FRUCTELE...FRUCTULUI...

Ma tot bate un gind... Genesa 2:9 spune... "Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamint tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mincare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului."  

Din pomul asta a fost Eva ispitita sa manince... Adam s-a acomodat situatiei si a mincat si el. Ca au vrut oamenii sa cunoasca ce e bine si ce e rau. Si ne uitam astazi in jur cu mare groaza cit de mult au avansat oamenii in acest domeniu... Ce ziceti? Nu era mai bine sa fi ascultat porunca?

Numa ' zic...

     V-a raspuns vreodata Dumnezeu la vreo rugaciune? Si daca da... cum v-ati comportat? Nu-i asa ca imediat vin ginduri care sa justifice logic cum s-a intimplat miracolul? Nu-i asa ca daca nu exista un raspuns logic, totusi ne atribuim si noua macar multumirea sa stim ca NOI sintem cei care ne-am rugat pentru acel lucru? Si cumva Noi sintem cei care au determinat intr-un fel fenomenul - orice, numai sa iesim si noi in evidenta. Nu neaparat vrem sa-L punem pe Dumnezeu in umbra - nu... dar atita ne simtim de importanti, ca uneori uitam si sa-I multumim cum s-ar cuveni.
     Recent, mai toate predicile pe care le-am ascultat - diversi pastori...  mai toti vorbesc despre existenta lui Satan si lupta lui continua pentru cucerirea sufletelor noastre. Biblia reda de mai multe ori diverse episoade in care ingerii Domnului au avut de luptat cu fortele intunericului, cu ingerii cazuti ai lui Lucifer. Noi glumim de multe ori si tratam cu nepasare acest subiect, dar o facem din ignoranta. Cind arhanghelul Mihail, daca nu ma insel, se lupta cu Satan pentru trupul lui Moise, arhanghelul are o atitudine curioasa... si desi e puternic, recunoaste prin felul cum se comporta puterea dusmanului.
     Adevarul este ca Satan a avut nesimtirea sa mearga si sa-L ispiteasca si pe Domnul Isus. Si atunci n-o sa vina la noi? Daca ne uitam in jur, vedem clar prezenta lui in locuri si in oameni aflati in pozitii sociale importante. Nu degeaba ne uitam ca la circ ce hotariri iau cei din guvern, institutii de tot felul si uneori si... biserici. Satan stie strategie si are experienta. Exista doar Unul singur pe care Satan nu L-a invins. El este Domnul nostru Isus Christos. Daca Il avem pe El in viata noastra, avem victorie - daca nu... nu prea avem sanse sa luptam singuri cu Ispititorul si Ucigasul sufletului nostru.
     Eu va zic... pentru ca imi zic. Pentru ca vreau sa-mi aduc aminte ca Domnul Isus nu intra intr-o inima murdara. Si El nu sta daca nu este invitat si dorit. Si mai mult decit atit... vreau sa-mi amintesc ca fara Dumnezeu nu am nicio sansa...

DUHUL SFINT...

     Am fost aseara la Fresno cu copiii la biserica unde merg ei. Biserica lor se numeste “Fintina” - aluzie la popasul facut de Domnul Isus la fintina lui Iacov. Am fost incintata sa gust din apa fintinii din care beau copiii mei. Curata si sfinta apa vie! Cuvintul e explicat nu ca sa placa auzului nostru, ci sa prezinte Adevarul Scripturii.

    Subiectul a fost nu unul usor - Duhul Sfint…

    Unii dintre crestini se tem sa discute subiectul - altii se prefac ca au Duhul Sfint… si arata jalnic. Stiu ca subiectul este dificil si ca probabil teologii, cei care au studiat Biblia sint mai in stare sa explice. Dar Duhul Sfint a fost lasat de Domnul Isus ca Inlocuitor al Sau, Mingaietor, Indrumator …cind S-a inaltat la cer. Si cum Domnul Isus a venit pentru toti cei pacatosi, imi asum dreptul sa cred ca si Duhul Sfint a fost lasat tot pentru noi cei mici si slabi, ca sa ne intareasca si sa ne lumineze si sa ne pastreze curati.

     Mi-a placut explicatia pe care am auzit-o. E vorba de Petru inainte de a primi Duhul Sfint si de Petru dupa ce a primit Duhul Sfint. Inainte de a primi Duhul Sfint, Petru e fricos si inconsecvent. Se leapada chiar de Domnul Isus in fata unei servitoare. Dupa ce primeste Duhul Sfint insa, vorbeste cu putere fara sa ii mai fie teama de consecinte. Sint niste conditii speciale pe care trebuie sa le avem ca sa putem gazdui in noi acest Duh Sfint. Noi sintem o generatie care excelam in informatie. Stim atit de mult, dar aplicam atit de putin. Este important sa fim transformati, si nu informati. Si transformarea asta nu este ceva ce tine de niste reguli si traditii pe care le-am invatat din mosi-stramosi… si de o ascultare fidela de Cuvint. Doar in aceste conditii Duhul Sfint poate locui in noi.

