10 December 2015

DE VORBA CU CHERIE...

 

Am o prietena pe blogul meu de ceva vreme. Numele ei este Cherie... Citind ultimul meu post, ea a lasat un comentariu merituos, la care as vrea sa raspund cit pot de sincer si cit si cum stiu eu mai bine. N-as fi aici pe blog daca nu as vrea un asemenea dialog, si Cherie de cele mai multe ori imi da sansa prin intrebarile si comentariile ei sa pot sa dau socoteala de credinta mea, sa pot sa  marturisesc ce a facut Dumnezeu pentru mine si ce reprezinta El pentru mine si casa mea. Iata comentariul lasat de Cherie:



Blogger cherie said...
Uite acum am citit ceva asemanator pe alt blog si sunt "ambalata" de acolo...
Este ceva ce nu cred ca voi intelege niciodata de la cei care propavaduiesc pe Isus si nu "credinta in Dumnezeu"
Ce Inseamna pentru voi, pentru tine de fapt, caci vreau sa imi explici mai pe larg, ce inseamna sa-l primesti in casa ta pe Isus?
Crezi ca Isus este un musafir din acela care sta cuminte pe scaunul "tare" pe care il inviti, ca ii pui in fata un fursec sau o cafeluta si discutati despre pacatele lumii si ale tale in general, ca el va fi incantat de vorbele tale frumoase si respectuoase pe care i le adresezi si iti va promite tot sprijinul lui?

Dar daca Isus ar fi asemeni unui copil dragalas dar care ca toti copiii va trage de ceva ce nu trebuie si iti va sparge o amintire la care tii mult si odata cu ea linistea ta mult laudata?
Dar daca acel musafir vine cu bocancii uzi si se prabuseste insangerat peste covoarele tale spunand ca a fost ranit la usa ta in timp ce batea fara sa te cunoasca doar pentru ca era urmarit de dusmanii lui?

Care este atitudinea adevarata a unui om fata de astfel de musafiri? Astfel de musafir este Isus, nu unul caruia sa-i dai o cafeluta si sa discutati politicos...
Ce faci tu, ce faceti voi, pentru musafirul Cristos? (in greaca Cristos este termenul pentru "Mesia" )
...............................

Dumnezeu are niste atribute foarte severe. El este dragoste, dar este si dreptate. Primii oameni (Adam si Eva) aveau acces la prezenta lui Dumnezeu, dar in momentul in care au pacatuit, au fost dati afara din gradina Edenului, si plimbarile lor cu Dumnezeu, si prietenia, si intimitatea lor cu Creatorul au incetat. Datorita naturii Lui perfecte, Dumnezeu a trebuit sa gaseasca o solutie pentru omenire. 

Pe de o parte ne-a iubit - fiind creatia miinii Lui, in care a suflat din insasi suflarea Lui de viata, si pe de alta parte trebuia sa murim. Si moartea fizica nu este de fapt pedeapsa cea mai grea - ci moartea spirituala, care de fapt inseamna despartirea definitiva, completa de Dumnezeu.

Dumnezeu este tridimensional. Natura Lui este diferita de a noastra. Citeste acest articol - care explica intr-un fel pe intelesul nostru de ce este greu pentru oameni sa inteleaga totul despre Dumnezeu. https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=7507345296524933329;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=0;src=link
Noi analizam totul in virtutea lucrurior vazute sau cunoscute de noi - ca cineva care se uita prin gaura din gard si are impresia ca stie absolut tot ce se petrece dincolo de gard.

Asa ca si explicatia mea va fi din punctul meu de vedere care probabil coincide cu a celor care au aceeasi credinta ca si mine. Dar sa revin: Dumnezeu este capul acestei trinitati - trei dimensiuni sau trei arii de actiune: Tatal, Fiul si Duhul Sfint - asa cum lungimea, latimea si inaltimea sint dimensiunile unui cub...

