MULTUMIRE

   

     Interesante lectii inveti in clipele cele mai grele. Sint multe lucruri pe care credem ca le cunoastem deplin, dar viata ne dezvaluie ca uneori cunostinta noastra doar a zgiriat un pic suprafata... In relatia cu Dumnezeu nu cred ca ajungem sa cunoastem deplin niciodata. De fapt Biblia spune ca acum cunoastem in parte si ca deplin vom cunoaste numai in vesnicii.
    De cite ori nu am zis ca ma incred in El???... ca Ii dau Lui toate problemele mele??? Dar numai eu stiu cite au fost si cite am dat cu adevarat. Din buze... spunem multe. In realitate pastram in inima si in minte toate grijile acestei lumi...
    Boala fetei mele este veche. De fapt as putea spune boli - la plural - pentru ca a avut o seama de probleme de sanatate care au trebuit luate la rind. Ultima operatie este a 14-a operatie abdominala. Unele probleme au fost descoperite pe la 20 de ani, altele au existat fara ca doctorii sa stie de ele.
     Acum 3 saptamini, dimineata la ora 5 jumate am primit un telefom de la Deb. Eram in drum spre lucru. Plingea, si printre hohote de plins mi-a spus ca nu mai poate sa lucreze, ca o sa moara pur si simplu la munca. Ea si-a carat boala pe picioare in toti acesti ani, vrind neaparat sa participe la viata ei, sa o guste, sa o traiasca. In necunostinta totala a cauzei durerilor ei, doctorii i-au tratat simptomele, si nu boala. Ajunsese ca nu mai putea sa functioneze la munca. De profesie - electric inginer estimator - ai nevoie sa te concentrezi si sa prezinti planuri electrice corecte. Dar cum poti cind esti in mod permanent indopat cu cele mai puternice medicamente? De doua ori i-au oferit "methadone" - pe care l-a refuzat. Dar a luat suficiente medicamente de durere - atit de multe, incit doctorul ei personal i-a spus ca un sfert din cit ia ar face o persoana obisnuita sa nu mai poata functiona.
    Am sa mai adaug un amanunt care nu are nimic a face cu gindul pe care vreau sa-l dezvolt, dar care probabil ar trebui sa va provoace la multa atentie cind va tratati de ceva dureri. Uitati-va in jur cite farmacii exista si cite se mai construiesc. Si uitati-va cu cita usurinta vi se dau retetele de medicamente. Imi amintesc cind veneam de la doctor cu tot felul de medicamente noi gratuite... De ce atita generozitate? Poate ca daca ne gindim suficient vom afla adevarul...
    Oricum... sa trec la povestea mea. Dupa ce nu s-a mai putut duce la munca, fata mea a stabilit o consultatie la dr. Cook - care este specialist in endometrioza. Cind a fost la cabinet, medical i-a spus ca nu crede ca mai are endometrioza, dar gindindu-se la plingerile ei... a trimis-o la un test care nu i-a fost recomandat inainte. Dupa ce a facut testul... pina si un necunoscator in ale medicinei sau chiar anatomiei umane ar fi putut trage concluzia ca ceva nu este in regula in abdomenul cu pricina - doar uitindu-se la pozele facute.
     Dragii mei, Deb avea problema asta de la nastere... si pe masura ce a crescut, problema s-a agravat. Are 32 de ani si a avut operatii dupa operatii, si teste, si x-rays de toate felurile... De ce pina acuma nu au cerut acest test? De ce pina acuma nimeni nu i-a spus ca are "redundant intestine" etc... etc?
     In noaptea cea mai neagra si in bezna cea mai adinca... atunci cind nu mai aveam logic nicio speranta... abia atunci Dumnezeu poate sa-Si arate maretia Lui. Cu trei saptamini in urma nu-mi puteam imagina ca fata mea are vreo sansa la o viata normala. Dar credeam in Dumnezeu, desi nu credeam in vindecarea ei completa - sau ma rog... intr-o viata normala.
     Aici voiam sa ajung... Am inteles un lucru si nu vreau sa-l scap, sa-l uit, sa-l neglijez sau sa nu-l impartasesc cu voi. Nu am crezut in vindecarea ei, dar am crezut in Dumnezeu. Si in ciuda necredintei mele, sau a slabei mele credinte, sau a neputintei mele spirituale, Dumnezeu S-a coborit la nivelul vietii mele prapadite si a luat valul care acoperea adevarata realitate, de care nu eram constienta. Cind e vorba de credinta... obiectul credintei nu trebuie sa fie dorinta noastra - nevoia noastra, problema noastra - ca nu facem nimic cu asemenea credinta. Mereu am citit de credinta in Isus, dar parca era doar o vorba, un simbol, o expresie... Nici nu stiu cum sa va explic... Dumnezeu lucreaza in cele mai disperate situatii - tocmai ca sa-Si dezvaluie puterea Lui si dragostea Lui... ca altfel, cit sintem de tembeli, zicem ca a dat norocul peste noi sau sansa... sau karma... sau mai stiu eu ce timpenii, ca sa nu-I dam slava lui Dumnezeu si sa-I multumim pentru ajutorul Lui.
     Nu stiu cum va decurge viata fetei mele. E posibil ca sa aiba o viata normala si sa nu mai aiba nevoie de alte interventii chirurgicale. Dar vreau sa-mi amintesc mereu cit de adinca era groapa in care eram... si cit de inalt este muntele pe care stam. Nici nu cred ca mai stiu cum este sa fie bine... sa nu sune telefonul si sa transpiri la gindul ca vei auzi o veste rea...
     Miine este Ziua Multumirii... Doamne... cum sa-Ti multumesc? Cum? Uita-te la mine ca sint ca o vrabie cu aripile rupte si nu mai pot sa zbor! Mi-am uitat de mult si cintarea... Imi vine sa pling de bucurie... oare poti primi lacrimi drept multumire? Te slavesc pentru ca nu exista alt Dumnezeu decit Tine. Tu esti si vei ramine pentru totdeauna sprijinul meu si speranta mea vesnica.