    De exemplu… citim un pasaj din Biblie si unul din versete pur si simplu ne opreste in loc. Ni se adreseaza direct. Daca citind Biblia nu ne gasim agasati, asaltati, certati de Cuvint… inseamna ca ceva nu este in regula cu noi. Caci Cuvintul Lui este viu si lucrator… si ne confrunta si ne obliga la transformare. Nu este om care sa nu aiba ceva de schimbat la viata lui. Iar Duhul il va cerceta si il va ajuta sa se schimbe.

    De cite ori Duhul Sfint Se manifesta in viata noastra, El face lucruri iesite din comun. Nu… nu urmeaza fazele obisnuite ale gindirii si logicii omenesti – ci face lucruri parca invers decit putem sa gindim noi. Important este sa recunoastem si sa acceptam lucrarea pe care Duhul Lui vrea sa o faca in noi. Sa ne lasam condusi de El.

     Si Duhul Lui nu vine sa faca oamenii sa arate ca niste idioti, sa-i faca sa tremure sau sa rida aiurea si sa se tavaleasca pe jos… sau sa vorbeasca anapoda. Cind Duhul lui Dumnezeu a venit ca niste limbi de foc peste cei adunati in camera de  sus, ei au fost in stare sa-i evanghelizeze pe oamenii care ii ascultau - sa vesteasca Mintuirea oamenilor din jur in asa fel incit SA PRICEAPA. Toti au inteles pentru ca ucenicii le spuneau despre Mintuire in limba lor. Sa nu facem greseala sa imitam si sa ne batem joc de Duhul lui Dumnezeu pretinzind ca avem ceva ce inca nu am primit. La ora aia era nevoie ca sa se auda evanghelia in acele limbi. La ora asta nevoile sint altele si Duhul Sfint poate sa lucreze inca daca I se ofera conditiile necesare.

      Am plecat acasa reinvigorata… dornica sa imi primenesc inima in asteptare…

UNDE-S LACRIMILE?

     Nu-i asa ca ori de cite ori citim din Scriptura, ceva din ceea ce citim ni se adreseaza in mod personal? Este greu sa respingi Adevarul care iti vorbeste si incearca sa te convinga de o anume stare in care esti si sa iti spuna ce ai de facut.
     Uite de exemplu textul din Luca 7:36-50. Este textul femeii pacatoase care aduce un vas de alabastru mir si il toarna pe picioarele lui Isus in timp ce Ii spala picioarele cu lacrimile ei si le sterge cu parul capului ei. Cel mai adesea predicile se limiteaza la atitudinea Fariseului Simon care L-a invitat pe Domnul Isus in casa, dar nu L-a respectat suficient sa Ii spele picioarele sau sa puna un slujitor sa-I spele picioarele cum era obiceiul locului. Si desi este un mare adevar acolo, ieri Cuvintul Lui m-a cercetat pe mine cu un alt aspect.
     Nu sint mai vrednica decit acea femeie de care vorbeste apostolul Luca. Dar stau la umbra Crucii Lui si ma simt iertata si indreptatita, cind ar trebui sa Ii spal picioarele cu lacrimi. Si poate nu sint singura in aceasta situatie. Ne-am obisnuit si cu scena crucii si cu mintuirea data in dar - ca si cind este o treaba normala. Exact ca Fiul Risipitor care si-a cerut mostenirea cit Tatal era inca in viata. La fel de impertinenti - ca nu gasesc alt termen.
     Si problema este ca recunosc unde sint, dar nu-mi gasesc lacrimile. Parca sint imobilizata. Si stiu si de ce... starea asta materiala buna, lipsa de prea multe grijuri... Cum ne merge bine, cum ne seaca lacrimile. Si ne miram de ce trecem uneori prin incercari si cum lasa Dumnezeu sa ni se intimple cind una, cind alta. Ne mai miram... cind El ne pastreaza in Harul Lui si nu vrea sa ne piarda.
    Uite, astea sint gindurile mele pe ziua de azi... si daca nu sinteti de acord, puteti comenta...
   

