ateii.
      Cel care explica astazi Cuvintul spunea ca nu putem sa ne rugam Domnului pentru o problema atita vreme cit sintem coplesiti de acea problema. El spunea ca mai intii trebuie sa-L venerezi pe Dumnezeu, sa Ii recunosti slava si puterea, sa te umpli de acest Adevar - ca El este si El poate - si abia cind L-ai preamarit si ai facut acea legatura cu grandoarea si maretia lui Dumnezeu, abia atunci cind El devine mai mare decit problema ta, abia atunci poti sa-ti casti gura si sa-I aduci inainte durerea sufletului tau.
      Chiar Domnul Isus in Rugaciunea Domneasca rosteste mai intii o fraza de glorificare a Lui Dumnezeu: "Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta"... si abia dupa aceea cere piinea cea de toate zilele si iertarea pacatelor.
      Am mai auzit inca o comparatie frumoasa. Sa zicem ca avem o suma mare de bani pe care trebuie sa ii depunem la banca. Si ii dam unui oarecare, ca nu am gasit pe altcineva, nu putem rezolva noi si sintem grabiti sa rezolvam problema. Toata ziua aia o sa stam ingrijorati si poate cu mina pe telefon sa-l intrebam pe respectivul daca a pus sau nu banii la banca sau i-a facut praf si am ramas cu buzele umflate. Dar daca am dat banii unui om de incredere, uitam chiar si sa-l mai intrebam ce-a facut cu banii - ca stim precis ca situatia este rezolvata.
      Ei, hai sa zicem ca avem o problema foarte importanta si am ajuns in faza in care Ii cerem Domnului - in forma adecvata si cu starea potrivita - sa ne rezolve problema. Si i-am dat-o Lui. Ce facem acuma? Il tratam ca pe omul ala de incredere sau... pindim nelinistiti si pina la urma ne hotarim sa ne "rezolvam" noi problema, ca nu avem incredere in EL? Sper ca am descris suficient de bine situatia; si sper ca ne vom aminti de cite ori am procedat exact asa. Ne-am rugat, dupa care ne-am pus sa ne rezolvam noi problemele. Ce facem, fratilor? Ori... ori...
      Chiar ca am ramas pe ginduri...Voi nu?