M-am vaietat astazi la o colega si mi-a zis ca au fost 3 cazuri de plaga in Yosemite si ca niste tabere de vara s-au inchis - din cauza sobolanilor care au adus boala. La mine vin sobolanii de peste drum de la un magazin mare de alimente... si m-am plins la manager, dar sarmanul a zis ca si ei au angajat o companie de deratizare, dar problema e uriasa.
Acuma eu cum tot rumeg la ginduri... m-am gindit ca asa face pacatul cu tot ce-i bun in viata noastra. Sint oameni faini cu o viata aproape impecabila, si intra un sobolan din asta in viata lor, si li se duce linistea, si li se risipeste bucuria, si incep problemele. Ca pacatul, indiferent de care ar fi el, spurca, si imbaleste, si uriteste, si strica tot ce este bun. Si nu scapi usor de el cum nu scap eu de sobolanii astia. Am prins citiva... chiar adineuri am gasit unul prins in capcana... unul mititel - si mi-a fost mila de el, dar de mine si mai tare- ca azi-noapte l-am auzit si nu m-a lasat sa dorm. Si asa si pacatele astea - oricit ar fi ele de mici ne tulbura viata de nu mai avem liniste...
Si, Doamne, buna e pacea! Ca alergam toata viata dupa fericire - dupa o fata morgana... si nu dam de ea. Dar daca avem pace in suflet... nu ne trebuie nimic altceva. Numai sa nu lasam sobolanii in casa... Si ei intra intotdeauna pe un orificiu... un loc gol, o crapatura... ceva... Acuma cind mi-oi muta mobila si hirtoabele afara, am sa caut dupa aceste crapaturi, orificii, ce-or fi ele, si am sa le astup. Asa si cu sufletul... sa nu lasam sa intre nimic... dar absolut nimic; ca un pacatel cit de mic face ravagii...
Ne trebuie poate o sfinta deratizare din cind in cind...
No comments:
Post a Comment