GBY

    

Mi-e dor de o viata simpla... mi-e dor de vremea cind nu aveam celular. Daca stau bine sa ma gindesc, mi-e dor de vremea cind nu aveam telefon nici in casa. Eram mult mai prezenta in viata mea si mai putin incurcata in vietile altora. Cind aveam o problema, ma adresam imediat Domnului Dumnezeu, ca era singura linie directa posibila. Nu puteam chema pe nimeni in ajutor si nu asteptam sa sara nimeni in galosi ca sa vina sa ma scoata din impas. Depindeam de El mai mult, si de oameni mai putin.

     Ce sa spun ca am plecat azi-dimineata de acasa fara celular si am crezut ca fac infarct. De acolo imi veni gindul asta; ca mi-am amintit cit de linistita eram pe vremuri. Plecam la drum si eram atenta la condus, ma uitam in jur mai mult, vedeam tot felul de frumuseti pe care acuma nu le mai vad, ca-s ocupata sa vorbesc sau sa mi se spuna ceva… nu-i important ce. Si astia tineri sint si mai loviti de soarta. Ati vazut ce converseaza prin messaje? Absolut nimic… LOL… citeva expresii pe care le tot rotesc… dupa cum le vine rindul.

     Ne tine Satana ocupati si separati unii de altii. Ca daca conversam asa des nu mai simtim nevoia sa ne vedem… un fel de partasie falsa. Bune sint si predicile la TV sau radio… dar si alea au ajuns uneori sa inlocuiasca mersul la biserica. Sintem ca paralizati… ne atrofiaza emotional tehnologia asta. Admit ca sint si parti bune, dar e ca si cu bomba atomica sau radiatiile… pericolul este covirsitor.

     GBY… pentru cine nu stie… “God bless you” (Dumnezeu sa te binecuvinteze).