Am mai auzit femeia asta cintind si alta data si trebuie sa va spun... ma misca, ma invioreaza, ma rusineaza cintarea ei... Cu vocea ei si din inima, ea binecuvinteaza pe toata lumea - exact asa cum ar trebui sa o facem si noi. Cum ar fi lumea asta daca in loc de mii de cuvinte nepotrivite si nelalocul lor pe care le rostim zilnic am binecuvinta in dreapta si in stinga?
Binecuvintarea era un dar deosebit pentru patriarhii Vechiului Testament. Parintii isi binecuvintau copiii si asta avea o valoare mai mare decit aurul si argintul, decit oricit de mare avere le-ar fi lasat.
Exemplul lui Esau si Iacov este atit de clar. Unul a pretuit atit de mult binecuvintarea tatalui, ca a ales sa faca si imposibilul numai sa o cistige. Celalalt a dispretuit binecuvintarea tatalui si a vindut-o pe un blid de linte.
Si totusi - stiind bine aceasta istorie si consecintele ei... care dintre noi isi binecuvinta zilnic copiii? Sa nu mai spun de frati, si prieteni, si cunoscuti. Pur si simplu nu avem cuvintul asta in vocabular. Sintem asa... stingheri si neobisnuiti sa binecuvintam cu gura noastra. Daca ar trebui sa blagoslovim si sa huiduim pe cineva ne vine mai... la indemina.
De ce?
No comments:
Post a Comment