Domnul Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevarat, care a luat o forma omeneasca intrupindu-Se ca sa poata sa satisfaca cerinta dreptatii lui Dumnezeu cu privire la omenire. Printr-un om (Adam) a intrat pacatul in lume si tot printr-un om (Isus Christos) s-a platit pretul pacatului, astfel ca dreptatea lui Dumnezeu sa fie satisfacuta. Isus Christos a trebuit sa fie om ca sa moara ca om si a trebuit sa fie Dumnezeu ca sa fie jertfa aceea perfecta de care era nevoie pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Suferintele Lui au fost in trup, ca sa satisfaca pretul pentru pacat - a fost real - a fost veritabil.

Cele trei dimensiuni ale lui Dumnezeu au fost numite Tata, Fiu si Duhul Sfint pentru ca sa putem intelege dinamica relatiilor intre cele trei parti. Altfel n-am fi putut pricepe niciodata dragostea; n-am fi putut intelege sacrificul Tatalui care a dat pe singurul Lui Fiu - n-am fi putut crede ca sintem atit de iubiti, incit un asemenea sacrificiu sa fie acceptat pentru recuperarea noastra. Iar Duhul Sfint este prezenta nevazuta, dar simtita a lui Dumnezeu printre cei care accepta prezenta Lui... in casa inimii lor.
....................
Un alt aspect al intrebarilor tale a fost, din cite am inteles eu, cum Il primim in inima, in casa sufletului nostru pe Isus?

In primul rind, Il primesc nu ca pe copilasul din Bethleem, ci Il primesc pe Cel care a inviat dupa rastignire. Si Il primesc cu sentimentul vinovatiei - pentru ca El a suferit din cauza mea. Ii datorez atit de mult, incit vreau sa ii ofer locul cel mai bun in casa sufletului meu si pentru asta incerc sa primenesc locul. N-am sa pot sa curat si sa decorez in sufletul meu pina la perfectiune si eventual o sa mai fac cite o boacana si o sa sparg cite ceva, sau o sa afum, sau o sa ard ceva, sau o sa miroase "usturoiul" din cind in cind prin bucatarie... dar continui sa primenesc locul si sa-mi cer iertare pentru greselile pe care le fac. Oaspetele asta este pretios pentru mine si vreau sa fac tot ce pot ca sa nu plece din casa sufletului meu.

Musafirul asta intra numai daca e invitat si sta numai cind si cit este dorit. Prefera sa ramina acolo pentru totdeauna, dar daca faci prostii intr-adins va intelege ca nu-L vrei si va pleca. Prezenta Lui insa aduce bucurie si pace. Pe musafirul asta nu-L poti duce de nas cu vorbe frumoase pentru ca El iti cunoaste gindurile. El accepta sa si taci si sa te odihnesti. Ba chiar Ii place sa te vegheze cind te odihnesti. Nu-i obraznic si nu este pretentios, si tot ce vrea este sa fii tu insuti si nimic mai mult. Daca Ii ceri sfatul, ti-l da, daca Il rogi, te asculta.
...................
 Un alt aspect al acestui musafir este faptul ca uneori Se identifica cu oamenii sarmani, cu oamenii pribegi, bolnavi, flaminzi. Domnul Isus spune ca atunci cind oferim un pahar de apa unui insetat - Lui Ii dam. Biblia spune ca unii au gazduit chiar si ingeri fara sa stie...

Ai putea sa spui ca atunci cind Il ai pe Domnul Isus ca musafir permanent in inima ta, in prezenta Lui esti mai inclinat sa faci fapte bune...
....................

Asta de fapt este religia adevarata; sa ai o relatie cu Dumnezeu... aceasta Trinitate complicata, omniprezenta si omnipotenta. Sper ca am reusit cit de cit sa raspund la intrebarea ta, Cherie...

3 comments:

cherie said...

