NE ODIHNIM IN EL...

     Am venit de citeva zile din Bay Area de la spital. Sintem cu Deb acasa... si in afara primejdiei - cel putin a primejdiei pe care o cunosteam acum citeva saptamini. Deb se vindeca incet. A inceput sa manince, si organismul ei a inceput sa lucreze dupa legile si regulile dupa care a fost plamadit. E nevoie de timp, si hrana potrivita, si ingrijire. Am trecut impreuna cu ea printr-o vale adinca. Cu vreo douazeci de ani in urma am trecut cu cealalta fiica a mea Laura printr-o experienta la fel de grea

(https://www.blogger.com/blogger.gblogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=7097455174202339867;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=38;src=postname)
Un lucru curios... abia dupa ce am trecut de valea umbrelor mortii am putut intelege in cite pericole am fost si cit de aproape de moarte am fost de fiecare data. In 1992 cind am fost electrocutata la 12.000 de Volti am experimentat acelasi lucru. Dumnezeu ne trece mereu prin situatii care omeneste nu au iesire, nu au rezolvare... si o face ca sa intelegem ca depindem de El in totalitate.

     Asa cum ziceam... sint acasa de citeva zile. Am adus-o pe Deb acasa de la spital in ajunul Sarbatorii de Multumire. Un fel de usurare, euforie, bucurie... sentimente fara nume mi-au invadat fiinta. In orice caz, dupa fiecare victorie - dupa fiecare urcus, urmeaza si un coboris. Si ultimele citeva zile le-am petrecut in coboris"... mai mult in pat. Deb se vindeca treptat, iar eu cred ca am o pneumonie "pe picioare" cum zic americanii. Am avut aerul conditionat in cap tot timpul cit am stat linga Deb in spital si cind m-am relaxat un pic acasa, m-au doborit oboseala si raceala capatata. Dar... intocmai ca soldatii raniti dupa o batalie... continuam sa ne bucuram de victorie.
     S-ar cadea sa cintam de bucurie si sa Ii multumim; dar mai mult ne odihnim sufletele si trupurile istovite, asezate confortabil in Mina Celui care ne-a scos din cuptorul aprins. Ce Tata bun avem... si ce bine ca Domnul Isus ne-a invatat sa ne rugam rugaciunea "Tatal Nostru"!!! Felul cum ne invata Domnul Isus sa ne apropiem de Dumnezeu este intim si plin de gingasie - astfel incit sa nu ne speriem de El. Putem sa venim rupti, bolnavi, flaminzi si goi... in orice stare am fi la Acest Dumnezeu  atita vreme cit venim sinceri ).
     Dumnezeul nostru nu ne cere sa ne aruncam in aer pentru El, nu ne cere sa savirsim crime hidoase ca sa-I intram in gratii. Ne cere sa-i iubim pe cei din jur si sa ne odihnim sub aripile Lui ocrotitoare. Si da... asta este exact ce facem acum. Ne odihnim in El... si in promisiunea ce ne-a facut-o cind ne-a spus... "cu niciun chip nu te voi lasa"...!!!
   

CUTIA DE PANTOFI...

http://www.christianvideotv.com/7-year-old-boy-sends-a-christmas-shoe-box-to-the-philippines-14-years-later-this-happens/?utm_content=buffer39290&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer

PENTRU CINE SUFERA DE ENDOMETRIOZA...

Am sa va scriu citeva amanunte legate de aceasta boala. Fata mea sufera de boala asta urita si cunosc inca multe persoane care sufera de aceeasi boala. Puteti sa cautati informatii despre aceasta boala pe net, cum evolueaza etc. Eu am sa adaug doar amanunte personale, observatii sau sfaturi primite de la alte persoane care sufera de boala asta atit de putin cunoscuta.

Lucru nestiut de noi pina acuma (ma refer la Deb si la mine) este faptul ca se pare ca daca suferi de endometrioza ai si o digestie lenta. Stiam bineinteles ca Deb are o digestie proasta, dar nu facusem legatura si cu endometrioza. Am aflat ca un alt stil de alimentatie poate sa creeze o digestie mai buna. Prietena noastra s-a folosit de informatiile si sfaturilor unor medici adventisti care se pare au ajutat-o sa isi creeze un program alimentar potrivit.

Am fost sfatuite sa ne ferim de constipatie si balonare - stari care produc multa durere. Semintele de in se pare ca sint de mare folos. Se lasa semintele de in in apa citeva ore si acea apa se pare ca ajuta digestiei foarte mult.

Cititi putin din corespondenta noastra... mi-a fost mai usor sa copiez discutia. Sper sa va foloseasca.

TUE 7:54AM

http://www.altamedicina.com/centrul-de-sanatate-herghelia-tg-mures/

Centrul de sănătate Herghelia (Tg.Mureș) « Altă Medicină...

Tratează natural aici în România. Cardipatie ischemică, Hipertensiune, Diabet, Colesterol mărit, Recuperare după Accident vascular, Infarct miocardic, etc..

altamedicina.com

asta a fost primul site care m-a ajutat si am gasit doctorii Calin Margineanu si Walter Veith

nu a trebuit mare efort sa fac, numai le-am ascultat conferintele-

apoi dupa rezultate bune ce le-am avut dupa sfaturile lor, am fost la centru de sanatate Herghelia, care este facut dupa conceptul din America -Florida.

totul se bazeaza pe un stil de viata sanatos, care ptr mine a fost o mare binecuvantare.

Am scapat dupa 2ani de zile de durere in urma operatiei, si obosita de alergat la toti medicii, care pana la urma credeau ca am durerea numai in cap.

Pana va documentati cum este cu alimentatia asta, va asigur dupa experienta mea,ca este o mancare gustoasa, rapida, plina de vitamine...ce sa mai spun o delicatese..

Cred ca poate Debi sa bea si apa cu lamaie. lamaia contine vitamina C si ajuta la vindecare si apoi impiedica balonarea.

Trebuie sa tineti cont cam ce spune medicul actual si sa le combinati treptat si pe celelalte.

