SCHIMBARI...

    

Gata… m-am mutat. Mi-am carat dupa mine cea mai mare parte de lucruri de care am nevoie in fiecare zi, din cele de care ma folosesc citeodata… si multe, foarte multe din cele de care nu m-am folosit si nu am sa ma folosesc vreodata, dar… a caror prezenta mi-a devenit necesara doar pentru ca le privesc din cind in cind. Chiar ca nu pot explica de ce am carat dupa mine tot felul de lucruri nefolositoare. Si…am si lasat o groaza de alte lucruri in urma.

     Mutatul asta a fost foarte, foarte, foarte obositor. Am facut niste basici mari pe talpa picioarelor de atita umblat, si realmente cu ultimul drum m-am asezat ca Ioanea in fundul carului, si am inceput sa filozofez la cum se invirt rotile la truck.

     Acuma sint in cautare. De la periuta de dinti la accesoriile de la computer… nu gasesc mai nimic. Toate cutiile arata la fel si pe unele am scris ce este inauntru, si pe altele n-am mai scris, ca m-am saturat de impachetat… Dar sint mutate toate la noua locuinta. Vineri seara nu mai aud impuscaturi prin strazile invecinate… si nici cum se descarca marfa la magazinul de peste drum . Dar… nici  nu mai am gradina mea… cu pomii mei, cu fructele mele… cu florile mele… si da… imi vine sa pling.

      Dar se pare ca asa este viata. Monotona pina la un punct si deodata o schimbare asa de mare ca trebuie sa iti schimbi pina si adresa de pe buletin.

      …………………………….

     

Vorbind de schimbari… Tatal meu este bolnav. Ok…a fost bolnav si pina acuma, dar acum este si mai bolnav. Anul trecut a avut operatie pe cord deschis. Dupa inca ceva vreme, a facut apa la plamini… Maninca putin si daca ar fi dupa pofta lui de mincare n-ar mai minca deloc -  si nivelul de energie a scazut substantial. Dar zimbeste  inca si glumeste despre starea lui fragila. Mi-e greu sa ma uit la el si sa nu vad barbatul puternic, energic, inteligent de altadata. Cel care mi-a demonstrat prin comportamentul lui ce inseamna un tata. Am un tata minunat. Nu... nu este un om perfect si nu... nu sint o fiica perfecta. Dar amindoi cunoastem pe Cineva care ne lucreaza spre perfectiune. E un Mare Maestru care daltuieste numai opere de arta. Il cunoasteti?

Tatal meu se pregateste si el ca si mine de... mutare. Mi-e tare greu sa asist la pregatirea asta. Viata parca impacheteaza si ea in dreptul lui. Miine ii vor opri inima si apoi o vor porni din nou. Si apoi urmeaza sa treaca pe dializa. As aprecia mult daca v-ati ruga pentru el... pentru starea lui fizica - ca nu as vrea sa sufere daca e posibil... si pentru starea lui spirituala. Doar ca am impresia ca noi cei din jurul lui vom avea mai multa nevoie de incurajare decit el...
     Deunazi printre lacrimi i-am spus ca lumea va fi goala fara el… Stie ca va pleca... curind... si este pregatit de calatorie; dar stie ca ne lasa in urma si asta cred ca il doare cel mai mult si pe el, si pe noi, copii si nepoti... Iar mama mea... nici nu stiu cum o sa poata continua fara el.

     Nu pot intelege cum se pot desparti oamenii care nu cred in Dumnezeu si nu stiu nimic despre vesnicie. Cum pot suporta clipele de despartire cind pentru ei nu exista nimic dincolo. Mie imi vine sa ii spun tatei ce sa-i spuna lui Buna cind se va intilni cu ea… ca mi-e dor de ea si ca inca o pomenim. Ca exemplul ei inca traieste in mintile si inimile noastre si ca rugaciunile ei inca ne inconjoara…

     Schimbari… viata este plina de schimbari. Dar cind stii ceva despre aceste schimbari, tot e bine. Noi stim ca viata noastra pe pamint este temporara. Dar nu facem atac de panica nestiind incotro ne indreptam. Stim ca dincolo va fi mai bine - nu stim tot, dar stim suficient. Stim ca ne vom reintilni…cu cei dinainte si cu cei din urma. Dar sint multi care nu cred, nu stiu, nu cauta, nu se intereseaza…Oare ei cum supravietuiesc momentelor grele de despartire? Cum?