M-am gindit sa
incerc sa invat de la personajele din Biblie cite ceva de la fiecare si sa incep
sa folosesc ceea ce am invatat de la ele in propria mea viata. Cum nevoia de
astazi este pentru credinta, rabdare si incredere in Dumnezeu, m-am gindit la
Iosif si ca as putea sa invat substantial de la el – omul care a asteptat 30 de
ani sa iasa din hora necazurilor care se perpetuau la nesfirsit in viata lui. Cum
a putut oare sa ramina calm si sa isi pastreze valorile invatate in tinerete si
sa nu comita (ca majoritatea dintre noi) greseli ireparabile – atit de usor
de facut la virsta lui tinara… si sa ramina mereu cu ochii pe tinta lui - promisiunile
lui Dumnezeu facute in vis pe cind era inca un copil?
Hai sa ne imaginam viata lui Iosif impreuna. Copilul preferat al lui Iacov. Taica-sau merge atit de departe incit ii face daruri extravagante numai lui… desi mai avea 11 copii pe linga Iosif. Un copil alintat si rasfatat - in limitele si conditiile acelor vremuri. Nimeni nu mai avea asa un tol festiv ca el… Pe vremea aceea culorile erau greu de procurat si doar clasele superioare isi permiteau asemenea lux. Iosif – micul print al lui Iacov avea o haina deosebita, din mai multe culori.
Dar nu s-a
bucurat mult de hainuta lui. Si nici de pozitia lui deosebita in casa lui Iacov.
Gelozia se poate schimba in revolta si ura. (Hopaaaa…trecem la analiza
personala – ati fost vreodata gelosi? V-a muscat rau gelozia? I-ati dat curs sa
se desfasoare in viata voastra? Daca am raspuns “da” la cele de mai sus, este
timpul sa tragem o concluzie si apoi sa actionam pina nu ajungem la ura…)
Si de aici incolo
incep abia necazurile. Vindut ca sclav de propriii lui fratiori, legat in urma
unei camile, mers pe jos prin desert, vindut din nou… ajunge in casa unui
egiptean bogat. Si rasfatatul lui Iacov se pune pe treaba. Nu pe smiorcait… nu
pe oftat, nu pe vaicarit… Nu-si plinge de mila, nu “acting up”, cum zic
americanii, ca sa explice tot felul de crime pe care le fac unii tineri care au
avut vreun necaz in viata lor si acuma se razbuna pe toti si toate… nu! Iosif
devine omul de incredere al acestui om important pentru care lucreaza. Iosif
cistiga aceasta incredere prin munca lui cinstita, prin loialitatea si corectitudinea
lui. Ai zice ca nimic si nimeni nu-l poate deruta pe tinerelul asta. El stie
una si buna… nu conteaza cine ce face, cum se comporta cu el… linga el… el merge inainte
condus de valorile lui personale. Confruntat cu sotia stapinului lui, risca tot
ce are, isi risca pozitia, slujba, situatia pe care si-a cistigat-o, si chiar
libertatea - dar isi pastreaza constiinta curata.
Oare se mai afla
tineri de genul lui pe planeta asta? Ma tot uit la ce se petrece in Romania si
cum toata lumea invinuieste pe toata lumea. Se pare ca toti stiu ce trebuie
facut, dar nu se gasesc doi de aceeasi opinie. Ma intreb cit de cinstiti sint
oare cei care ridica banere pe care scrie “jos coruptia”? Doar pentru ca n-au
furat atit de mult cit cei care au avut sansa sa fure mult mai mult… Toata lumea
vrea schimbare - dar la restul lumii nu la ei insisi. Cum ar fi lumea asta daca am avea
un pic de Iosif in noi, in fiecare? Ne-am vedea cinstit de treaba, am sta
departe de rau si ne-am lipi de bine… ce viata minunata am avea cu totii?
Din nou il ajunge
necazul din urma - in inchisoare pe nedrept - si din nou se comporta atit de
diferit de cum am face noi. Nu se revolta, ci isi foloseste inteligenta,
energia, si timpul in stilul lui - cum zice presedintele Romaniei despre “lucrul
bine facut”… astfel incit ajunge sa fie respectat si de cei din inchisoare,
si de cei care supravegheau inchisoarea. De unde trag concluzia ca daca vrem sa
traim frumos – se poate chiar si in cele mai grele conditii.
Pina si
reintilnirea cu fratii lui are o nota de noblete greu de gasit. In loc sa-i faca
sa se traga pe jos la picioarele lui – ca ar fi putut, gaseste explicatii rezonabile pentru fapta lor, si
intelegere, si o forma nobila de a aplana lucrurile. Concluzia pe care o trage este ca
Dumnezeu l-a trimis in Egipt ca sa pregateasca terenul pe cind vor veni ei. Ati
putea gasi ceva mai delicat sa le spuneti acestor oameni rai, mincinosi, gelosi,
razbunatori?
Concluzia mea: indiferent
de circumstante, trebuie sa stiu cine sint si sa ma comport ca atare. Sintem
fii si fiice ale Celui Preainalt si n-ar trebui sa ne permitem multe din
lucrurile ce ni le permitem: gesturi, vorbe, fapte… comportament. Vrem sa
schimbam lumea? Sa ne schimbam pe noi insine mai intii…
No comments:
Post a Comment