Niste reguli de baza sunt: sa nu se amestece fructele cu legumele la aceeasi masa, sa nu se manance fructe dupa masa,

prin combinatie se produce balonarea:(

Cam ce folosim noi, la Herghelia a fost si sotul meu incurajat sa manance ce manac eu:), asa ca a devenit gatitul ptr noi o pasiune.

Sucuri din fructe presate de noi, mai cumparam si sucuri 100% fruct.. Baza sa fie fructele ce impiedica balonarea si face digestia usoara:ananas, mango. si le amestecam dupa gust, dar totdeauna este si suc de lamaie.

mai folosim meiul, in supa de legume o mana de mei sau in galuste pe langa gris adaugam si mei. Merge mei dulce, fiert si cand e gata fiert punem zahar brun, nuca scortisoara este o bunatate. Si se poate gati si mei sarat ca orezul

daca ar avea voie Deb, ar fi bine niste cashew. Contin si grasimi si vitamine. Sau puteti sa-i faceti lapte de cashew.

poate ii place pasta de avocado, ceai de fenicul. Noi folosim fenicul la supe, in salate

in loc de otet la salate sa fie lamaie stoarsa:)

si semintele de in il poate pune in toate mancarurile si in salate, iaurt..dupa preferinta

am scris cate ceva din ce gatim noi, speram sa o ajute pe Debi sa-si revina. Ma bucur ca toata familia sunteti alaturi de ea. Dumnezeu sa va binecuvinteze.

Chiar m-am gandit, cum de mai are Debi endrometrioza daca ea nu mai are ca si mine, ovarele si uterul.. Singura explicatie ar fi fost, ca se hranesc focarele de endometrioza cu tratamentul hormonal care poate il ia. La mine ca sa moara toate focarele de endom. , m-a lasat 6 luni fara tratament hormonal si apoi am inceput tratamentul si tot mai aveam dureri si iar am facut o pauza de 6 luni...dar tot n-am scapat de dureri:( Apoi mi-am schimbat alimentatia, la inceput 100% cam 3 luni pana am scapat complet de durerile permanente, si momentan mancam cam 80% dupa dieta recomandata de Dr adventisti si 20% de toate:))). Dureri abdominale, crampe si dureri de spate eu am observat ca le am si de la tratamentul hormonal...ca era gel sau medicamente, tot aia era. Am incercat mai multe tipuri de tratament si am ramas cu gelurile de la firma biovea. Cunosti produsele?? Dupa atatea operatii ce le-a avut Debi, pot fi si aderente:((, care in timpul digestiei, sau la frig doooorrrr. spun din experienta uf ce dor. Unii medici opereaza aderentele, dar altii nu, ca se fac iar:(, pe mine nu m-a lasat un medic...ca am destule operatii si destula durere, ca ma lasam iar operata.

Exact la varsta lui Debi 32 ani...totul era naruit si-a viata mea. Acum la 40 ani ma simt mai bine ca niciodata. Mici probleme mai intampin dar cu ajutorul Domnlui sunt bine. Poate ca ptr.Debi deabea acum incepe viata cu adevarat

Poate faci tu ceva rezumate si pui pe blog, eu vreau sa ajut din umbra; )

Uneori boala este insotita si de o bacterie...

Este o bacterie candida care provoaca dureri si balonari

Si se spune ca candida ar provoca cancer:(

Nu e ceva grav

Tratamentul este numai un sirop

Nistatin

2:07PM

Hallo dragelor
Iti trimit o poza cu tratamentul meu actual. il iau cam de 3 ani. Mi-a recomandat produsele de la firma Biovea, o sora din Anglia. Tratamentul nu-l iau cum scrie pe prospect, ptr ca mi prea mare doza. Cu estradiol gel, ma dau in fiecare dimineata, tot in alta parte a corpului. Cam asa... o zi pe piciorul drept cealalta zi pe stang si asa si pe fese, ma dau mai rar pe brate si burta. Cu progesterol, ma dau seara, o seara da si una nu. Mai fac si cate o pauza, de 2 zile. Cam cu astea ma simt momentan bine. Bineinteles ca mai completez si cu alimentatia, lapte de soia si produse naturale ce contin estrogeni naturali.
Firma Biovea nu stiu cat de bio e;), cunoasteti firma?
Eu n-am putut niciodata lua tratamentul hormonal prescris de medic, exact doza indicata...luam si apoi eram ca imbacsita de tratament si apoi mi le raducea si doza. Asa a fost la mine, poate sa nu fie la toti la fel smile emoticon.Eu aveam simptome de greata si ameteli, Dr spunea ca simptomele astea sunt ori ca e prea mare doza ori prea mica. Doza de tratament trebuie sa fie in raport cu starea de bine, nu cu doze standard, asa mi-au explicat unii medici. Altii erau de parere ca o femeie tanara are nevoie de o doza Standard, daca nu acum cand...la batranete:))).
Decate ori mi- am facut analiza hormonala, bineinteles mi-a iesit mica valoarea estrogenului, ca si cand am o disfunctie ovariana. Mi-a explicat dr, ca nu sunt ca o femeie la menopauza din cauza varstei, ptr ca celelalte glande sunt inca tinere:))) haha ce m-am bucurat:))).Asa ca noi fara ovare nu suntem asa dezavantajate.
Regulat imi fac analize de sange( de2xpe an) si ecograf. Am facut si radiografie sa vada desitatea osoasa...sa nu fie ceva lipsa de calciu si apoi osteoporoza.
Cam asta ...

O LUME NEBUNA... NEBUNA...