Nu am reusit sa citesc articolul (este ceava datorat unei conexiuni de adresa) dar sa iti spun ce imi sta pe limba ! (cum se spune!)
1. Tot ce ai scris mai sus sunt "generalitati", parabolele bibliei de fapt. Acesta este termenul pentru promovarea invataturii in biblie si in general la evrei.
Eu nu voiam textele bibliei caci le stiam, discutam despre viata noastra oamenasca adevarata.
2. Eu am primit invatatura lui Cristos asa :
2.1 De mica, cand in copil se implementeaza "cei 7 ani de acasa", am primit eduicatie in spirit crestin, nu citind biblia (desi probabil mi se spunea despre o carte unde acestea sunt porunci din vechime) dar invatand ce trebuie si ce nu trebuie. Atunci Iisus a fost un fel de copil, fratiorul celalalt de care trebuia sa am grija. Fratiorul mic si absolut de necontrolat, Iisus, imi impunea ce trebuie si ce nu trebuie sa fac chiar daca nu imi convenea. Daca minteam eram pedepsita, daca furam erau toti ingroziti, fata de viata, de animale si oameni, trebuia sa am respectul cuvenit, despre respectul fata de parinti nu mai spun... etc....
Iisus, copilul acela mic, se integra in mine, crestea odata cu mine chiar spargand si rupand cand nu stia ce face.
2.2 In adolescenta copilul Iisus a crescut si nu ne-am mai inteles. Ce invatasem in cei 7 ani (si ceva) a ramas in mine, dar parabolele de acum 2000 de ani nu mai se puteau armoniza cu noile cunostinte ale veacului. Pot spune cu sinceritate ca pe Cristos, adolescentul care batea la usa cu capul spart din bataile cu alti copii nu l-am primit ca prieten ci doar poate ca sa se linisteasca si sa isi cheme "pe cineva" care sa-l apere, poate pe bunica, poate pe tata...poate pe mama....
2.3 Pot spune ca la un moment dat chiar m-am aliat cu cei cu care Iisus se batea pe strada mea (caci vorbesc si eu in parabole) Bineinteles ca alianta mea cu batausii lui Iisus nu era cunoscuta de parinti iar daca o banuiau... s-au gandit ca este ceva trecator, ca nu parea ceva atat de important ca sa intervina...
2.4 La un moment dat insa, am crescut, eram adult si cum pe Iisus il tot intalneam la tot pasul am intrat in vorba cu el caci ne cunosteam. Nu mi-a batut la usa. Ma intalneam cu el peste tot si era o veche cunostinta fata de care mai simteam si o oarecare vina caci stiam bine cate prapastii am facut cand ma aliasem cu tineretul "de pe strada mea"... Recunosc ca am gasit in Isus un personaj cum nu il stiam, un interlocutor foarte inteligent, nu ranchiunos si gata de a lega o prietenie cu mine fara reprosuri.
2.5 Isus a intrat dupa aceea in casa mea invitat si oricum. Chiar cu bocancii uzi si insangerat. A fost primit si a stat cat a vrut, m-a determinat sa renunt la ceea ce imi cerea pentruca asa te comporti cu un prieten. Ii dai ce iti cere din dragoste nu pentruca ti-a cerut.
Dar Iisus nu mi-a spus niciodata ca el imi iarta pacatele. El a iertat comportamentul meu fata de el dar viata mea a ramas viata mea. Raspund pentru ce am facut asa cum vor raspunde toti oamenii.
Stiu insa, poate asa am discutat "eu si Iisus", ca omenirea este iubita de creator si chiar daca este multa rautate in lume, Dumnezeu ne va ajuta caci suntem "copii lui". Nu stiu ce si cum va face, dar Isus prietenul meu spune ca Dumnezeu va face "ceea ce trebuie" si ca doar Dumnezeu si numai Dumnezeun stie momentul in care va interveni in soarta lumii si cum va interveni... Asa cum si in viata mea, sa fiu sigura, intervine fara insa sa imi ia dreptul la alegere....
Despul de des, chiar daca prietenul meu Iisus nu este de acord mai aleg sa fac si ce nu este bine, iar daca iese rau... eu platesc nu Iisus.
3. Deci sa ne intelegem, am vorbit in "parabole" asa cum ai vorbit si tu mai sus.

cherie said...