PAREREA MEA

     Majoritatea sintem infuriati de invazia asta masiva de musulmani in Europa. Si nu numai in Europa... ca si in America au venit si inca vin si vor mai veni. Unii adusi intr-un fel vizibil, altii mai pe ascuns, dar de venit vin. Vezi ca s-au inmultit dupa faptul ca au iesit si ei din "dulapuri" ca homosexualii si lesbienele si in special recunosti femeile care isi plimba imbracamintea prin magazine. Oare cum rezista la caldurile din California cu broboadele alea pe cap?
     Dar m-am gindit la un lucru. Dumnezeu nu a fost surprins nici de ce se intimpla in Damasc, nici de existenta organizatiei ISIS, nici de prostia guvernelor din Europa sau America... Atunci ce se intimpla? A pierdut Dumnezeu controlul? Nu cred...
     Cind Domnul Isus era in Gradina Ghetsiman si Iuda isi ducea tradarea pina la sfirsit, era cumva Dumnezeu plecat in concediu? Biblia ne spune ca unele lucruri trebuie sa se intimple inainte de a veni sfirsitul. Evreii din Europa si America de pilda trebuie sa plece acasa, si daca nu vor de buna voie... poate asta ii va determina sa plece. Ca nu cred eu ca musulmanii se duc acolo pe "goscie" cum zic banatenii. Nu... pe unde ajung ei considera ca pamintul le apartine si au toate drepturile, iar restul trebuie sa fie eliminate, ca asa le-a spus lor profetul lor intre doua crize epileptice.
     Sintem cu totii, cred, atrasi sa citim ce se mai intimpla cu emigrantii astia, revoltati ca politia nu face nimic (si ei saracii au ordine de la altii, care si ei primesc ordine de la altii si... cine stie cine da ordine, ca daca am sti, ne-am lua cu totii de cap). Dar nu putem face nimic in privinta asta. Putem noi sa-i oprim ? Dar putem face totusi ceva. Biblia ne spune ce se va intimpla cu lumea asta... si stim daca nu pas cu pas, daca nu in amanunt, stim in capitole cel putin cum va evolua ultima parte a istoriei. Noi stim ca in mijlocul acestei framintari, in punctul cel mai crucial, va veni Mesia. Asa ca in loc sa ne concentram atentia la dezastru, sa ne pregatim sufleteste pentru acest eveniment deosebit care se apropie.
     Gospodinele in Romania, in special in zona muntoasa de unde vin, puneau "pe iarna" - cum ziceau ele... ba la borcan, ba uscate tot felul de alimente. Se pregateau pentru un sezon in care nu se gasea nimic sau mai nimic de cumparat. Aveam varza la butoi, castraveti la murat, rosii facute bulion, mazare si fasole uscata, cartofi la pivnita, morcovi in cutii cu firezar... compoturi si cite si mai cite. Noi credinciosii stim ce va veni. Oare cum ne pregatim? Hlizindu-ne la ecrane si dind like la postari? Vaietindu-ne ca... " uite ce-a ajuns lumea asta?"
    Biblia ne invata in asa fel incit si copiii sa poata pricepe. Domnul Isus ne invata in pilde... si una dintre ele este "pilda celor zece fecioare". Este clar ca in aceste momente tirzii... ar trebui sa cumparam ulei pentru candele.
     Stiu... stiu ca unii vor ride, dar... ati mai auzit voi ca cine ride la urma ride mai bine. Si nici nu cred ca vom avea chef de ris cind usa se va inchide. Dimpotriva...
     Doamne, da-ne intelepciune ca sa intelegem vremile! Nu... nu vrem sa stim ziua exacta cind vei veni, ca stim ca asta este secretul Tau. Dar da-ne discernamint sa ne pregatim pentru venirea ta, ca sa nu avem surprize... ca sa nu raminem pe intuneric!...

DOAR O INTREBARE

O simpla intrebare am auzit astazi... si m-a pus pe ginduri...

-Daca ai fi invinuit ca esti crestin... s-ar gasi destule dovezi in viata ta ca sa fii gasit vinovat ?

PREDICA DIN COLTUL STRAZII

   

     I-ati urmarit vreodata pe cei ce predica pe strazi? Oameni care stau la colt de strada si le spun oamenilor despre Dumnezeu, iertare, salvare, iad si rai... Mesajul este bun, dar unii dintre ei strica mesajul prin felul in care il prezinta. Parca ameninta, parca urla la ei, parca i-ar lua la bataie...
     Ok...unii dintre noi nu iesim in strada, ca sintem oameni fini... dar... urlam acasa la cei din familie. Nu ca am spune lucruri rele, ca ce spunem nu e rau - dar felul cum o facem este total gresit. Si rezultatele sint... lipsa. Cind vorbim - si mai ales cind vorbim despre lucrurile spirituale, trebuie sa stim si ce spunem si trebuie sa controlam si cum spunem.
     Nu am de spus multe despre acest subiect... doar atit - ca daca ma uit in urma in viata mea, am acceptat si am urmat intotdeauna vocea dragostei - si m-am razvratit impotriva glasului care mi-a poruncit. Poate e bine sa ne examinam un pic ca sa stim cum sa-i tratam pe altii, pentru ca ceea ce vrem sa le spunem sa le fie de folos, si saminta care o aruncam sa nu se intoarca fara rod.
     Si ma gindesc si la un alt aspect... oare as fi in stare sa stau in drum si sa incep sa discut cu drumetii sau in vreun parc... si sa impartasesc cu altii credinta si nadejdea mea; sa le spun ca exista Cineva care ii iubeste?! Sa le spun despre Christos, eternitate, cer...
Ca se duce lumea asta cu gramada in iad... si eu... prea am stat cu miinile incrucisate in ultima vreme...