     

     M-am gindit sa fac o lista cu problemele pe care le are lumea in ziua de azi... Si pe cind ma gindeam de unde sa incep am realizat ca nu stiu daca le stiu pe toate cite sunt sau daca pot sa le insir pe toate... si ca s-ar putea ca in timp ce scriu sa apara alte probleme. Nu-i asa ca traim un cosmar?
     Nu-i asa ca progreseaza in mod accelerat rautatea in lume? - parca este o eruptie a tuturor vulcanilor stinsi... Dar si cu vulcanii am inteles ca ce am citit cu ani in urma nu este corect si nu mai este valabil. Nu exista vulcani stinsi, ci doar... adormiti - si ca toti vulcanii pot erupe din nou, in mod neasteptat. Asa si cu raul lumii... raul acumulat in omenire de la inceputurile ei... de cind Cain s-a gindit sa-l omoare pe fratele lui Abel... De atunci se nasc tot mai multi frati de-ai lui Cain pusi pe crima si pe facut rau fratilor lor...
     Precum vestile rele aduse lui Iov... asa sint stirile pe care le auzim astazi... nu se stinge o veste pina altcineva ne aduce alta si mai urita. Lucruri incredibile, greu de acceptat, greu de mistuit, greu de inteles... se petrec in lumea noastra.
    Si ce diversificatii... ce abundenta de rautati pe lumea asta!!!... Copiii familiei din Norvegia de exemplu... cei care au fost rapiti de la familie de organizatia care chipurile se ocupa cu "protejarea" copiilor! Ce viata mai este aia dupa ce iti ia cineva copiii? Iti trebuie o catastrofa mai mare? Si ce le-a traznit alora in cap la nivel de guvern? Oameni pusi in functii de conducere - alesi de popor ca sa protejeze, sa apere, sa sustina viata celor care i-au ales... si uite cu ce se ocupa.
     Am urmarit adineauri un filmulet cu un interviu luat la doi copii de gradinita a caror mama palestinianca s-a sinucis purtind o vesta cu exploziv - doar ca sa omoare 5 evrei. Ma intreb ce fel de mama poate sa faca asa ceva? Sa isi lase copiii orfani - de buna voie si nesilita de nimeni. Ura fata de evrei a fost mai mare decit dragostea pentru propriii ei copii. Putem concepe asa ceva? Putem intelege asa un gen de femeie... de mama?
    Citeam un articol despre ISIS si cineva care avea cunostinte mai concrete despre acesti oameni spunea ca nici macar nu sint atit de religiosi pe cit ar vrea sa para - ca de fapt au imprumutat doar zelul de a omori si nemultumirea care sa hraneasca ura din ei. O mare parte dintre cei ce adera la ISIS nu s-au nascut in tarile arabe - ba mai mult decit atit, sint multi tineri europeni care au aderat la soiul asta de riie sociala...
    Si cine este de vina? Va spun eu cine... Biblia spune sa ne invatam copiii calea Domnului cind sint mici si nu se vor departa de ea cind ajung la maturitate. Europa a renuntat la Dumnezeu si America face acelasi lucru. Pe apa simbetei se duc toate lucrurile bune care s-au putut realiza pe vremea cind cele zece porunci, si rugaciunea, si Dumnezeu erau acceptate in societatea noastra. Imi spun unii americani ca nu demult plecau in vacanta si lasau usa la casa deschisa si nimic nu se intimpla in lipsa lor. Astazi lacatele, si gardurile, si sistemele de alarma nu sint in stare sa tina criminalii si hotii la distanta.
     Ce sa facem? Sa facem ce trebuia sa facem de la inceput. Sa-L recunoastem pe Dumnezeu ca Suveran al vietilor noastre si sa incepem sa traim asa cum ne invata Biblia. Copiii si nepotii nostri vor invata din exemplul nostru si asta inseamna ca trebuie sa le aratam cum - sa fim exemple vii.
     Cind Domnul Isus a venit pe lume, acum 2000 si ceva de ani in urma, lumea era la fel de rea ca acum. Vestea nasterii Lui l-a tulburat pe imparatul Irod, a stirnit la drum pe inteleptii lumii de atunci... si mai tirziu invatatura Lui a inceput sa schimbe omenirea. Avem acces la aceasta invatatura. Cuvintul Lui are putere. El este Stapinul Universului intreg. Sa ne intoarcem la El pina nu este prea tirziu... sa alegem Calea Lui pina nu epuizam sansele ce ni le ofera viata. Istoria se poate schimba daca ne-am schimba noi... fiecare dintre noi. Puterea dragostei este mai mare decit dragostea pentru putere... Pentru ca dragostea este Insusi  ISUS CHRISTOS..

SA MA LAUD... NEPOTUL MEU SETH

https://www.facebook.com/a.c.botan/videos/10153439611203375/

LECTIA MEA DE MULTUMIRE

   

