Ok...unii dintre noi nu iesim in strada, ca sintem oameni fini... dar... urlam acasa la cei din familie. Nu ca am spune lucruri rele, ca ce spunem nu e rau - dar felul cum o facem este total gresit. Si rezultatele sint... lipsa. Cind vorbim - si mai ales cind vorbim despre lucrurile spirituale, trebuie sa stim si ce spunem si trebuie sa controlam si cum spunem.
Nu am de spus multe despre acest subiect... doar atit - ca daca ma uit in urma in viata mea, am acceptat si am urmat intotdeauna vocea dragostei - si m-am razvratit impotriva glasului care mi-a poruncit. Poate e bine sa ne examinam un pic ca sa stim cum sa-i tratam pe altii, pentru ca ceea ce vrem sa le spunem sa le fie de folos, si saminta care o aruncam sa nu se intoarca fara rod.
Si ma gindesc si la un alt aspect... oare as fi in stare sa stau in drum si sa incep sa discut cu drumetii sau in vreun parc... si sa impartasesc cu altii credinta si nadejdea mea; sa le spun ca exista Cineva care ii iubeste?! Sa le spun despre Christos, eternitate, cer...
Ca se duce lumea asta cu gramada in iad... si eu... prea am stat cu miinile incrucisate in ultima vreme...
No comments:
Post a Comment