BE SURE

O ZI BUNA VA DORESC

 

     Mai am exact cinci minute si trebuie sa ies pe usa. Dar... vreau sa impartasesc un gind inainte de a pleca. Nepotica mea a fost la mine cu citeva zile inainte de a ma muta si citeva zile dupa. A venit sa ma ajute. Si nu numai...
    Printre multele lucruri pe care le-a facut - ca-i tare greu si obositor mutatul, a lasat in urma lucruri mici care sa imi aminteasca ca a trecut ea pe aici. De pilda... am rugat-o sa-mi puna alarma. Si mi-a pus-o, dar... a adaugat si o statie de muzica selecta, ca sa fie de backup... in caz ca nu ma trezesc la alarma, sa-mi cinte muzica asta pina ma dau jos din pat.
    Putea sa puna alarma sa-mi zuraie sa ma trezesc - ca doar asta am rugat-o sa faca. Dar uite... lucrurile astea marunte pe care cineva le face pentru noi, arata spre inima care le-a facut. De cite ori incepe muzica dimineata, de atitea ori ma gindesc la ea si zimbesc induiosata.
............
     Si in concluzie - una rapida, ca trebuie s-o iau din loc. Dumnezeu Tatal ne priveste si Se bucura si de lucrurile marunte pe care le facem, nu numai de alea grozave (yeah... oare ce lucruri grozave putem noi sa facem?). Asa ca... sa ne uitam si astazi in jur, si pe ce pune mina noastra sa faca, sa facem ca pentru Domnul. Cit ar fi el de mic gestul... cit de neinsemnat! Ca Dumnezeu Se uita cu bucurie sa vada cind dam si un pahar de apa cuiva...
     O zi buna, va doresc...

Pe ginduri...

   .

..posibil sa fie ceva... deplasat, asa cum semnaleaza unii oameni mai cu multa educatie. Vorbesc de cazutul asta "pe ginduri" de care se pare ca sufar. Dar am bagat de seama ca de multe ori ma ajuta sa inteleg lucruri pe care desi le stiam de mult, nu le-am priceput pe de-a-ntregul niciodata.
     Uite de pilda... stateam astazi "pe ginduri" asa cum mi se intimpla mie tot des si ma gindeam la cite treburi ne angajam noi sa le rezolvam cind nu sintem competenti si nu sintem in stare. Eu am unele lucruri pe care le-am tot spus fetelor mele, si cu cit le-am spus mai mult, cu atit mai abitir le-au ocolit. Pina cind intr-o zi, frustrata la maxim si necajita foc, am decis sa-I spun Domnului ca nu ma pot face inteleasa... si minunea minunilor, va spun cu mina pe inima, ca m-am pomenit ca-mi predica ele tocmai subiectul ala pe care am insistat eu sa-l priceapa. Cum asa? Nu stiu sa va explic, stiu doar ca "ceea ce la oameni e cu neputinta" este o bagatela pentru Domnul.
     Si m-am mai gindit la ceva... Cind Domnul Isus spune sa ne facem ca "acesti copilasi"... ca a unora ca ei este Imparatia Cerurilor... ce lucru mare... mareeee a spus! Ca uite, aia mici nu duc lipsa de absolut nimic. Nu se omoara sa-si procure mincare, sa-si lege sireturile, si nici macar sa-si schimbe scutecul. Si totul... dar absolut totul le este adus sub nas, li se satisfac toate mofturile si li se creeaza tot confortul. Si daca ati avut prilejul vreodata sa nu va mai stresati deloc si sa le lasati toate in voia Domnului, o sa vedeti ca exact acelasi lucru se intimpla... ca prin minune toate se petrec in ordine si vin ca si chemate la timp... si treburile se rezolva si fara sa ne sfisiem noi de griji.
     Dar noi nu putem sa ne incredem in El...  Desi dovezile sint absolut coplesitoare ca noi nu sintem in stare si El este. Ca vezi... trebuie sa ne bagam noi nasul peste tot si sa rezolvam noi toate cele. Cite casatorii s-au intimplat asa... ca nu am asteptat sa aduca Domnul sotul sau soata potrivita, ca a trebuit sa urgentam noi si sa alegem noi - ca si cum am fi stiut ce alegem. Cite lucruri nu am cumparat - lucruri nefolositoare pe care le-am luat cu pretul unei lungi sudori si numai din impuls, sau mindrie sau mai stiu eu ce nevoie sa satisfacem un gol din noi... cite decizii gresite pentru ca nu am lasat ca niste copii sa fim ingrijiti, si modelati, si purtati de grija de Duhul Lui pe care L-a lasat aici pe pamint sa ne dadaceasca.
      Pai... deocamdata asta imi trece prin minte. Da... si trebuie sa plec sa sterg praful de pe rafturi si sa pun cartile in biblioteca. Gata! Data viitoare cind ma mut... nu mai iau nimic cu mine... promit!!!

MARE-I GRADINA DOMNULUI...

Am nevoie urgenta de o deratizare pe blog… Mai jos gasiti articolul lui Alin Cristea, si subliniate cu galben, raspunsurile mele la timpeniile lui. Tot am zis ca nu mai raspund provocarilor… Dar oare pot? Uite ca de data asta n-am putut!

