Nu-i asa ca ori de cite ori citim din Scriptura, ceva din ceea ce citim ni se adreseaza in mod personal? Este greu sa respingi Adevarul care iti vorbeste si incearca sa te convinga de o anume stare in care esti si sa iti spuna ce ai de facut.
Uite de exemplu textul din Luca 7:36-50. Este textul femeii pacatoase care aduce un vas de alabastru mir si il toarna pe picioarele lui Isus in timp ce Ii spala picioarele cu lacrimile ei si le sterge cu parul capului ei. Cel mai adesea predicile se limiteaza la atitudinea Fariseului Simon care L-a invitat pe Domnul Isus in casa, dar nu L-a respectat suficient sa Ii spele picioarele sau sa puna un slujitor sa-I spele picioarele cum era obiceiul locului. Si desi este un mare adevar acolo, ieri Cuvintul Lui m-a cercetat pe mine cu un alt aspect.
Nu sint mai vrednica decit acea femeie de care vorbeste apostolul Luca. Dar stau la umbra Crucii Lui si ma simt iertata si indreptatita, cind ar trebui sa Ii spal picioarele cu lacrimi. Si poate nu sint singura in aceasta situatie. Ne-am obisnuit si cu scena crucii si cu mintuirea data in dar - ca si cind este o treaba normala. Exact ca Fiul Risipitor care si-a cerut mostenirea cit Tatal era inca in viata. La fel de impertinenti - ca nu gasesc alt termen.
Si problema este ca recunosc unde sint, dar nu-mi gasesc lacrimile. Parca sint imobilizata. Si stiu si de ce... starea asta materiala buna, lipsa de prea multe grijuri... Cum ne merge bine, cum ne seaca lacrimile. Si ne miram de ce trecem uneori prin incercari si cum lasa Dumnezeu sa ni se intimple cind una, cind alta. Ne mai miram... cind El ne pastreaza in Harul Lui si nu vrea sa ne piarda.
Uite, astea sint gindurile mele pe ziua de azi... si daca nu sinteti de acord, puteti comenta...
1 comment:
Marile dureri acele caraora le zicem mute , nu-ti dau voie sa versi lacrimi de alti ochi a vi vazute zicea Vasile Militaru . Eu am experimentat si acest lucru sa te doara si sa nu poti plange ,e tare greu .
Post a Comment