DACA CUMVA...

     Zilele astea m-a urmarit o idee pe care as vrea s-o vintur pe aici. Noi toti am gresit o data (ar fi tare bine daca numai o data)... si altii ne-au gresit de mai multe ori noua (ne amintim mai usor de pacatele altora decit de ale noastre si le numaram). Asta e parte din omenescul nostru, ca si daca am vrea sa nu gresim, gresim oricum, si chiar daca am cauta cit e lumea de mare sa gasim un loc perfect, o societate perfecta in care nimeni sa nu ne supere in nici un fel - ar fi imposibil.
     Asadar, parte din existenta noastra este atacata permanent de vinovatii de tot felul : ale noastre impotriva celorlalti si ale celorlalti impotriva noastra. Cind ni se face o nedreptate si sintem miniosi, e posibil ca persoana care poarta vina sa nici nu fie constienta de suferinta noastra. Si nu rareori avind de-a face cu greselile si pacatele altora, noi insine adaugam la mizeria deja inceputa de ei prin felul cum reactionam. Si pot spune cu siguranta ca mai intotdeauna victima sufera de doua ori mai mult.
     Ce-i de facut? Ca intotdeauna, nu exista problema la care Biblia sa nu ne dea o solutie: iertarea. Usor de zis dar greu de facut. Dar cit ar fi de greu, Cuvintul Lui ne spune clar sa iertam, ca sa fim iertati. Sa ne lasam darul la altar si sa mergem sa ne impacam cu pirisul nostru... ca altfel Dumnezeu nu are placere de nimic din ceea ce Ii oferim.
     Deunazi vorbeam cu tatal meu despre o situatie. Acuma daca descriu situatia asta nu inseamna ca eu nu m-am facut niciodata vinovata de acelasi lucru - dar parca mi-e mai usor sa depan subiectul daca ma folosesc de exemplul asta cind nu ma scald eu in apele clocotite ale vinovatiei.
     Cu ani in urma, cineva m-a asteptat acasa la mine ca sa-si ceara scuze pentru un lucru foarte serios. Buna mea avea cancer pe atunci si persoana asta a stat vreme indelungata pe capul femeii ca sa ma astepte, sa-mi spuna ce avea de spus si sa isi linisteasca constiinta... Am intrat in casa si dupa saluturile si intrebarile de rigoare, persoana respectiva mi s-a adresat in felul urmator...
     -Sora Rodica, am venit ca sa-mi cer iertare si DACA te-am suparat CUMVA, te rog sa ma ierti!
Nu va spun decit ca am spus ceva scurt - si persoana respectiva s-a inrosit si am deschis usa si a iesit pe usa... Nu am fost obraznica, nu i-am vorbit urit, ci doar i-am spus un adevar pe care nu dorea sa il auda.
..........................................

     Sint ani buni de atunci. Scena mi-a ramas intiparita in minte si mi-a fost o lectie buna pentru restul zilelor mele. Mi-am cerut iertare de multe ori si de la multe persoane. Le-am cerut iertare fetelor mele... si cred ca asta a fost cea mai importanta iertaciune ceruta in afara de cea inaintea lui  Dumnezeu.  Ca mama, ca parinte, am gresit mult, si unele greseli au avut consecinte pentru care au platit si copiii mei in dreptul meu. Dar NICIODATA nu am spus DACA si CUMVA, pentru ca asta ar sterge orice urma de parere de rau, asta ar face ca cererea mea sa fie o ipocrizie mai mare si mai grosolana decit insusi pacatul sau gresala pentru care mi-am cerut iertare.
     Si daca aveti obiceiul sa va rugati Domnului sa va ierte DACA CUMVA ati pacatuit... credeti-ma pe cuvint ca ati pacatuit chiar in momentul in care rostiti aceste cuvinte neispravite. Nu mi-o luati in nume de rau, dar poate ca cineva... undeva... citind aceste cuvinte, isi va schimba felul de gindire. Merita!