      V-ati gindit vreodata ce inseamna multumirea? Cred ca desi pare a fi un sentiment comun - sau cel putin ar trebui sa fie, multumirea este diferita de la persoana la persoana...
     In primul rind poate ar trebui sa ne gindim ce este nemultumirea? Si de unde apare ea...si cum?
Si cu cit ma gindesc mai mult la acest subiect, cu atita realizez ca din ce avem mai mult, din ce sintem mai nemultumiti... si surpriza! - multumirea exista doar atunci cind ai mai putin: precum zice Biblia - atit cit sa maninci si cu ce sa te imbraci.
     Exemplu concret... Copiii mici se bucura de o cutie goala, sau de un balon, sau de o hirtie colorata tot atit de mult daca nu mult mai mult decit de o jucarie scumpa. Sint multumiti cu ce li se da... si sint bine dispusi daca nu-i doare nimic, daca sint satui, schimbati in scutece curate si uscate... cu alte cuvinte - confortabili. De ce nu sintem si noi ca ei? Ca la urma urmei, astea sint lucrurile de care avem cel mai mult nevoie. Cind stingem lumina seara sa ne culcam... conteaza ce fel de mobila avem in dormitor? Conteaza daca este asortat cearceaful cu fetele de perna? Doarme Obama in Casa Alba mai bine in patul lui decit dormim noi intr-al nostru? Si daca mincam curcan de Ziua Multumirii cum e obiceiul pe dealurile astea... nu tot curcan mincam toti ? Numai in cazul ca unii l-au ars... Lucrurile de baza ar trebui sa ne aduca multumire sau nemultumire. As putea fi nemultumita daca mi-ar fi foame si nu as avea ce minca - sau mi-ar fi frig si nu as avea cu ce sa ma acopar.
     Biblia spune ca daca ai luat cu zalog haina cuiva (se refera la vremile in care a fost scrisa), sa i-o inapoiezi seara ca sa aiba cu ce sa se acopere. Sa nu-ti vina sa crezi ca au existat asemenea timpuri cind omul avea camasa de pe el si isi purta si "plapuma" pe deasupra (invelitoarea)... Mi-amintesc (daca imi amintesc bine) ca Gingis Han a omorit pe la inceputul "carierei" lui sapte oameni si le-a luat hainele. Si asta a parut pentru vremea aia o afacere fabuloasa... sapte rinduri de haine - omul devenise deja "middle class"...
     Interesant ca si daca te duci inapoi in istorie subiectul multumirii pare ca se schimba in functie de perioada la care te opresti. Oare asa ar trebui sa fie?
    Dar... sa vedem ce ne multumeste sau nemultumeste pe noi astazi? Ma uit la niste fetiscane... prietene cu copiii mei, nepotii mei; copii crescuti in America si care nu au trecut pina acuma prin nicio greutate. Doamne fereste cita nemultumire mai pot avea! Nu au destul, nu este destul de bun ce au, nu arata destul de bine... si pot continua... Si atita timp cit au vazut pe cineva ca are mai mult, mai frumos sau mai bun - nimic din ce au nu ii satisface. Ce te faci cu astia, si cum sa ii faci sa devina multumitori?
     Va spun eu cum. Noi nu putem; dar Dumnezeu in dragostea Lui fata de noi ne duce de multe ori in situatii grele, critice, chiar dureroase, ca sa invatam si lectia asta pretioasa a multumirii. Este una dintre cele mai importante lectii... pentru ca zic eu... Satana a fost primul care s-a imbolnavit de boala asta capricioasa. El care le avea pe toate, plus o stralucire mai mare decit a celorlalti ingeri, el, nemultumitul de Lucifer, a vrut si mai mult... Consecintele nemultumirii lui ne sint cunoscute. Dar ale noastre? Sintem noi multumiti? Dar multumitori? Poate ar trebui sa invatam si de la el ceva...
..............
     Biblia zice "Multumiti Domnului pentru TOATE LUCRURILE". Doamne... atitea am de multumit, de nu cred ca-mi ajunge vocabularul sa o fac cum trebuie! Iarta-mi neputinta de a-Ti multumi pentru tot ce-mi dai in fiecare zi. Iti multumesc pentru viata: a mea si a celor dragi. Ieri, tatal meu bolnav, a venit sa imi vada fata pe care abia am adus-o din spital. Ce dar minunat mi-ai dat!
     Astazi este o zi dedicata multumirii... Iti multumesc pentru inca o zi in partasie cu Tine, dar si cu ei. Multumesc pentru Fiul Tau iubit, jertfit pentru noi - ca sa nu mai avem nici macar frica de moarte si sa nu ne sperie nimic - ci sa stim ca si moartea nu este decit o usa prin care vom trece din viata de aici, la adevarata VIATA de acolo. Invata-ne sa avem o inima multumitoare. Indeparteaza gelozia, si rautatea, si lacomia, si tot ce ar sta impotriva unei stari de multumire. Si primeste dragostea noastra putina cum e, ca semn de recunostinta pentru tot ce primim din mina Ta!

"Cel cu inima multumita are un ospat necurmat ."

Prov. 15:15

MULTUMIRE

   

