ASTA E!!!

    Ascultam o predica azi-dimineata. Acuma sa ma marturisesc… poate va dau impresia unei persoane foarte religioase… Va spun drept ca nu mi-au placut intotdeauna predicile. Imi placea sa ascult muzica la radio  - si nu neaparat muzica religioasa. Stiam mai toate slagarele la moda
 cindva... Dar mi-amintesc ca m-am rugat si i-am spus Domnului ca nu ma atrag predicile deloc… si ca as vrea sa ascult Cuvintul Lui, dar nu am apetit pentru asa ceva si ca il rog sa-mi schimbe apetitul.

     Nu stiu cum s-a intimplat si nici cind, dar va marturisesc ca nu-mi mai place sa ascult emisiuni muzicale. Si nu pentru ca nu mi-ar placea muzica - ci pentru ca prefer sa ascult altceva. Radioul meu sta pe “Focus on the family” de ani de zile - doar cind imi ia altcineva masina de obicei schimba postul de radio. E drept ca nu ma fortez sa ascult… parca sint mereu curioasa sa aud ceva nou. Putini dintre vorbitori – foarte putini ma plictisesc. Si apoi, cind dau de un gind bun, ma pun si tes mai departe cu gindurile mele… si uite asa, de ani buni de zile, naveta mea de 2 ore pe zi devine din plictisitioare, foarte atragatoare.

     Azi-dimineata discutau 3 persoane despre trup si madulare. Biserica - trupul lui Christos. Sau macar asa intentiona Dumnezeu sa fie Biserica. Nu prea ma impresioneaza emisiunea lor, dar Cuvintul Domnului are intotdeauna ceva de rascolit in mine. Si cum vorbeau ei asa, discutia se invirtea in jurul acestui subiect, m-am gindit la madularele trupului meu si in special la mina mea dreapta. Dupa electrocutare, nu am putut sa o mai misc. Pielea era arsa pina la umar si aveam o gaura in muschiul bratului. Mi-amintesc ca au trimis o fizioterapeuta foarte tinara sa ma ajute sa misc mina ca sa imi recapat mobilitatea. Ziceau ei ca daca nu o misc atunci imediat, o pierd. Si cum era o carne vie toata mina… si cum eu nu o puteam misca, terapeuta a trebuit sa imi forteze mina ca sa faca muschiul sa lucreze din nou. Plingeam si eu, plingea si ea. A trecut asta… 20 de ani mai tirziu cad in baie si, aruncindu-mi mina dreapta sa ma sprijin in ea, imi fac osul tandari. Ma uit la incheietura miinii si o vad aproape dubla. Am stiut ca mi-am pierdut mina.

     2 operatii si o infectie mai tirziu - si azi-dimineata, fiindca ma durea umarul sting, ma pomenesc ca fara sa fiu constienta, mina dreapta harnica imi maseaza umarul sting… Si cum ascultam predica asta despre madulare, realizez ca primesc in mod practic o invatatura speciala datorita acestui mic amanunt de care va spuneam.

     Vedeti voi… noi ne gindim intotdeauna la madulare perfecte sau cit mai aproape de perfectiune. Noi sintem madularele trupului. Trupul este Christos. El ne face cinstea sa Se lase reprezentat de noi pe acest pamint. Numai ca noi nu sintem perfecti, si atunci, ori ca cineva ne da la o parte, ori ca noi insine ne credem inferiori si nefolositori… stam ca sperietorile de ciori in cimp fara sa actionam. Ii lasam pe altii mai buni sa faca lucrarea - oricare lucrare ar fi ea. Numai ca mina asta beteaga a mea mi-a demonstrat astazi ca si madularele lovite, zdrobite, accidentate… ma rog - imperfecte - si ele pot face o lucrare. Ce bine s-a simtit umarul meu dupa ce a fost masat si incalzit!… Cit bine am putea face si noi toti daca am lua in serios Cuvintul Domnului! Cum ar arata o astfel de lume in care un madular, chiar beteag fiind, s-ar stradui sa fie folositor unui madular mai bun decit el?...
     Stiti de ce arata lumea in halul in care arata? Din cauza noastra. Ca stam exact asa cum am zis mai dinainte - ca niste sperietori de pasari - aratam ca si cind am fi ceva sau cineva, dar nu miscam - ba mai si speriem lumea citeodata. Biblia spune ca noi sintem sare si lumina. Pai cita sare se pune in mincare ca sa-i dea gustul? Putina sare. Daca am fi sarat lumea in care traim, nu ar arata in halul in care arata astazi. Asta e... Atita am avut de zis...