Domnul Costel Cristea este dezinformat
(ne informeaza... informatorul )

8 septembrie 2015

peginduri.com/2015/09/vestea-cea-buna-la-orice-suflet.html

Din nou, veșnica „pe gînduri” Rodica Boțan amintește de PRIETENII ei Rely și Costel Cristea.

Cel putin nu poti zice ca-i minciuna - poti??

Avînd în vedere numeroasele minciuni la adresa mea ale acestei femei, am luat hotărîrea de a nu-i mai recunoaște ca rude pe Aurelia și Constantin Cristea, de vreme ce o astfel de mincinoasă se laudă de atîtea ori că e prietenă cu ei, iar ei nu au avut nimic de obiectat (nici de comunicat cu nepotul lor):

Scrisoare deschisă către doamna Aurelia Cristea și domnul Constantin Cristea (15 iulie 2015)

Ba Aline (ca sa-ti imprumut vocabularul emancipat)  - nu sint clara eu cu ceva - nu te-ai dezis deja de Rely si Costel in scrisoarea pe care tu singur o amintesti aici? O faci acuma lunar sau saptaminal (precum alte evidente pe care le clocesti pe blogul tau)?

Costel Cristea scrie în emailul către Rodica Boțan: „…ştim că blogul tău este vizitat şi citit de foarte mulţi dintre cei care iubesc pe Domnul Isus.” Oare ce înseamnă pentru Costel Cristea… FOARTE MULŢI?

Și oare ce înseamnă pentru Costel Cristea… cei ce iubesc pe Domnul Isus?

MINCINOȘII îl iubesc pe Domnul Isus?

Nu doar că Rodica Boțan e mincinoasă, dar pe blogul ei au aterizat și ALŢI mincinoşi.
 

Baaaa Aline (tare imi mai place cum suna… Baaaaa…) Tu n-ai inteles inca ce valoare are un singur om… unul singur pentru Dumnezeul nostru! Atit este de valoros, ca Dumnezeu a jertfit pe Fiul Lui pentru fiecare om in parte. Si inca ceva… unde doi sau trei se aduna in Numele Lui…e ste asa de important meetingul Acela, ca Domnul Isus Insusi promite participare. Asa ca mai mult de unul sau doi in felul cum inteleg eu socotelile astea spirituale… "e multi, baaaa… e tare multi!!!"

Nu este adevărat că blogul Rodicăi Boţan ar fi… „vizitat şi citit de foarte mulţi…”.

Oare de unde se informează Costel Cristea?
 

Baaaa Aline… nu toti sint fruntasi ca tine… unii sint mai… modesti. Eu chiar locuiesc in Modesto, California. Si stau in pozitie de drepti ori de cite ori citesc despre tine si aflu din nou cite bloguri ai tu si citi te viziteaza. Stii tu ca mai exista o vorba pe la romani… "multi, da… - stii?" No… ca apoi sint si cititori de tot felul – nu numai bloguri de tot felul. Tu esti insa special... cu mai multi... Felicitari!!!

La începutul fiecărei luni prezint lista cu cele mai vizitate bloguri evanghelice. Blogul Rodicăi Boțan NU se află printre ele.
 

Aici va rog sa auziti puternice hohote de plins… Baaaa Aline - fii baiat serios, baaaa!… Tu nu stii ca nu toti consuma mult?… Unora le place putin si... cu gust ! Fii si tu mai elegant, ca esti doara de la  oras, si ai doua facultati pe linga aia mintala, nu? Nu ca noi astialaltii cu patru clase... de liceu!!! Si nu… in mod definitiv nu ma afecteaza faptul ca nu sint pe listele tale faimoase. Te asigur ca pot sa dorm noaptea si digestia e ok… si nu iau antidepresive – asta numai daca erai cumva ingrijorat!

 

Din monitorizările blogosferei evanghelice pe care le fac de mai mulți ani, și care au fost și sînt publice, rezultă că în 2013 blogul Rodicăi Boțan a avut circa 107.000 vizualizări, iar în în 2014 a avut circa 54.00 de vizualizări. JUMĂTATE!

Nici în 2015 nu stă mai bine – în 8 luni are circa 33.000 de vizualizări.

Păi sînt alte bloguri care au 33.000 de vizualizări într-o lună sau două, ca să nu mai vorbim de altele care fac într-o săptămînă numărul de vizite pe care Rodica Boțan l-a făcut în 8 luni:

Cele mai vizitate bloguri evanghelice – August 2015

Vezi de asemenea pagina:

RECORDURI – Blogosfera evanghelică

Eu zic asa:  Baaaa Aline. Scoate-ma tu de tot din listele alea ca si cum as avea 0 vizualizari. De cind ma rog de tine sa ma scutesti de socotelile ce le faci?  Ca la urma urmei ce te priveste pe tine cit de prost merge blogul meu? Bucura-te, mai baiete! Cu cit vin mai putini la mine, cu atit se bulucesc mai multi la tine. Parca ii si vad cum se indeasa sa VIZUALIZEZE clipurile lui Alin. Sa stii ca arati fenomenal in clipurile alea. Da… m-am uitat disperata dupa codita… no… ii drept ca se mai schimba si omul si moda din cind in cind… Aratai  totusi “misto” cu coada!!! Iti mai lipsea ceva, dar nu iti spun ce.
 