     Interesante lectii inveti in clipele cele mai grele. Sint multe lucruri pe care credem ca le cunoastem deplin, dar viata ne dezvaluie ca uneori cunostinta noastra doar a zgiriat un pic suprafata... In relatia cu Dumnezeu nu cred ca ajungem sa cunoastem deplin niciodata. De fapt Biblia spune ca acum cunoastem in parte si ca deplin vom cunoaste numai in vesnicii.
    De cite ori nu am zis ca ma incred in El???... ca Ii dau Lui toate problemele mele??? Dar numai eu stiu cite au fost si cite am dat cu adevarat. Din buze... spunem multe. In realitate pastram in inima si in minte toate grijile acestei lumi...
    Boala fetei mele este veche. De fapt as putea spune boli - la plural - pentru ca a avut o seama de probleme de sanatate care au trebuit luate la rind. Ultima operatie este a 14-a operatie abdominala. Unele probleme au fost descoperite pe la 20 de ani, altele au existat fara ca doctorii sa stie de ele.
     Acum 3 saptamini, dimineata la ora 5 jumate am primit un telefom de la Deb. Eram in drum spre lucru. Plingea, si printre hohote de plins mi-a spus ca nu mai poate sa lucreze, ca o sa moara pur si simplu la munca. Ea si-a carat boala pe picioare in toti acesti ani, vrind neaparat sa participe la viata ei, sa o guste, sa o traiasca. In necunostinta totala a cauzei durerilor ei, doctorii i-au tratat simptomele, si nu boala. Ajunsese ca nu mai putea sa functioneze la munca. De profesie - electric inginer estimator - ai nevoie sa te concentrezi si sa prezinti planuri electrice corecte. Dar cum poti cind esti in mod permanent indopat cu cele mai puternice medicamente? De doua ori i-au oferit "methadone" - pe care l-a refuzat. Dar a luat suficiente medicamente de durere - atit de multe, incit doctorul ei personal i-a spus ca un sfert din cit ia ar face o persoana obisnuita sa nu mai poata functiona.
    Am sa mai adaug un amanunt care nu are nimic a face cu gindul pe care vreau sa-l dezvolt, dar care probabil ar trebui sa va provoace la multa atentie cind va tratati de ceva dureri. Uitati-va in jur cite farmacii exista si cite se mai construiesc. Si uitati-va cu cita usurinta vi se dau retetele de medicamente. Imi amintesc cind veneam de la doctor cu tot felul de medicamente noi gratuite... De ce atita generozitate? Poate ca daca ne gindim suficient vom afla adevarul...
    Oricum... sa trec la povestea mea. Dupa ce nu s-a mai putut duce la munca, fata mea a stabilit o consultatie la dr. Cook - care este specialist in endometrioza. Cind a fost la cabinet, medical i-a spus ca nu crede ca mai are endometrioza, dar gindindu-se la plingerile ei... a trimis-o la un test care nu i-a fost recomandat inainte. Dupa ce a facut testul... pina si un necunoscator in ale medicinei sau chiar anatomiei umane ar fi putut trage concluzia ca ceva nu este in regula in abdomenul cu pricina - doar uitindu-se la pozele facute.
     Dragii mei, Deb avea problema asta de la nastere... si pe masura ce a crescut, problema s-a agravat. Are 32 de ani si a avut operatii dupa operatii, si teste, si x-rays de toate felurile... De ce pina acuma nu au cerut acest test? De ce pina acuma nimeni nu i-a spus ca are "redundant intestine" etc... etc?
     In noaptea cea mai neagra si in bezna cea mai adinca... atunci cind nu mai aveam logic nicio speranta... abia atunci Dumnezeu poate sa-Si arate maretia Lui. Cu trei saptamini in urma nu-mi puteam imagina ca fata mea are vreo sansa la o viata normala. Dar credeam in Dumnezeu, desi nu credeam in vindecarea ei completa - sau ma rog... intr-o viata normala.
     Aici voiam sa ajung... Am inteles un lucru si nu vreau sa-l scap, sa-l uit, sa-l neglijez sau sa nu-l impartasesc cu voi. Nu am crezut in vindecarea ei, dar am crezut in Dumnezeu. Si in ciuda necredintei mele, sau a slabei mele credinte, sau a neputintei mele spirituale, Dumnezeu S-a coborit la nivelul vietii mele prapadite si a luat valul care acoperea adevarata realitate, de care nu eram constienta. Cind e vorba de credinta... obiectul credintei nu trebuie sa fie dorinta noastra - nevoia noastra, problema noastra - ca nu facem nimic cu asemenea credinta. Mereu am citit de credinta in Isus, dar parca era doar o vorba, un simbol, o expresie... Nici nu stiu cum sa va explic... Dumnezeu lucreaza in cele mai disperate situatii - tocmai ca sa-Si dezvaluie puterea Lui si dragostea Lui... ca altfel, cit sintem de tembeli, zicem ca a dat norocul peste noi sau sansa... sau karma... sau mai stiu eu ce timpenii, ca sa nu-I dam slava lui Dumnezeu si sa-I multumim pentru ajutorul Lui.
     Nu stiu cum va decurge viata fetei mele. E posibil ca sa aiba o viata normala si sa nu mai aiba nevoie de alte interventii chirurgicale. Dar vreau sa-mi amintesc mereu cit de adinca era groapa in care eram... si cit de inalt este muntele pe care stam. Nici nu cred ca mai stiu cum este sa fie bine... sa nu sune telefonul si sa transpiri la gindul ca vei auzi o veste rea...
     Miine este Ziua Multumirii... Doamne... cum sa-Ti multumesc? Cum? Uita-te la mine ca sint ca o vrabie cu aripile rupte si nu mai pot sa zbor! Mi-am uitat de mult si cintarea... Imi vine sa pling de bucurie... oare poti primi lacrimi drept multumire? Te slavesc pentru ca nu exista alt Dumnezeu decit Tine. Tu esti si vei ramine pentru totdeauna sprijinul meu si speranta mea vesnica.
   

VREMEA MULTUMIRILOR

Am lipsit o vreme de pe blog. Am stat in spital linga Deb - abia astazi am ajuns acasa. Au fost zece zile dificile. Am sa postez aici ultimul mesaj de pe facebook, care cuprinde pe scurt aceasta perioada.

     Good news everybody! God is good and answer prayers! Să vă povestesc prin ce am trecut în ultimele cîteva zile. Știu că mulți v-ați rugat pentru Deb: persoane fizice, grupuri de surori și cîteva biserici chiar. Domnul din ceruri a auzit și a răspuns așa cum a promis. Operația prin care i-au scos jumătate de metru de intestin și în care au rearanjat colonul, care era strangulat, a reușit. Chirurgul a zis că a fost cea mai dificilă operație de genul ăsta din cîte a avut vreodată. A zîmbit cînd a ieșit din operație și ne-a spus că 99% operația a fost un succes. Ne-am bucurat mult pentru că după operație porțiunea de intestin unde a lucrat el funcționa perfect. 
     A doua zi după operație însă Deb a început să vomite pînă și cea mai mică înghițitură de apă. A vomitat așa vreo două zile pînă cînd au început să se îngrijoreze că ceva nu este în regulă. Pentru că nu putea să înghită nimic fără să vomite, i-au băgat un tub pe nas pînă în stomac și mai întîi i-au scos o jumătate de litru de acid și apoi i-au introdus o substanță care să fie vizibilă la un șir de x-rays pe care aveau să le facă pe parcursul unei zile tot la cîteva ore, ca să vadă cum progresează în sistemul ei digestiv. 
     Ieri la ora 8 jumate, radiologul a scris raportul în care spunea că substanța a parcurs toată distanța și nu este niciun blocaj, doar că sistemul ei digestiv este foarte leneș. Și asta ar fi de înțeles datorită faptului că era pe medicamente de durere puternice și că avea o istorie veche în care mîncarea stătea in sistem mult mai mult decît ar fi trebuit din cauza problemelor intestinale - redundant intestin etc. 
     Numai că doctorul care a comandat acest test, din motive necunoscute de noi și neînțelese, nu a luat o decizie imediat ce testul a fost făcut și raportul trimis. Astfel încît mai bine de 30 de ore fata mea a stat cu tubul în nas și nu i s-a dat voie să bea nici măcar un strop de apă. Am tot întrebat eu politicoasă, mi s-a tot explicat cînd de un cadru medical, cînd de altul... Pînă cînd astăzi mă uitam cu disperare la fata mea slăbită, ca evreii din centrele de concentrare, care și-a pierdut puterea de a mai lupta... Mi-a zis: "Mami, nu mă mai ascultă corpul ăsta... Nu mai pot" . La un moment dat, în timp ce o masam ușor pe mîini a deschis ochii și mi-a zis: "Te rog să nu îi lași să îmi pună tub prin care să mă hrănească." Asta după ce mă anunțase în ultimele nopți de cîteva ori că ar fi mai bine să moară. 
     M-am dus la cabinetul medical și am cerut să vorbesc cu cineva. Era ora 12:00 a.m. Nici urmă de doctor să ne spună ce urmează. Am dat telefon la Danny, soțul ei, și am convenit amîndoi că am așteptat destul și că trecem la acțiune. Eu am insistat la personalul medical să-i cheme pe radiolog și pe doctor să ia o decizie. Să scurtez povestea... Am promis că rup cîteva gîturi pe aici pe la spital, și Danny a sunat la numerele de contact ale spitalului și a făcut și el cîteva promisiuni. M-am întors la patul fetei mele, care cu o voce abia auzită, a început să se roage: pentru un răspuns, pentru ca să îi scoată tubul... și pentru un pahar de apă. 
     În timp ce se ruga a intrat chirurgul care tocmai a fost anunțat, cred eu, că urmează să fie strangulat și a întrebat cu o voce veselă și indignată în același timp: "De ce mai ai tubul ăla în gît? Rezultatele sînt bune și mîine mergi acasă. Să îți scoată tubul și să îți dea să bei apă și să mănînci." M-am uitat la el ca la un obiect foarte "prețios". Și l-am întrebat: "Și tu acuma ne spui? După atîta timp? Tu nu ai văzut că e numai piele și os și nu ai știut că nu a mîncat de 10 zile?" 
     Furioasă cum eram, am uitat însă ce era esențial. Si Deb m-a corectat... Mai învățasem eu lecția asta odată nu demult, cînd eram cu Tati în spital. Lecția mulțumirii. Vestea era bună, și ăsta nu era un moment de făcut dreptate și scandal... ci era un moment de mulțumire. Și anul ăsta am atîtea motive de mulțumire CÎT nici nu vă pot spune. Fie ca niciodată să nu uit niciuna din binefacerile Lui!

