Mackie are biroul la citiva pasi de biroul meu. Eu sint un amalgam de ratiune, emotii si sentimente de tot felul - ea e mai pragmatica. Mai vorbim noi cind una, cind alta... Eu ma lamentez mai des. Dar in ultima vreme pina si ea a inceput sa asculte stirile si sa se ingrijoreze.
Ca pe vremea lui Iov, sarmanul, stitile se intrec si se petrec una pe alta. A tremurat intr-o saptamina de 200 de ori Bay Area din cauza cutremurelor. Nu mari... intre 2 si 4 grade, dar suficient sa ridice tensiunea arteriala a celor care locuiesc in jurul orasului San Francisco. Ieri s-a pornit una dintre cele mai mari furtuni "Patricia"- s-ar parea ca doar 4 furtuni mai mari ca asta au fost inregistrate vreodata in arhive. Tot saptamina trecuta, pe linga Los Angeles, s-au pornit ceva dealuri la plimbare si au luat cu ele masinile de pe freeway...
Afara e soare si vremea e placuta. Stam fara grija in Modesto. Nimic deosebit... numai ca saptamina trecuta in fiecare zi s-a petrecut o crima in orasul asta de fermieri. Nimic aparte... doar ca in fiecare zi se fura in Modesto citeva masini. Nimic special... doar ca sora mea imi spunea ca la geamul ei, in centrul orasului Modesto, intr-o zona buna, seara de seara se vind droguri. Nimic deosebit... nu-i asa? Pentru ca am ajuns sa ne obisnuim cu starea si standardul asta de viata. Pentru ca nimic nu ne mai mira...
Cum am ajuns sa ne omorim copiii? Cum? Ca avortul nu este altceva decit o crima deghizata. Noi cei care am citit pe pagini de istorie cum idolatrii isi jertfeau copiii zeilor lor ca sa ceara ploaie sau alte lucruri... si ne-am mirat de ei cum au putut sa faca asa ceva? Doamne fereste... ce oameni rai... ce suflete fara pic de mila... ne-am zis noi. Si iata ca astazi avortul este considerat un drept al femeii moderne. Dreptul de a-si omori copilul asezat de Dumnezeu sub inima ei... in locul care ar fi trebuit sa fie cel mai sigur si mai protejat de pe lume.
Am vazut ieri ca un zapacit - ca nu vreau sa ii dau numele - a fost desemnat "femeia anului". Cum pot oare femeile care sint mai bine de jumatate din populatia acestui glob sa accepte ca unui barbat inalt, batrin... scirbos... care isi adauga sini si isi stringe si ascunde masculinitatea... sa i se dea un asemenea titlu, o asa onoare? Sa-i vezi poza cum se straduieste scirbosenia lumii sa-si stearga o lacrima in coltul ochiului... foarte "elegant"... Ce rusine!... Nu atit pentru el, ca asta nu e normal, ci pentru restul lumii care il accepta si il aplauda.
Cind oamenii renunta la Dumnezeu - dupa ce Dumnezeu le da timp si are rabdare cu ei sa isi revina si tot nu vor - Biblia spune ca Dumnezeu ii lasa in voia mintii lor... si uite ca asa si este.
Ce am putea face noi?... Iata un verset care vorbeste de vremurile de pe urma...
"Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea!" Apocalipsa 16:15
Acuma... numai sa mai avem rusine, sa n-o fi pierdut si pe aia, ca atunci chiar ca e foarte grav...
No comments:
Post a Comment