Aşadar, dacă Costel Cristea vrea cu tot dinadinsul să popularizeze un tractat (unde a fost Costel Cristea în ultimii ani în blogosfera evanghelică? Nu-mi amintesc să-l fi văzut niciunde.), de ce să nu apeleze la bloguri evanghelice care au un număr semnificativ de vizualizări, nu la un pîrlit de blog precum cel al Rodicăi Boțan?
 

No… asta-i baiu… vezi? De ce nu s-a apelat la blogul tau… adicatelea. Iti spun eu de ce. Pentru ca unii oameni nu pun tronul din baie la masa de sufragerie chiar daca locul de sedere este asemanator. E chestie de… gust… si… miros! Daca n-ai spune prostiile ce le spui din cind in cind cind iti dai drumul la gura, si n-ai folosi frazele alea “super”… poate ca ar indrazni oamenii sa apeleze la tine. Dar asa… se multumesc si ei cu putinul ce-l ofera pirlitii.
 

Desigur, oricine își poate pune întrebarea legitimă de ce un tractat în limba engleză să fie popularizat pe un blog în limba română?

Iti spun sigur Ba Aline ca asta este raspunsul correct - pentruca sint multi romani in America care vor sa faca o misiune cit de mica si oamenii in tara asta vorbesc englezeste. Un tractat in limba romana le-ar fi prea…nefolositor. Intelegi mata cum vine asta?  Sau sa iti traduc?

De asemenea, DE CE apare Costel Cristea abia acum cu așa ceva?… Dacă este ceva atît de important, precum comunică prietenii ăștia între ei, de ce abia acum s-au găsit să se apuce de lucru (în blogosferă)?
 

Costele… treci la ghiseu! DE CE apari acuma? Ce-ti veni sa-i tulburi linistea si somnul lui Alin? Ca uite ce articol a turnat aci de atita grija cit iti poarta.

Ok… cred ca esti un pic dezimformat, amice. Costel si Rely fac treaba asta de ani si ani de zile. Undeva pe blog am mai pus si alta data acest tractat si… culmea ca unii dintre cititorii mei “putini” l-au luat si l-au folosit chiar. Acuma e drept ca tu nu ai fost informat… si asta este de-a dreptul dizgratios. Ce sa faci… se mai intimpla, omule. Te asigur ca de acum incolo iti vom trimite cu totii listele si programele noastre zilnice, ca sa te tinem la curent.
 

Dar și dacă blogul Rodicăi Boțan ar fi avut „foarte mulți” vizitatori, tot rămîne în discuție caracterul imoral al acestui blog – mă refer la numeroasele minciuni la adresa mea – și, de asemenea, faptul că nu prea conține IDEI. Rodica Boțan e mai tot timpul pe gînduri, dar nu pare că îi folosește…

Mai mult, are o perspectivă cenușie asupra vieții, pe care o exhibă în mod repetat.
 

Interesant aici… foarte interesant. Ai atins un punct… fix pe undeva in marele univers… aha… si punctul ala esti tu… Alin Cristea. Mare descoperire! Mareee… Toate minciunile mele sint la adresa ta… Interesant!

 

Impresia mea e că nu a depășit reflexele „gînditoare” din anii ’70 din Biserica de la Petrila (Valea Jiului), unde era pastor bunicul meu, Gligor Cristea.
 

Baaaa… ca zici tu ceva aici. Oameni simpli, domnule - care mergeau pe jos la biserica si faceau focul in soba si iesea fum din ea in loc sa iasa caldura. Si zgribuleam de frig la ora de rugaciune pe podelele alea reci. Cred ca de la fumul ala mi se trage, sa stii. Iti zic eu tie ceva, dar sa nu ne auda nimeni. Ce urecheala ti-ar mai trage fratele Gligor… ca m-ar apuca si pe mine mila! Ti-ar fi urechile rosii o saptamina… daca nu mai mult.

Ba impresia altora despre ghetourile evanghelicilor români din Statele Unite este că… nu au evoluat!
 

Bunăoară, Dănuț Mănăstireanu scria despre diaspora evanghelică, într-o serie de 5 postări, din care dau un citat:

„Prima impresie pe care ţi-o fac bisericile româneşti din diaspora. şi poate cea mai şocantă pentru un nou venit, este ceea ce Gabriel Liiceanu numea, cu o foarte inspirată sintagmă, „încremenirea în proiect”.”

