ASTAZI...

   

      E toamna... Nici n-am bagat de seama cind s-a intimplat. Cu programul meu de lucru... plec la lucru cu noaptea-n cap si ma reintorc tot pe intuneric - si n-am avut cind sa vad cum s-au transformat pomii de pe strada mea. Picura usor frunze colorate din pomii parca in flacari... zimbesc si eu de una singura... Nu poti ignora toamna cind se pravaleste in fata ta cu atita frumusete...
     In fata mea, copiii mei in masina lor, parca se joaca cu frunzele care se imprastie stirnite de miscarea rotilor pe sosea. Ma tin dupa ei... mergem sa luam masa. O clipa am uitat ca miine citeva perechi de miini o sa deschida abdomenul copilului meu pentru "o operatie grea"... cum a zis chirurgul.
     Asta este miine, mi-am zis in mine... Biblia imi spune ca "ajunge zilei necazul ei". Astazi ma las imbratisata de toamna asta frumoasa. Astazi o sa traiesc o zi obisnuita... astazi o sa incerc sa uit de emotiile zilei de miine, astazi... o s-o incredintez in miinile Lui si n-o sa-mi las nicio clipa libera ca  sa ma ingrijorez... astazi o sa ma bucur ca e linga mine si atit! Astazi... toamna s-a jucat cu frunze si culori doar pentru mine... Astazi toamna m-a facut sa zimbesc cind eram cel mai trista...