ASTAZI...

   

      E toamna... Nici n-am bagat de seama cind s-a intimplat. Cu programul meu de lucru... plec la lucru cu noaptea-n cap si ma reintorc tot pe intuneric - si n-am avut cind sa vad cum s-au transformat pomii de pe strada mea. Picura usor frunze colorate din pomii parca in flacari... zimbesc si eu de una singura... Nu poti ignora toamna cind se pravaleste in fata ta cu atita frumusete...
     In fata mea, copiii mei in masina lor, parca se joaca cu frunzele care se imprastie stirnite de miscarea rotilor pe sosea. Ma tin dupa ei... mergem sa luam masa. O clipa am uitat ca miine citeva perechi de miini o sa deschida abdomenul copilului meu pentru "o operatie grea"... cum a zis chirurgul.
     Asta este miine, mi-am zis in mine... Biblia imi spune ca "ajunge zilei necazul ei". Astazi ma las imbratisata de toamna asta frumoasa. Astazi o sa traiesc o zi obisnuita... astazi o sa incerc sa uit de emotiile zilei de miine, astazi... o s-o incredintez in miinile Lui si n-o sa-mi las nicio clipa libera ca  sa ma ingrijorez... astazi o sa ma bucur ca e linga mine si atit! Astazi... toamna s-a jucat cu frunze si culori doar pentru mine... Astazi toamna m-a facut sa zimbesc cind eram cel mai trista...
   
   

TU, DOAMNE... ITI PUI MIINILE...

In asteptarea operatiei lui Deb de miine, m-am agatat cu amindoua miinile de versetele care mi-au revenit in ultimele zile. 

Iata versetul de azi...

"Tu ma acoperi pe dinapoi si pe dinainte si-Ti  pui mina peste mine..."

Ce altceva as putea sa mai cer?

NU-TI VINE SA CREZI... SI TOTUSI...

...Pe facebook am dat de fituica asta... sa-i zic asa. Si am tradus ce scrie ca prea a fost in ton cu ceea ce gindeam eu astazi despre ultimele stiri din Paris. Cred ca e scrisa de un francez sau de cineva care locuieste acolo... iata ce scrie...

"Prieteni din toata lumea, multumim pentru rugaciunile voastre pentru Paris, dar noi nu avem nevoie de mai multa religie. Credinta noastra este in muzica, saruturi, sa ne traim viata, sampanie si veselie. Parisul este pentru petrecere"...



(Sper ca am prins sensul celor spuse in engleza de prietenul nostru joannsfar). 

Stiti ceva? Omul asta care a scris nu minte sarmanul - e sincer... Numai ca fara Dumnezeu si valorile Lui sfinte, Parisul s-ar putea sa nu poata trai decit asa cum a fost ieri... intre un geamat, un tipat, o durere si o teama permanenta. Pai... nu-i asa ca sintem liberi sa alegem? Si Dumnezeu nu ne obliga... ca tot le place francezilor "la liberte"...

VERSETUL MEU DE AZI...

...Stiu ca lumea este plina de tragedii. Stiu ca viata a devenit nesigura chiar si pentru cei mai tari, si sanatosi, si protejati oameni. Stiu ca trebuie sa ne rugam pentru toti oamenii care trec prin necazuri...
     Cu toate astea, am si eu o rugaminte - si n-as vrea sa par egoista, dar si daca par... imi asum pozitia si tot am sa va spun rugamintea. Fata mea cea mica are o operatie luni, pe 16 noiembrie. Ea sufera - pe linga endometrioza si de alte probleme medicale, si mai nou ni s-a spus ca si de ceva ce n-am mai auzit pina acuma - redandant intestine. Operatia va fi "mare si urita"- dupa cum ne-a explicat doctorul.
     Motivul pentru care vin cu rugamintea este unul biblic... Stiu, pentru ca am citit in Biblie - ca unde "doi sau trei" se unesc in rugaciune sa ceara ceva dupa voia Domnului, Dumnezeu le va asculta rugaciunea. De unde stiu ca este dupa voia Domnului? Din faptul ca Domnul Isus in cei trei ani inainte de a Se ridica la cer asta a facut... a hranit oamenii, i-a vindecat, i-a inviat si le-a daruit iertare de pacate. Asta vrem si noi. Si m-am gindit... de ce sa fie doar doi sau trei care sa se roage pentru fata mea cind as putea face o revolutie intreaga pe care sa o incep chiar aici pe blog. Va implor, uniti-va cu noi in rugaciune . Asta va insemna ca si voi credeti in acelasi Dumnezeu, ca sinteti constienti de puterea Lui, ca ne iubiti suficient ca sa puneti la dispozitie pentru cauza asta din timpul vostru si dragostea voastra...
     Pe facebook azi mi-am cerut versetul care mi se potriveste pentru ziua de azi... cititi-l si voi ...eu una am ramas cu gura cascata... Oare Dumnezeu stie si El de problemele mele? S-ar parea ca da... Poate ca si tu ai nevoie de o incurajare. Se pare ca versetul nu este numai pentru mine...