Am uitat sa spevcific ca Iisus este pentru mine "Cuvantul Lui Dumnezeu" si a patruns in lume prin apostolii sai iar la mine in familiamea pătrunsese inainte de a ma naste eu.
Prin botezul meu "ortodox" parintii s-au angajat sa imi facă cunoscut acest cuvant imediat ce voi avea calitatea de a intelege convinsi fiind ca Dumnezeu va trimite Duhul Sfant să ma ajute să inteleg.
Specific ca am fost botezata in confesiunea "ORTODOXA" dar ca nu spun ca este "cea dreapta" ci doar una din confesiunile crestine. Oricare cale este buna daca ne invata cuvantul lui Dumnezeu.

Rodica Botan said...

Cheire, am pus articolul la zi pe blog ca sa il poti citi.
Cit despre felul cum vezi tu pe Isus. Interesant...dar asta este versiunea ta religioasa.

Eu daca am dreptul ( si il am) sa imi aleg un Dumnezeu...il vreau atotputernic si atotstiutor . Nu am nevoie de un dumnezeu de care sa grijesc eu- ca am si asa destui in familie de care trebuie sa am grija si sa ma ingrijorez si sa fac tot felul sa le fie bine. Pentruca este Dumnezeu si El face regulile nu eu, trebuie sa ma adaptez eu cerintelor Lui- si ca sa-L cunosc mai bine am nevoie de Cuvintul Lui care este viabil. "La inceput a fost Cuvintul si Cuvintul a fost cu Dumnezeu si Dumnezeu a fost Cuvintul" Prin Cuvint " s-au facut toate...astea sint texte biblice care imi spun din nou ca Domnul Isus este "Cuvintul" prin care s-au facut toate...prin care Dumnezeu a intocmit lumea. Si imi mai spune ca Domnul Isus era acolo de la intemeierea lumii. Imi explica ca Domnul Isus este parte din trinitate.

Noi avem opinii diferite despre Dumnezeu . Dar opiniile noastre nu sint Dumnezeu. Daca noi L-am intelege in totalitate am fi mai destepti sau egal de destepti cu Dumnezeu si nu sintem. Nici vorba sa am eu grija de El.

In ce priveste religia primita de la parinti...si eu sint foarte bucuroasa ca m-am nascut intr-o casa de crestini. Imi imaginez cit mi-ar fi fost de greu sa-L gasesc pe Dumnezeu intr-o civilizatie care ii interzice existenta sau intr-o lume care uraste cu ura lui Allah...Dar parintii mi-au putut da invatatura si nimic altceva. Credinta este ceva personal...nu ti-o poate da nimeni. Te poate sfatui, iti poate modela cum trebuie sa fi, te poate chiar bliga sa faci anumite ritualuri si chiar sa traiesti ca si cind ai avea o religie...dar inauntrul tau asa cum ai zis si tu ca ai facut pe la virsta adolescentei...inauntrul tau tu esti stapina. Tu ai cheia la usa inimii tale si nimeni altcineva.

In ce priveste sufletul...este atit de pretios incit noi oamenii ar trebui sa cercetam cu atita insistenta si determinare- pentruca viata pe pamint este finita. Si daca exista ceva dincolo, avem numai o sansa sa aflam si numai o portita sa intram. Domnul Iasus spune ca oricine vrea sa ajunga la Tatal ( Dumnezeu) trebuie sa intre prin El . Astfel in mod simbolic El este Usa de intrare in rai.

Informatia este in Biblie, cartea de unde toti cei ce numesc crestini o au drept capatii, pentru informare, calauzire, indreptare. Daca Biblia este Cuvintul Lui Dumnezeu, fiecare verset trebuie sa isi aiba o valoare de neegalat pentru orice crestin. Nu cred ca parintii tai ar fi fost impotriva ca tu sa citesti Biblia sau sa o studiezi. Oricum , noi toti avem tendinta sa vrem mai mult decit ne-a fost oferit. Sa stim mai mult sa intelegem mai bine.

Nu pot sa dau mai mult sau sa fac mai mult decit sa te indemn sa cauti Adevarul. Amindoua ne inspiram din acelasi izvor . Sa "bem" din El pina cind ne vom potoli setea sufletului. De Craciunul asta iti doresc sa primesti cel mai mare dar al viatii tale.