No asta da… De Manastireanu si parerile lui era nevoie exact aci… ca numa’ el lipsea. Poate ca intr-o zi sa regrete si ‘mnealui ca nu l-a incremenit Domnul cu ceva ani mai devreme inainte de a se afunda in proiectele ce le desfasoara.
 

http://danutm.wordpress.com/2010/01/01/despre-diaspora-evanghelica-romaneasca-2

Exact senzația asta am avut-o eu citind despre inițiativa lui Costel Cristea cu tractatul. Și unde?… Pe blogul celei pe gînduri…

Mi-am amintit de un om pe care, acum vreo 10 ani, cînd schimbam trenul în Deva, îl vedeam în gara ridicînd Biblia și avertizîndu-i pe oameni.

AȘA trebuie să evanghelizăm? Cu tractatul? Cu strigatul în gară?
 

Baaa … "intelighentule"… “propovaduiti Scriptura la timp si nelatimp” nu-ti aduce aminte de nimic? Nu te cutremuri sa batjocoresti pe acesti fii ai Dumnezeului Celui Preainalt care isi fac datoria asa cum stiu si cum pot? Ca unii merg la munca sa aiba bani de troleu sau sa isi plateasca curentul… Ca au invatat de la Tatal care lucreaza si care a pus in prima gradina doi oameni s-o lucreze… nu sa blogareasca… nu sa se ocupe de discutii… nu sa-i insulte pe altii in numele si in dreptul Evangheliei… Ca imi spui mie vrute si nevrute este ok. Dar ca te legi de o lucrare simpla si curata?…SA ITI FIE RUSINE!!!

 

În secolul XXI?
 

Da in secolul asta si in cel viitor daca va mai fi!!!

 

În 1990, cînd a venit Luis Palau în România, numai într-o zi au fost 30.000 de oameni pe stadion în Oradea.

Și au mai fost și alte venimente MAJORE ale evanghelicilor români, atunci cînd au reușit să colaboreze unii cu alții.

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/08/11/crisana-luis-palau-la-oradea

Iar dacă ar fi să vorbim despre cultura ACTUALĂ, a postmodernismului (sau post-postmodernismului), nu mă aștept să priceapă Rodica Boțan ceva…. Nici prietenii ei…

PAGUBA-N CIUPERCI!!!

Mă întreb de atîta ori de ce ne-am mai tocit atîția coatele să ne școlim și să fim creativi, cînd putem să ne plimbăm cu tractate sau să urlăm în gări?
 

Nu te mai intreba ca o sa iti explodeze capul de atita stress! Ogoaie-te!!! Pina ti-e bine!!! Ca este un Dumnezeu in cer care te iubeste si te iarta si are rabdare cu tine... pina intr-o zi!!!
 

De ce am făcut unii eforturi să înțelegem cît de cît lumea în care trăim, dacă pocăiții continuă să fie ghetoizați, avînd stilul lor de îmbrăcăminte, de muzică, de glume…
 

De ce? De aia...baaaaa. Nu mai fa atitea eforturi, ca ai sa slabesti!!!

 

De ce mahării evanghelicilor nu scriu în presa regională și în presa centrală? În publicațiile culturale? Ce, pocăința e doar pentru țărani? Doar pentru cei cu liceu? Doar pentru muncitori?
 

Nu stiu…baaaaa. In Biblia mea citesc ca Domnul Isus a venit la cei saraci, simpli, nestiutori, nevoiasi… Si eu ma mir de o asa alegere. Se vede treaba ca nu ti-a cerut tie parerea. De fapt… pe unii din cei plini toba de invatatura i-a ocolit, ignorat, le-a taiat… elanul in repetate rinduri. Serios baaaa… ma mir ca nu-ti crapa capul. Tu citesti ce bazaconii scrii? Doamne fereste-ma!

 

Apariția lui Costel Cristea în blogosfera evanghelică e cu totul jalnică.
 

Este binecuvintata. Si o sa mai apara! 

Dar nu e de mirare, avînd în vedere gafele cunoscute ale recentului ales președinte al baptiștilor din România, sau știind ce bunicuți, Paul Negruț și Petru Vidu, au în frunte baptiștii bihoreni, Oradea fiind întîiul oraș al baptiștilor români.

Cum spuneam săptămînile trecute, să-ți faci cruce, nu alta, văzînd că Universitatea Emanuel are cont pe Facebook…

Ce face Costel Cristea cu tractatul e treaba lui (pînă la un punct)… Dar faptul că e dezinformat deja e treaba NOASTRĂ.
 

Nu... ca e imposibil sa stai serios citind bazaconiile ce le insiri aici. Treaba ta, baaaa, este sa iti vezi lungul nasului… si sa tragi apa de cite ori vorbesti ca numa prostii spui.

Dacă Franklin Graham ar fi spus „America a ajuns in aceasta stare nenorocita din cauza noastra a crestinilor care nu ne-am facut datoria fata de cei de afara si n-am fost harnici in ducerea Evangheliei la cei aveau nevoie disperata de ea.”, poate a fi trebuit să-l luăm în seamă, că doar are conexiuni importante care îi pot asigura informații (oarecum) corecte.