ESTE TIMPUL SA NE TREZIM...

     

...ISIS spune ca ceea ce s-a intimplat in Paris este doar inceputul. Mai incape indoiala in mintea cuiva ca asta este intentia lor? Oh... poate... poate Domnul Obama care a luat premiul Nobel pentru pace - dar tot ce face dumnealui este impotriva pacii. Poate dumnealui care... dimineata cind se trezeste spune un lucru si seara marturiseste altul. Credeti chiar ca nu stie ce face, ca e prost? Nu e prost... e inteligent... si tot ce face face cu scop - si scopul este sa distruga America - lucru pe care l-a inceput din prima zi de presedintie. Mai degraba "noi" - cei care "l-ati votat" - ca eu nu l-am votat sinteti mai putini inteligenti si mai mult creduli. Dinsul are ceva in cap - un plan stabilit de el sau de altii - pe care il urmeaza fara nici o oprire, fara odihna si fara grija consecintelor.      
       ...Sau Doamna... (ca nici nu m-am obosit sa-i retin numele... ceva cu M) din Germania care a deschis usile larg la hoarde de tineri musulmani si le-a promis marea si sarea...
      Buna mea care a trecut prin citeva razboaie spunea ca toate razboaiele sint grele, dar cel mai greu este razboiul civil - razboiul in care nu-ti cunosti dusmanul... cind dusmanul poate locui in casa vecina cu tine si iti stie religia, si ideile, si obiceiurile, si absolut tot. De dusmanul asta nu te poti apara. Se pare ca dusmanul nostru, al cetatenilor din mai toate tarile este guvernul - care si-a intins antenele in casele noastre si asculta prin celulare ce vorbim seara in culcusul nostru, in intimitatea noastra. Apara-te de asta daca poti!?
      Imi pare rau pentru cei ce sufera si la fel pentru cei ce urmeaza sa sufere. Dar daca stam bine sa ne gindim, sintem cu totii vinovati de nepasare, si indiferenta, si aroganta, si lene... si lista continua. Am uitat de Dumnezeu, si Dumnezeu Si-a intors spatele la noi. Ca vedeti voi... iadul asta este - este lipsa lui Dumnezeu. Alegi sa traiesti fara Dumnezeu si fara invatatura Lui? Dumnezeu nu este Allah sa te pedepseasca pentru asta. Nu este nevoie de asa ceva. Te pedepsesti singur cind alegi sa traiesti intre oameni ca tine care cred in toate prostiile sau in dumnezei straini.
    Imi pare rau de Paris. Dupa cum vedeti, a fost una dintre tarile pe care le-am vizitat odata. Si m-as mai duce... dar bineinteles nu acuma. Dar "libertatea" cu care parizienii s-au mindrit atit nu era numai libertatea de sub puterile umane... ci s-au eliberat si de orice legatura cu Dumnezeu - de care nu au mai avut nevoie. Bisericile au ramas goale si multe le-au fost vindute musulmanilor... In Paris au fost cartiere intregi unde politia de ani buni nu mai putea sa intre ca daca intrau nu erau siguri ca o sa si iasa de acolo. De ce au permis aceste lucruri? Si nu o spun ca o invinuire, ci ca un exemplu pentru orasele, si tarile, si locurile care nu sint"cucerite" inca de hoardele de tineri musulmani.
     Doar ce am citit ca printre orasele in care Obama va aduce musulmani din Siria este si Modesto - orasul unde locuiesc. Si trebuia sa stim, ca doar construiesc pe Carpenter, aproape de Home Depo o moschee uriasa... Au inceput intr-o casuta mica... au cumparat teren in spatele casei, si deodata... numai ce vedem cupola... Curind o sa ne faca trezirea la 5 dimineata cu prima rugaciune...
     Nu mai am de zis decit atit... sa ne trezim si sa ne rugam Domnului sa ne ierte pentru ca L-am lepadat din vietile noastre si ne-am inchinat la alti dumnezei: bunastare, prosperitate, pozitii sociale, masini luxoase, haine scumpe, case mari... Astia au fost idolii in care am investit timpul, inteligenta, munca noastra si in masura in care ne-am cheltuit pentru aceste lucruri am renuntat la suflet, si la Dumnezeu, si la credinta, si la tot ce avea valoare autentica. I-m intors spatele lui Dumnezeu si... ce era sa faca? Ne-a dat doar libertate. Asa ca El a plecat de la noi.
    Ramine sa-L chemam inapoi, sa ne pocaim de starea noastra si sa-L cautam in tot ce facem. Solutia este la noi...

SURPRIZA...

de Rodica Botan
(...Stiu... valoare artistica zero...
dar incercati sa intelegeti mesajul. Mesajul este valoros!...)

Ce surpriza… si ce soc!!!
Stau in prag… nu misc deloc;
Stau in usa cerului
Prin puterea Harului…
Si in cap parca-s lovit;
Nu cum ceru-i primenit...
Nu lumini, si nu splendoare…
Altceva parca ma doare...

Ca in cer nu-s ai de-ai mei…
…Dimpotriva...
...Vad in jur doar oameni rai…
...Si betivi, si mincinosi…
Tot felul de pacatosi!

