RELATII...

   

     Cred ca niciodata oamenii nu au avut acces la atita informatie cit au astazi. Crestinii - cel putin unii... la fel. Imi amintesc in Romania de dinainte de revolutie de frati care daca ajungeau sa imprumute o carte buna religioasa, se apucau sa o copieze cu toc si cerneala. Si era singura modalitate de a avea unele carti. Pretioase carti. Pe vremea comunistilor si masinile de scris aveau semnele lor dupa care puteau sa fie identificate si era o infractiune  sa copiezi ceva religios cu ele.
     Imi faceam in gind socoteala zilele astea uitindu-ma la stiri ca abundenta asta de informatie nu a ajutat prea mult. Nu i-a apropiat pe oameni mai mult de Dumnezeu. Si asta este clar dupa cum arata lumea in care traim. Desi cunostinta este importanta, daca nu exista si o relatie personala cu Salvatorul nostru sintem ca niste corpuri fara viata. Lumea recunoaste cine suntem dupa infatisare si, poate, comportament, dar noi de fapt nu existam intr-o dimensiune spirituala si prezenta Lui nu se simte in lume prin noi.
     Si gindindu-ma la relatie... la faptul ca Domnul Isus intr-o zi poate sa ne spuna... "Duceti-va de la Mine ca nu va cunosc"... m-am oprit cu gindul la relatiile de prietenie. Se zice ca daca ai 5 prieteni adevarati intr-o viata de om, esti un om bogat. M-am gindit... oare pentru citi din prietenii mei as fi in stare in caz de nevoie sa fac tot ce e necesar si posibil? Apoi m-am gindit iarasi la citi dintre cei care ma numesc prietena lor ar face la fel pentru mine? Ca de fapt asta ar fi o relatie care merita sa fie luata in seama, nu?
     Nu cred ca relatia noastra cu Domnul Isus poate sa fie una care sa semene cu prieteniile de pe facebook. Sa ne dam "like" unul la altul. Si daca avem nevoie de o relatie autentica - care sa ne asigure ca Domnul Isus ne va recunoaste in ziua judecatii... cum ar trebui sa fie aceasta relatie? Ce ar trebui sa facem sa o mentinem? Ca daca numai ne-am intilnit cu cineva odata - oricit de frumoasa si memorabila a fost intilnirea aceea - nu garanteaza neaparat si relatia aia puternica, sigura de care avem nevoie. O relatie este ca o strada pe care se circula in ambele sensuri. O comunicare corecta si continua. O relatie sigura.
     Cum? Pe vremea cind ne cautam parteneri de viata parca stiam ce fel de relatie vrem. Parca ne interesa dispozitia persoanei vizavi de toate actiunile noastre. Nu voiam sa o suparam, sa punem tensiune in relatia noastra. Ba mai mult voiam sa ii facem pe voie cit mai mult si cit mai des. De ce in relatia noastra cu Domnul Isus nu punem macar atita inima si suflet cit am pus odinioara in alte relatii?
     Cind ma rog seara ma rog in pat ca sint obosita. Nu mai ingenunchez, ca doar Domnul ma asculta si asa. Si asta cind stiu ca Biblia zice ca va veni o vreme cind orice genunchi se va pleca in fata Lui. Mi-o amintesc pe Buna mea la 80 de ani stind pe genunchi. Eu am 60 si pe mine ma dor genunchii... Asta numai asa ca poate daca m-am deconspirat singura o sa ma indoi mai usor diseara in fata patului. Deh... ma lupt cu firea... si e tare obraznica si lenesa...
     Ma stie oare Domnul? Ma va recunoaste intr-o zi? Cred ca da... pentru ca nu odata am baut apa din stinca Lui. Au fost situatii in viata mea cind am strigat si mi-a raspuns. Numai ca intr-o relatie... ori de cite ori striga El... si eu trebuie sa raspund. Daca va aduceti aminte de micul Samuel in templu... si raspunsul lui... "Vorbeste, Doamne, ca robul Tau asculta..." Ni se intimpla si noua? Va intreb pe voi, ca eu deja stiu raspunsul in dreptul meu.
     Tie ti-a raspuns Domnul vreodata cind ai strigat? Dar tu... ii raspunzi cind te striga? Vrei o relatie cu El? Mi-aduc aminte de ultimele cuvinte ale tilharului... si am si eu o rugaciune scurta..."Doamne... aminteste-Ti si de mine in Imparatia Ta!..."