Dar cum aceste cuvinte îi aparțin lui Costel Cristea, întrebarea este: Ce competență are să se pronunțe asupra acestei chestiuni?
 

Dar tu Malai Mare…ce competenta ai sa pui intrebarea?

 

Ăsta e stilul PĂTRĂȚOS, pe care l-am demascat și subminat de-a lungul anilor, cunoscutul blogger Marius Cruceru producînd numeroase formule pătrățoase…

Nu-i de mirare atunci că sînt femei și bărbați… pe gînduri.

Au ratat maturizarea culturală. Dacă nu cumva și pe cea spirituală…
 

…spune un… RATAT! 
Sorry - dar la cita rautate si cite prostii ai debitat, meriti sa te prezint cu acest adevar… R A T A T.   ....................
Ma asteptam la un raspuns imediat, dar deocamdata se pare ca cea mai grava gresala pe care am facut-o cu acest articol este faptul ca am gresit numele la unu... Manastireanu... (Si Domnul Baaaa s-a mai ales cu un articolas. Chiar daca acum am corectat numele...) Nu numai atit, dar si tine evidenta de cite ori i-am pocit numele. Serios... asta ma duce cu mintea la Pirisul nostru... si evidentele lui.         

COLUMNA LUI RODICA

     Uitati-va va rog la formatia asta de pietre. Cineva le-a asezat asa gasindu-le acel punct de echilibru - centru de greutate... mai stiu eu ce? Ca oricine se uita la pietrele astea se uita cu mirare. Iti trebuie o rabdare si o dexteritate fantastica sa te apuci sa faci o coloana din pietre din astea... cit mai bizare si cit mai nepotrivite.
     Aveam ideea asta in cap de ceva zile si mai vazusem si in realitate  si pe internet formatii din astea sau pe cite un individ ciudat formind aceste columne... si am tot formulat pe google tot felul de combinatii de cuvinte sa dau de o poza care sa reflecte ideea de care voiam sa vorbesc.
     Si iata gindurile mele. Vineri am avut o escala pe la spital cu tatal meu, si dupa ce totul s-a incheiat, am avut o discutie cu sora mea. Ea este cu 16 ani mai mica decit mine si acum vreo 44 de ani, cind parintii m-au anuntat ca voi avea un fratior sau o surioara, am fost dincolo de indignare. Am fost singurul copil timp de 16 ani si nu aveam nici o intentie sa impart teritoriul cu nimeni. Punct... Si ca pedeapsa, ziceam eu atunci..., El mi-a trimis doi gemeni. Mai tirziu am realizat ca de fapt nu fusese o pedeapsa, ci o binecuvintare.
     Dar viata asta are surprizele ei... uneori seamana viata noastra cu columnele astea nepotrivite de pietre si bolovanasi. Cind una mare, cind una mica si care se ating doar intr-un punct - si uneori punctul ala este atit de deplasat, ca nu face sens din nici o privinta. Si totusi, ala e punctul de echilibru. Nu exista in mintea noastra o logica in stare sa ne explice de ce Dumnezeu lasa sa se intimple in viata noastra cite un lucru. Uneori trec zeci de ani pina sa ajungem sa zicem:"Aha... acuma inteleg". Dumnezeu ne pregateste din vreme sprijin pentru momentul ala cheie din viata noastra, ca sa ne putem pastra pozitia verticala.
    E mare lucru sa ai pe cineva in viata pe care sa te poti baza la nevoie. Eu si sora mea mai mica ne echilibram una pe alta in situatiile cele mai dificile. Cind Buna era bolnava si stateam noptile linga ea... si ziua mergeam la servici - tot asa ne schimbam si ne aruncam sarcinile de pe un umar pe altul si de pe un spate pe celalalt. Cind Deb era in operatii si pe la spitale... cam tot asa. Cind sora mea a fost bolnava... eu eram pe linga patul ei. Cind eu m-am prajit la 12.000 de Volti... ea venea sa imi satisfaca unele mofturi la spital... si calatorea citeva ore bune sa vina si sa se reintoarca. Asa a gasit Dumnezeu cu cale uneori sa lase o piatra mare sa stea echilibrata pe o pietricica mica (sau invers) si a gasit exact punctul in care cele doua pietre sa poata sa stea in echilibru.
     M-am gindit ca daca as face un altar de aducere aminte, ar trebui sa-l fac exact in stilul asta, ca sa exprim nemarginita ingenuitate a lui Dumnezeu si felul absolut bizar in care a lucrat in viata mea... Ca daca esti ca mine un fel de "Canuta om sucit"... nu se poate lucra cu metode obisnuite.
     Si uite asa... v-am spus din nou ce-mi mai trece mie prin cap. Acuma daca nu va place, eu nu v-am obligat sa cititi. Dar daca ati inteles ce am vrut sa spun... asta ma bucura nespus.
     Si doresc ca Domnul sa va poarte de grija si sa va gaseasca oamenii potriviti in viata voastra in care sa va puteti pune increderea in clipele grele. El pregateste intotdeauna un ajutor potrivit pentru zilele de nevoie.