Vad un vechi coleg de-al meu
Ce-mi fura banii mereu.
Linga el… un fost vecin
Plin de ura si pelin.
Si-uite-l pe-ala… pai... m-am gindit
"Oare cine  l-a primit?"
...Si-l petrec trecind usor
Tolanit pe-un norisor.

Si cu tonul ridicat
Ca vezi, eram iritat,
Am prins si eu un strop de grai…
Si indignat grozav... strigai...
- "Tulai , tulai si...tulai...
- Pai… astia nu-s de cer si rai!!!”

Si stam uimit si-ncremenit
...Ca cerul nu-i cum l-am gindit...
Dar... privii cu ochi mariti
Cum ma masoara toti uimiti...

Si fiindca tot eram confuz
Am luat asta drept abuz...
- Ce ma priviti asa obtuz?…

Shhh!…
-Nu tipa… mi s-a soptit…
-Vezi... toti au incremenit
De mirati... ca… te-am primit!!!

CUM SA SCHIMBAM LUMEA...

     M-am gindit sa incerc sa invat de la personajele din Biblie cite ceva de la fiecare si sa incep sa folosesc ceea ce am invatat de la ele in propria mea viata. Cum nevoia de astazi este pentru credinta, rabdare si incredere in Dumnezeu, m-am gindit la Iosif si ca as putea sa invat substantial de la el – omul care a asteptat 30 de ani sa iasa din hora necazurilor care se perpetuau la nesfirsit in viata lui. Cum a putut oare sa ramina calm si sa isi pastreze valorile invatate in tinerete si sa nu comita (ca majoritatea dintre noi) greseli ireparabile – atit de usor de facut la virsta lui tinara… si sa ramina mereu cu ochii pe tinta lui - promisiunile lui Dumnezeu facute in vis pe cind era inca un copil?

    

     Hai sa ne imaginam viata lui Iosif impreuna. Copilul preferat al lui Iacov. Taica-sau merge atit de departe incit ii face daruri extravagante numai lui… desi mai avea 11 copii pe linga Iosif. Un copil alintat si rasfatat - in limitele si conditiile acelor vremuri. Nimeni nu mai avea asa un tol festiv ca el… Pe vremea aceea culorile erau greu de procurat si doar clasele superioare isi permiteau asemenea lux. Iosif – micul print al lui Iacov avea o haina deosebita, din mai multe culori.

     Dar nu s-a bucurat mult de hainuta lui. Si nici de pozitia lui deosebita in casa lui Iacov. Gelozia se poate schimba in revolta si ura. (Hopaaaa…trecem la analiza personala – ati fost vreodata gelosi? V-a muscat rau gelozia? I-ati dat curs sa se desfasoare in viata voastra? Daca am raspuns “da” la cele de mai sus, este timpul sa tragem o concluzie si apoi sa actionam pina nu ajungem la ura…)

     Si de aici incolo incep abia necazurile. Vindut ca sclav de propriii lui fratiori, legat in urma unei camile, mers pe jos prin desert, vindut din nou… ajunge in casa unui egiptean bogat. Si rasfatatul lui Iacov se pune pe treaba. Nu pe smiorcait… nu pe oftat, nu pe vaicarit… Nu-si plinge de mila, nu “acting up”, cum zic americanii, ca sa explice tot felul de crime pe care le fac unii tineri care au avut vreun necaz in viata lor si acuma se razbuna pe toti si toate… nu! Iosif devine omul de incredere al acestui om important pentru care lucreaza. Iosif cistiga aceasta incredere prin munca lui cinstita, prin loialitatea si corectitudinea lui. Ai zice ca nimic si nimeni nu-l poate deruta pe tinerelul asta. El stie una si buna… nu conteaza cine ce face, cum se comporta cu el… linga el… el merge inainte condus de valorile lui personale. Confruntat cu sotia stapinului lui, risca tot ce are, isi risca pozitia, slujba, situatia pe care si-a cistigat-o, si chiar libertatea - dar isi pastreaza constiinta curata.

     Oare se mai afla tineri de genul lui pe planeta asta? Ma tot uit la ce se petrece in Romania si cum toata lumea invinuieste pe toata lumea. Se pare ca toti stiu ce trebuie facut, dar nu se gasesc doi de aceeasi opinie. Ma intreb cit de cinstiti sint oare cei care ridica banere pe care scrie “jos coruptia”? Doar pentru ca n-au furat atit de mult cit cei care au avut sansa sa fure mult mai mult… Toata lumea vrea schimbare - dar la restul lumii nu la ei insisi. Cum ar fi lumea asta daca am avea un pic de Iosif in noi, in fiecare? Ne-am vedea cinstit de treaba, am sta departe de rau si ne-am lipi de bine… ce viata minunata am avea cu totii?

     Din nou il ajunge necazul din urma - in inchisoare pe nedrept - si din nou se comporta atit de diferit de cum am face noi. Nu se revolta, ci isi foloseste inteligenta, energia, si timpul in stilul lui - cum zice presedintele Romaniei despre “lucrul bine facut”… astfel incit ajunge sa fie respectat si de cei din inchisoare, si de cei care supravegheau inchisoarea. De unde trag concluzia ca daca vrem sa traim frumos – se poate chiar si in cele mai grele conditii.

     Pina si reintilnirea cu fratii lui are o nota de noblete greu de gasit. In loc sa-i faca sa se traga pe jos la picioarele lui – ca ar fi putut, gaseste explicatii rezonabile pentru fapta lor, si intelegere, si o forma nobila de a aplana lucrurile. Concluzia pe care o trage este ca Dumnezeu l-a trimis in Egipt ca sa pregateasca terenul pe cind vor veni ei. Ati putea gasi ceva mai delicat sa le spuneti acestor oameni rai, mincinosi, gelosi, razbunatori?

     Concluzia mea: indiferent de circumstante, trebuie sa stiu cine sint si sa ma comport ca atare. Sintem fii si fiice ale Celui Preainalt si n-ar trebui sa ne permitem multe din lucrurile ce ni le permitem: gesturi, vorbe, fapte… comportament. Vrem sa schimbam lumea? Sa ne schimbam pe noi insine mai intii…